ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 770/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de

20 februarie 2004 reclamanta A.P.D. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei

din cele două camere situate în blocul din str. Dunărea, Roșiorii de Vede, pe

care le ocupă fără titlu legal.

Prin cererile formulate în cauză la

8 martie 2004 și la 5 aprilie 2004 reclamanta și-a completat acțiunea

solicitând să se dispună anularea acordului din 29 septembrie 2000, privind

părțile în litigiu precum și obligarea pârâtei la evacuarea molozului,

refacerea zidăriei tencuielii și hidroizolației din casa liftului, evacuarea

blocurilor din beton și refacerea hidroizolației de pe acoperișul blocului.

Prin sentința comercială nr. 735

pronunțată la 20 septembrie 2004, în dosarul nr. 581/2004 Tribunalul Teleorman,

secția civilă a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat parțial acordul din

29 septembrie 2000 în ceea ce privește mențiunile „contract de concesionare”,

„concesionarea este gratuită pentru 49 ani”, prezentul acord reprezintă voința

părților, are valoare de convenție civilă și înlocuiește prevederile acordului din

11 septembrie 2000”, a respins ca nefondate capetele de cerere privind

evacuarea pârâtei din imobilul compus din 2 camere constituind „uscătorie”

situată în str. Dunării, Roșiorii de Vede, și obligarea pârâtei la evacuarea

molozului, refacerea zidăriei, tencuirea casei liftului, spargerea și evacuarea

blocurilor de beton, refacerea hidroizolației, și, de asemenea a obligat pârâta

la 2.500.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri au

formulat apel ambele părți și prin decizia comercială nr. 210 din 17 martie

2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a

respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a

apelantei reclamante și s-au respins, ca nefondate, ambele apeluri.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut cu privire la excepția ridicată de apelanta pârâtă

că, potrivit legii, președintele nu trebuia mandatat expres de adunarea

generală pentru a porni acțiune în justiție existând, de altfel, dovezi la

dosar potrivit cărora membrii asociației au semnat un document în sensul că

sunt de acord cu evacuarea pârâtei și nu recunosc acordul, iar începând cu 10

mai 2004 asociația a fost reprezentată la judecată de numitul N.F., inclusiv în

apel, alături de numitul O.C., conform delegațiilor emise sub semnătură și

ștampila asociației.

Pe fond, s-a reținut că acordul nu

reprezintă un contract de închiriere și deci nu trebuie să cuprindă vreuna din

mențiunile prevăzute de art. 21 din Legea nr. 114/1996 și nu îi sunt aplicabile

nici dispozițiile art. 22 lit. g) și art. 34 din H.G. nr. 400/2003, care se

referă la alte ipoteze, în cauză, fiind vorba de o convenție nenumită care

produce efecte juridice în limita obligațiilor legal asumate.

Cât privește administrarea

probatoriilor, instanța de fond a avut în vedere înscrisurile depuse și

expertiza grafologică din care rezultă expres care mențiuni au fost adăugate

ulterior semnării convenției și sunt deci false, probă legală care s-a apreciat

ca utilă, pertinentă și concludentă în raport cu proba cu fotografii,

solicitată și respinsă față de obiectul dedus judecății, instanța respectând

dispozițiile art. 129 C. proc. civ., privind rolul activ.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs ambele părți.

Reclamanta A.P.D. și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece hotărârea a

fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (2), (3), (4) și (5)

C. proc. civ., instanța fiind obligată să stăruie în aflarea adevărului și să

pună în vedere părții, conform art. 138 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., atunci

când partea nu este asistată sau reprezentată în proces, să solicite probele

admisibile care sunt necesare precum interogatoriul și proba cu martori, ori

instanța de apel, comportându-se ca o instanță de recurs nu a solicitat

completarea probatoriilor.

Cât privește acordul din 2000 acesta

nu poate face probă contra asociației de proprietari, tabelul cu semnăturile

membrilor asociației fiind situat deasupra conținutului actului, ceea ce nu

conduce la prezumția că și-au însușit conținutul și nu a fost dovedită nici

condiția multiplului exemplar, conform art. 1179 C. civ.

Pârâta SC M. SA a invocat, în drept,

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece instanța de apel a ignorat

dispozițiile art. 24 lit. c) și art. 27 din regulamentul cadru al asociaților

de proprietari, președintele asociației pierzându-și calitatea de reprezentant

legal încă din fața instanței de fond, în cauză, lipsind și interesul în sens

procesual față de adresa din 20 ianuarie 2005 a asociației de proprietari.

Prin cea de a doua critică au arătat

că acordul în discuție este un act perfect valid, instanța aplicând greșit

legea prin considerarea nevalabilității unor clauze.

Recursurile sunt nefondate.

Privitor la recursul reclamantei se

constată că soluția a fost dată cu respectarea dispozițiilor referitoare la

judecata în apel și în conformitate cu dispozițiile art. 287 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., combinat cu art. 138 C. proc. civ., completarea probelor deja

administrate la fond și pe baza cărora instanța de apel s-a pronunțat, proba cu

interogatoriu și martori nefiind necesară față de actul scris care este

concludent sub aspectul conținutului și al consimțământului părților fiind

semnat de părțile care l-au încheiat în limitele reținute și în conformitate cu

concluziile raportului de expertiză grafologică.

Cât privește susținerea că nu s-a

respectat cerința multiplului exemplar, potrivit cu art. 1179 alin. (3) C. civ.

aceasta nu poate conduce la anularea actului când se constată că partea care o

invocă a executat deja convenția precum s-a întâmplat în cauză.

Așa fiind, recursul reclamantei

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat.

Referitor la recursul declarat de

pârâtă și întemeiat doar pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. deși se invocă motive

care se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că

instanța de apel a dat o rezolvare corectă excepțiilor, analizarea excepției

lipsei calității de reprezentant făcându-se în raport de acte, iar excepția

lipsei calității procesuale active și a interesului făcându-se în raport de

drepturile și obligațiile ce formează conținutul raportului juridic dedus

judecății, convenția neputând produce efecte decât în limitele acordului

valabil exprimat, instanța aplicând deci corespunzător dispozițiile art. 953 C.

civ.

Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. va fi respins și recursul declarat de către pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanta A.P.D. Roșiorii de Vede și de pârâta SC M. SA Roșiorii

de Vede, împotriva deciziei nr. 210 din 17 martie 2005 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2006.