ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 770/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată în data de 20 februarie 2004 reclamanta A.P.D. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei din cele două camere situate în blocul din str. Dunărea, Roșiorii de Vede, pe care le ocupă fără titlu legal. Prin cererile formulate în cauză la 8 martie 2004 și la 5 aprilie 2004 reclamanta și-a completat acțiunea solicitând să se dispună anularea acordului din 29 septembrie 2000, privind părțile în litigiu precum și obligarea pârâtei la evacuarea molozului, refacerea zidăriei tencuielii și hidroizolației din casa liftului, evacuarea blocurilor din beton și refacerea hidroizolației de pe acoperișul blocului.

Prin sentința comercială nr. 735 pronunțată la 20 septembrie 2004, în dosarul nr. 581/2004 Tribunalul Teleorman, secția civilă a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat parțial acordul din 29 septembrie 2000 în ceea ce privește mențiunile „contract de concesionare”, „concesionarea este gratuită pentru 49 ani”, prezentul acord reprezintă voința părților, are valoare de convenție civilă și înlocuiește prevederile acordului din 11 septembrie 2000”, a respins ca nefondate capetele de cerere privind evacuarea pârâtei din imobilul compus din 2 camere constituind „uscătorie” situată în str. Dunării, Roșiorii de Vede, și obligarea pârâtei la evacuarea molozului, refacerea zidăriei, tencuirea casei liftului, spargerea și evacuarea blocurilor de beton, refacerea hidroizolației, și, de asemenea a obligat pârâta la 2.500.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel ambele părți și prin decizia comercială nr. 210 din 17 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a apelantei reclamante și s-au respins, ca nefondate, ambele apeluri. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut cu privire la excepția ridicată de apelanta pârâtă că, potrivit legii, președintele nu trebuia mandatat expres de adunarea generală pentru a porni acțiune în justiție existând, de altfel, dovezi la dosar potrivit cărora membrii asociației au semnat un document în sensul că sunt de acord cu evacuarea pârâtei și nu recunosc acordul, iar începând cu 10 mai 2004 asociația a fost reprezentată la judecată de numitul N.F., inclusiv în apel, alături de numitul O.C., conform delegațiilor emise sub semnătură și ștampila asociației.

Pe fond, s-a reținut că acordul nu reprezintă un contract de închiriere și deci nu trebuie să cuprindă vreuna din mențiunile prevăzute de art. 21 din Legea nr. 114/1996 și nu îi sunt aplicabile nici dispozițiile art. 22 lit. g) și art. 34 din H.G. nr. 400/2003, care se referă la alte ipoteze, în cauză, fiind vorba de o convenție nenumită care produce efecte juridice în limita obligațiilor legal asumate. Cât privește administrarea probatoriilor, instanța de fond a avut în vedere înscrisurile depuse și expertiza grafologică din care rezultă expres care mențiuni au fost adăugate ulterior semnării convenției și sunt deci false, probă legală care s-a apreciat ca utilă, pertinentă și concludentă în raport cu proba cu fotografii, solicitată și respinsă față de obiectul dedus judecății, instanța respectând dispozițiile art. 129 C. proc.

civ., privind rolul activ. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți. Reclamanta A.P.D. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (2), (3), (4) și (5) C. proc. civ., instanța fiind obligată să stăruie în aflarea adevărului și să pună în vedere părții, conform art. 138 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., atunci când partea nu este asistată sau reprezentată în proces, să solicite probele admisibile care sunt necesare precum interogatoriul și proba cu martori, ori instanța de apel, comportându-se ca o instanță de recurs nu a solicitat completarea probatoriilor.

Cât privește acordul din 2000 acesta nu poate face probă contra asociației de proprietari, tabelul cu semnăturile membrilor asociației fiind situat deasupra conținutului actului, ceea ce nu conduce la prezumția că și-au însușit conținutul și nu a fost dovedită nici condiția multiplului exemplar, conform art. 1179 C. civ. Pârâta SC M. SA a invocat, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 24 lit. c) și art. 27 din regulamentul cadru al asociaților de proprietari, președintele asociației pierzându-și calitatea de reprezentant legal încă din fața instanței de fond, în cauză, lipsind și interesul în sens procesual față de adresa din 20 ianuarie 2005 a asociației de proprietari.

Prin cea de a doua critică au arătat că acordul în discuție este un act perfect valid, instanța aplicând greșit legea prin considerarea nevalabilității unor clauze. Recursurile sunt nefondate. Privitor la recursul reclamantei se constată că soluția a fost dată cu respectarea dispozițiilor referitoare la judecata în apel și în conformitate cu dispozițiile art. 287 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., combinat cu art. 138 C. proc. civ., completarea probelor deja administrate la fond și pe baza cărora instanța de apel s-a pronunțat, proba cu interogatoriu și martori nefiind necesară față de actul scris care este concludent sub aspectul conținutului și al consimțământului părților fiind semnat de părțile care l-au încheiat în limitele reținute și în conformitate cu concluziile raportului de expertiză grafologică.

Cât privește susținerea că nu s-a respectat cerința multiplului exemplar, potrivit cu art. 1179 alin. (3) C. civ. aceasta nu poate conduce la anularea actului când se constată că partea care o invocă a executat deja convenția precum s-a întâmplat în cauză. Așa fiind, recursul reclamantei întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat. Referitor la recursul declarat de pârâtă și întemeiat doar pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. deși se invocă motive care se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că instanța de apel a dat o rezolvare corectă excepțiilor, analizarea excepției lipsei calității de reprezentant făcându-se în raport de acte, iar excepția lipsei calității procesuale active și a interesului făcându-se în raport de drepturile și obligațiile ce formează conținutul raportului juridic dedus judecății, convenția neputând produce efecte decât în limitele acordului valabil exprimat, instanța aplicând deci corespunzător dispozițiile art. 953 C. civ. Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins și recursul declarat de către pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.P.D. Roșiorii de Vede și de pârâta SC M. SA Roșiorii de Vede, împotriva deciziei nr. 210 din 17 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 22 februarie 2006.