ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8050/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 8 decembrie 2003, contestatorul L.T. a chemat în judecată pe intimata Primăria comunei Stulpicani, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 72 din 31 octombrie 2003 emisă de intimată și restituirea prin măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul „Fabrica Suha” din comuna Stulpicani, care nu mai există în prezent. Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 182 din 15 martie 2005, a respins contestația ca nefondată, cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului contestatorului cu privire la imobilul care face obiectul contestației.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul L.T., susținând că procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării imobilului face dovada dreptului său de proprietate. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 935 din 5 octombrie 2005, a respins ca nefondat apelul contestatorului, întrucât înscrisurile depuse nu fac dovada că autorul acestuia avea în proprietate imobilul în cauză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul L.T., invocând cazul de casare, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțelege, orice act juridic, care atestă deținerea proprietății, inclusiv procesul-verbal de preluare a imobilului din 11 iunie 1948, astfel încât a solicitat casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Recursul declarat de contestator este întemeiat pentru considerentele ce succed: Contestatorul L.T., în temeiul prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a notificat pe intimata Primăria comunei Stulpicani, solicitând restituirea prin măsuri reparatorii, pentru imobilul (teren și construcție) și pentru utilajele și instalațiile preluate de stat, respectiv Fabrica Suha, din comuna Stulpicani, județul Suceava. Împreună cu notificarea, contestatorul a depus: certificatul de moștenitor nr. 213/1981; extras de la Direcția Arhivelor Statului, după inventarul fabricii „Suha”; anexele de la 1 la 14 la procesul-verbal de predare-primire a fabricii din 11 iunie 1948; declarațiile date de foștii salariați din acele vremuri: F.G., T.I.

și T.V. Motivarea ambelor instanțe, în sensul că procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 11 iunie 1948 nu face dovada dreptului de proprietate al autorului este greșită. Potrivit art. 22.1 pct. d) din H.G.

nr. 498 din 18 aprilie 2003, act normativ de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001; „prin acte doveditoare se înțelege” orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul /testatorul acestuia la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparține persoanei respective, pentru mediul rural, extras din registrul agricol)...” Pe de altă parte, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 prevede că, „În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi recunoscută în actul normativ sau de autoritatea prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

- (2) În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar”. Or, din extrasul eliberat de la Direcția Arhivelor Statului, aflat la fila 11 (dosar fond) rezultă inventarul fabricii „Suha” proprietatea personală a numitului O.L. Din anexele 1-14 la procesul-verbal de predare-primire din 11 iunie 1948, rezultă că ceea ce s-a predat se regăsește în listele de inventar. În aceste condiții, nu se poate susține că imobilul supus preluării, ca și bunurile mobile nu au aparținut numitului O.L.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza spre rejudecare în primă instanță, la Tribunalul Suceava, pentru a intra în cercetarea fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de L.T. împotriva deciziei nr. 935 din 5 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 182 din 15 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2006.