ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6335/2006

Deliberând asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 16 decembrie 2003, reclamanții G.C., G.I., C.R., S.M.I. și R.F. au solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, comuna Stulpicani prin primar și prefectura județului Suceava anularea dispoziției nr. 73 din 31 octombrie 2003 emisă de primarul comunei Stulpicani ca fiind nelegală. Prin sentința nr. 47 din 25 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, a fost admisă plângerea reclamanților, a fost desființată dispoziția nr. 73/2003 emisă de primarul comunei Stulpicani, județul Suceava. Totodată s-a constatat dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul casă, compus din parter și etaj cu 2 camere și hol la parter și 2 camere la etaj, identic cu p.f.308 din C.F.

a comunei Stulpicani. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 73 din 31 octombrie 2003 emisă de primarul comunei Stulpicani a fost respinsă notificarea reclamanților, adresată conform Legii nr. 10/20010 pentru restituirea prin compensare a imobilului, casă de locuit, identic cu p.f. 308 înscris în C.F. a comunei cadastrale Stulpicani cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și a preluării abuzive a imobilului. Din probele administrate, prima instanță a stabilit că reclamanții, în calitate de moștenitori ai bunicului lor F.K. au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, în prezent demolat, fiind astfel îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent așa cum prevede Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții Comuna Stulpicani prin primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Public criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 663 din 20 iunie 2005 a admis apelurile pârâților, a schimbat în totalitate sentința tribunalului și a respins acțiunea reclamanților ca prematur formulată. În pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că intimații-reclamanți au adresat trei notificări Prefecturii județului Suceava: notificarea nr. 186/2001 prin care se solicitau despăgubiri pentru o fabrică de cherestea și anexe situată în comuna Stulpicani; notificarea nr. 185/2001 prin care cereau despăgubiri pentru o casă de locuit și anexe situată în incinta fabricii de cherestea din comuna Stulpicani și notificarea nr. 184/2001 prin care solicitau despăgubiri pentru o moară din comuna Stulpicani.

Prin dispoziția nr. 73 din 31 octombrie 2003 emisă de primarul comunei Stulpicani s-au soluționat notificările privind fabrica de cherestea și moară din comuna Stulpicani, în timp ce notificarea reclamanților privind casa de locuit cu anexe din aceeași comună a rămas nesoluționate de organul competent, respectiv Prefectura Suceava. Întrucât art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 instituie în favoarea și sarcina persoanelor îndreptățite la restituire prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești o procedură specială, în trepte, obligatorie și prealabilă celui desfășurate în fața instanței de judecată, câtă vreme nu s-a încheiat această fază administrativă, dreptul la acțiune s-a considerat că nu s-a născut și nu este actual, așa încât instanța de apel a respins plângerea reclamanților ca prematur formulată.

În contra acestei decizii au declarat recurs reclamanții criticând-i ca fiind nelegală în raport de motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenții susțin în esență că nesoluționarea notificării privind imobilul în litigiu de către prefectura Suceava echivalează cu un „refuz” de emitere a dispoziției prevăzută de Legea nr. 10/2001 ce poate fi atacat în justiție. Respingând acțiunea ca prematur formulată, instanța de apel a încălcat efectul reparator al Legii nr. 10/2001 și printr-un formalism exagerat a interpretat și aplicat greșit prevederile acestei legi. Recursul declarat este fondat. Instanța de apel a reținut în mod judicios că recurenții-reclamanți au adresat în temeiul Legii nr. 10/2001 trei notificări prin care au solicitat despăgubiri bănești pentru bunurile imobile ce au aparținut bunicului lor F.K.

situate în raza comunei Stulpicani. Într-adevăr, prin dispoziția nr. 73/2003 emisă de primarul comunei Stulpicani s-au soluționat doar notificările privind fabrica de cherestea cu anexe și moara din comuna Stulpicani, rămânând nesoluționată cererea de despăgubiri pentru casa de locuit în litigiu, demolată în prezent, ce era situată în incinta fabricii de cherestea. Deși au trecut aproape 4 ani, Prefectura Suceava nu a soluționat această ultimă notificare ceea ce echivalează cu un „refuz” de emitere a dispoziției motivate la care se referă dispozițiile Legii nr. 10/2001. Chiar dacă Legea nr. 10/2001 instituie o procedură prealabilă, necontencioasă și obligatorie pentru soluționarea notificării, rezultă că, în cazul în care această procedură este temporizată, celui vătămat i se deschide accesul la jurisdicția civilă pentru realizarea dreptului său la măsuri reparatorii.

Față de cele expuse, se constată că în mod nelegal instanța de apel a respins acțiunea reclamanților ca prematur formulată în loc să cerceteze în fond apelurile declarate împotriva sentinței tribunalului. În raport de art. 312 alin. (1), (3) și (5) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul reclamanților, va casa decizia pronunțată de instanța de apel și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții G.C., G.I., C.R., S.M.I. și R.F. împotriva deciziei nr. 663 din 20 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza acestei instanțe, pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2006.