ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6335/2006

Deliberând asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 16

decembrie 2003, reclamanții G.C., G.I., C.R., S.M.I. și R.F. au solicitat în

contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, comuna

Stulpicani prin primar și prefectura județului Suceava anularea dispoziției nr.

73 din 31 octombrie 2003 emisă de primarul comunei Stulpicani ca fiind

nelegală.

Prin sentința nr. 47 din 25 ianuarie

2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, a fost admisă plângerea

reclamanților, a fost desființată dispoziția nr. 73/2003 emisă de primarul

comunei Stulpicani, județul Suceava.

Totodată s-a constatat dreptul

reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul casă,

compus din parter și etaj cu 2 camere și hol la parter și 2 camere la etaj,

identic cu p.f.308 din C.F. a comunei Stulpicani.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că prin dispoziția nr. 73 din 31 octombrie 2003 emisă de primarul

comunei Stulpicani a fost respinsă notificarea reclamanților, adresată conform

Legii nr. 10/20010 pentru restituirea prin compensare a imobilului, casă de

locuit, identic cu p.f. 308 înscris în C.F. a comunei cadastrale Stulpicani cu

motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și a preluării

abuzive a imobilului.

Din probele administrate, prima

instanță a stabilit că reclamanții, în calitate de moștenitori ai bunicului lor

F.K. au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, în

prezent demolat, fiind astfel îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent

așa cum prevede Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel pârâții Comuna Stulpicani prin primar și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Public criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, prin decizia nr. 663 din 20 iunie 2005 a admis apelurile pârâților, a

schimbat în totalitate sentința tribunalului și a respins acțiunea

reclamanților ca prematur formulată.

În pronunțarea acestei decizii,

instanța de apel a reținut că intimații-reclamanți au adresat trei notificări

Prefecturii județului Suceava: notificarea nr. 186/2001 prin care se solicitau

despăgubiri pentru o fabrică de cherestea și anexe situată în comuna

Stulpicani; notificarea nr. 185/2001 prin care cereau despăgubiri pentru o casă

de locuit și anexe situată în incinta fabricii de cherestea din comuna

Stulpicani și notificarea nr. 184/2001 prin care solicitau despăgubiri pentru o

moară din comuna Stulpicani.

Prin dispoziția nr. 73 din 31

octombrie 2003 emisă de primarul comunei Stulpicani s-au soluționat

notificările privind fabrica de cherestea și moară din comuna Stulpicani, în

timp ce notificarea reclamanților privind casa de locuit cu anexe din aceeași

comună a rămas nesoluționate de organul competent, respectiv Prefectura

Suceava.

Întrucât art. 36 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001 instituie în favoarea și sarcina persoanelor îndreptățite la

restituire prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești o procedură

specială, în trepte, obligatorie și prealabilă celui desfășurate în fața instanței

de judecată, câtă vreme nu s-a încheiat această fază administrativă, dreptul la

acțiune s-a considerat că nu s-a născut și nu este actual, așa încât instanța

de apel a respins plângerea reclamanților ca prematur formulată.

În contra acestei decizii au

declarat recurs reclamanții criticând-i ca fiind nelegală în raport de motivul

de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții susțin în esență că

nesoluționarea notificării privind imobilul în litigiu de către prefectura

Suceava echivalează cu un „refuz” de emitere a dispoziției prevăzută de Legea

nr. 10/2001 ce poate fi atacat în justiție.

Respingând acțiunea ca prematur

formulată, instanța de apel a încălcat efectul reparator al Legii nr. 10/2001

și printr-un formalism exagerat a interpretat și aplicat greșit prevederile

acestei legi.

Recursul declarat este fondat.

Instanța de apel a reținut în mod

judicios că recurenții-reclamanți au adresat în temeiul Legii nr. 10/2001 trei

notificări prin care au solicitat despăgubiri bănești pentru bunurile imobile

ce au aparținut bunicului lor F.K. situate în raza comunei Stulpicani.

Într-adevăr, prin dispoziția nr.

73/2003 emisă de primarul comunei Stulpicani s-au soluționat doar notificările

privind fabrica de cherestea cu anexe și moara din comuna Stulpicani, rămânând

nesoluționată cererea de despăgubiri pentru casa de locuit în litigiu, demolată

în prezent, ce era situată în incinta fabricii de cherestea.

Deși au trecut aproape 4 ani,

Prefectura Suceava nu a soluționat această ultimă notificare ceea ce

echivalează cu un „refuz” de emitere a dispoziției motivate la care se referă

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Chiar dacă Legea nr. 10/2001

instituie o procedură prealabilă, necontencioasă și obligatorie pentru

soluționarea notificării, rezultă că, în cazul în care această procedură este

temporizată, celui vătămat i se deschide accesul la jurisdicția civilă pentru

realizarea dreptului său la măsuri reparatorii.

Față de cele expuse, se constată că

în mod nelegal instanța de apel a respins acțiunea reclamanților ca prematur

formulată în loc să cerceteze în fond apelurile declarate împotriva sentinței

tribunalului.

În raport de art. 312 alin. (1), (3)

și (5) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul reclamanților, va casa

decizia pronunțată de instanța de apel și va trimite cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții G.C., G.I., C.R.,

S.M.I. și R.F. împotriva deciziei nr. 663 din 20 iunie 2005 pronunțată de Curtea

de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza acestei

instanțe, pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 iunie

2006.