ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5973/2007

Asupra recursului civil de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele: Prin sentința nr. 173 din 8 februarie 2007, Tribunalul Arad a admis acțiunea Direcției Generale de Pașapoarte București și a dispus restrângerea exercitării dreptului de liberă circulație pe teritoriul Statului Francez a pârâtului M.P., pe o durată de 1 an, respectiv de la data de 7 decembrie 2006 și până în decembrie 2007. În motivarea hotărârii, instanța a reținut că pârâtul M.P. a fost returnat din Franța la data de 7 decembrie 2006 în baza acordului de readmisie dintre guvernul româniei și guvernul francez, aprobat prin H.G. 278/1994, deoarece a locuit fără forme legale pe teritoriul acestui stat, după ce tranzitase Ungaria, Austria și Germania.

Instanța de fond a reținut incidența dispozițiunilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, considerând că returnarea pârâtului de pe teritoriul Statului Francez, după ce locuise ilegal timp de 9 luni, se circumscrie cerințelor legale pentru a dispune măsura restrângerii dreptului de libera circulație. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 152 A din 12 martie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de M.P. împotriva sentinței civile nr. 173 din 8 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pârâtul fiind returnat de pe teritoriul Statului Francez, anterior aderării României la Uniunea Europeană, în mod legal a fost reținută incidența dispozițiunilor art. 5 și art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul M.P. susținând în esență că odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, restrângerea dreptului de liberă circulație prevăzut de art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu mai poate opera, față de prevederile art. 52 din lege. Mai mult, textul de la art. 52 nu este aplicabil în situația în care persoana probează dreptul de intrare în statul de pe teritoriul căruia a fost returnat. Or, recurentul susține că la data 15 martie 2007 Statul Francez i-a acceptat demararea procedurilor de ședere pe teritoriul Franței și a permisului de muncă. Această situație face absurdă aplicarea măsurii de restrângere a dreptului de libera circulație de către statul român.

Chiar dacă, după aderarea României la Uniunea Europeană restrângerea dreptului de libera circulație vizează doar statul de pe al cărui teritoriu persoana a fost returnată, excepția instituită de art. 52 rămâne aplicabilă, dacă persoana face dovada dreptului de intrare pe teritoriul acelui stat. În concluzie M.P. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii Direcției Generale de Pașapoarte. Recursul este întemeiat. Ulterior aderării României la Uniunea Europeană, dreptul comunitar și principiile acestuia prevalează normelor contrare de drept național. În atari împrejurări, prevederile art. 38 din Legea nr. 248/2005 la care face referire recurenta, nu mai pot opera, deoarece textul instituie ca termen maxim până la care instanța poate dispune restrângerea dreptului la libera circulație în temeiul tratatului de readmisie acela, al aderării României la Uniunea Europeană.

Articolul 3 din Protocolul 4 al Convenției Europene a Drepturilor Omului statuează că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru sănătatea publică, siguranța națională, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Pentru circulația cetățenilor români în Uniunea Europeană sunt aplicabile dispozițiunile tratatului de instituire a Comunității Europene, precum și prevederile art. 12, art. 18, art. 40, art. 44, art. 52 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European, privind dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, care în art. 2 statuează că cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și individual la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute de tratat și a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.

Art. 24 din directivă, conferă egalitatea de tratament de care se bucură orice cetățean al Uniunii Europene în raport cu resortisanții statului gazdă, iar art. 27 din directiva mai sus arătată, permite restrângerea dreptului de ședere doar pentru motive de ordine publică, siguranță și sănătate publică, existând dispoziții speciale de protecție împotriva expulzării și garanții procesuale, prin accesul la justiție și posibilitatea atacării hotărârilor date.

Tratatul permite introducerea de restrângeri ale dreptului de libera circulație și ședere liberă, pentru motive ce țin de ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică, elocvente fiind și prevederile art. 9, art. 10, art. 11 care conferă cetățenilor Uniunii, beneficiul dreptului de ședere în statul membru, gazdă, pentru o perioadă de cel mult 3 luni, fără a face obiectul niciunei condiții sau formalități, perioada la a cărei expirare devine incidentă posibilitatea înregistrării la autoritățile competente, de la locul de ședere. Având în vedere cele de mai sus, arătate și întrucât restrângerea dreptului la libera circulație a cetățenilor români pe teritoriul altor state din Uniunea Europeană a putut opera în baza acordului de readmisie încheiat de România cu Statul Francez, aprobat prin H.G.

278/1994, numai până la 31 decembrie 2006, când România a devenit membră U.E., se impune în temeiul în temeiul art. 314 C. proc. civ. admiterea recursului declarat de M.P. casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză iar pe fond respingerea acțiunii formulată de Direcția Generală de Pașapoarte București din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul M.P. împotriva deciziei nr. 152 A din 12 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia recurată și sentința nr. 1073 din 8 februarie 2007 a Tribunalului Arad și pe fond respinge acțiunea formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2007.