ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3030/2007

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului

constată următoarele,

Prin sentința civilă nr. 463 din 18

mai 2004 Tribunalul Suceava a respins contestația formulată de reclamantul G.Z.

împotriva dispoziției nr. 74 din 31 octombrie 2003 emisă de primarul comunei

Stulpicani prin care s-a respins notificarea pentru restituirea în natură, sau

prin echivalent, a unui imobil compus din casă de locuit și teren aferent

situat în comuna Stulpicani, județul Suceava.

În motivarea sentinței s-a reținut

că imobilul a aparținut mamei reclamantului, E.H., iar terenul identic cu parcela

de clădire 350 din C.F. 391 a comunei Stulpicani este stăpânit în prezent de

P.P. S-a mai reținut că imobilul a fost distrus fără a se cunoaște cauzele, că

petentul nu a făcut dovada modalității prin care imobilul a trecut în

proprietatea statului și că, în prezent, terenul a fost atribuit conform Legii

18/1991 unei alte persoane.

Apelul reclamantului a fost respins

ca nefondat prin decizia civilă nr. 2534 din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel

Suceava prin care s-a reținut că reclamantul nu a dovedit calitatea procesuală

activă.

Prin decizia civilă nr. 323 din 13

ianuarie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de

reclamantul G.Z., a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea

apelului reținând că instanțele nu au lămurit pe deplin împrejurările esențiale

ale cauzei, soluția respingerii notificării pe motiv că bunul a fost distrus

este greșită, iar faptul că terenul a fost atribuit altei persoane nu

constituie un temei pentru respingerea solicitării reclamantului.

Curtea de apel Suceava, în

rejudecare, a admis apelul reclamantului prin decizia civilă nr. 255 din 20

octombrie 2006, a schimbat în tot sentința tribunalului în sensul admiterii

acțiunii și a obligat pârâtul Consiliul Local Stulpicani să facă propunere

motivată de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru cota de 7/8

părți din parcela de clădire nr. 350 din C.F. 391 a comunei Stulpicani în

suprafață de 1002 mp și pentru imobilul casă în prezent demolat.

În considerentele deciziei s-a reținut

că prin certificatul autentificat la data de 28 mai 1941 de Judecătoria Mixtă

Gura Humorului, fila 14 a dosarului de fond s-a recunoscut atât identitatea

autoarei reclamantului, E.G., cât și cea a copiilor acesteia, C.H.G., W.G.

(reclamantul) și D.G., iar conform certificatului de calitate de moștenitor nr.

990/2003, depus la fila 5 a dosarului de fond, reclamantul este unicul

moștenitor acceptant cu cota de 1/1, ceilalți moștenitori renunțând la

succesiune.

Din probele administrate în

rejudecarea apelului, respectiv adresa nr. 18391/2006 emisă de Oficiu de

Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava depusă la fila 24 a dosarului, a

rezultat că dreptul de proprietate asupra imobilului a fost întabulat în C.F.

în favoarea lui C.H. în baza actului din 19 iunie 1893, iar după decesul

acestuia moștenitorii și-au întabulat dreptul de proprietate indiviză în baza

actului de moștenire din 5 decembrie 1914. Ulterior, cotele deținute de O.H.,

A.L.H., I.H. și M.H. au fost transmise autoarei reclamantului, care figurează

în prezent în cartea funciară cu 7/8 părți alături de S.H. căsătorită M. cu 1/8

părți.

De altfel și în planul de situație

cadastral apare autoarea reclamantului E.H. în calitate de proprietară a

suprafeței de 1002 mp identică cu parcela 350 din C.F. 391 a comunei

Stulpicani, care, în prezent este deținută de P.P.

În consecință, reclamantul a dovedit

proprietatea autoarei sale asupra cotei de 7/8 din imobil, pentru care este

îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii conform dispozițiilor art. 16

ale Titlului VII din Legea 247/2005.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs pârâta Primăria comunei Stulpicani prin primar, criticând-o

pentru faptul că înscrisurile depuse la dosar de reclamant, nefiind acte

translative de proprietate, nu pot face dovada că autoarea reclamantului ar fi

deținut în proprietate imobilul

Deși recurenta nu a indicat expres

temeiul de drept al recursului, analiza criticilor formulate face posibilă

încadrarea acestora în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Recursul este nefondat pentru

motivele ce succed.

Potrivit art. 23 al Legii 10/2001 actele doveditoare ale dreptului de

proprietate se pot depune până la data soluționării notificării.

Deoarece textul nu conține prevederi speciale în privința dovedirii

dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilelor

solicitate, înseamnă că aceste prevederi se întregesc cu cele cuprinse în pct.

23.1 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, în conformitate

cu care, prin acte doveditoare se înțelege orice acte translative de

proprietate, extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, acte sub

semnătură privată încheiate înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr.

221/1950, expertize judiciare sau extrajudiciare sau orice alte înscrisuri de care

persoana îndreptățită înțelege să se folosească în dovedirea cererii sale. Ca

urmare, rezultă că, în privința dovedirii dreptului de proprietate nu se impune

dovada numai cu înscrisuri autentice translative de proprietate, cum se susține

în motivarea recursului, important fiind de stabilit dacă imobilul, preluat de

stat, a aparținut autorului reclamantului.

În speță, reclamantul G.Z., pentru a

dovedi dreptul de proprietate al autoarei sale, a depus extrasele de C.F. din

care a rezultat că dreptul de proprietate asupra imobilului a fost întabulat în

favoarea lui C.H. în baza actului din 19 iunie 1893. După decesul acestuia

moștenitorii și-au întabulat dreptul de proprietate indiviză în baza actului de

moștenire din 5 decembrie 1914, iar ulterior, o parte dintre moștenitori au

transmis cotele lor autoarei reclamantului, care a figurat, începând din anul

1926, în cartea funciară cu 7/8 părți alături de S.H. căsătorită M. cu 1/8

părți.

Având în vedere aceste considerente

recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria comunei Stulpicani prin primar împotriva deciziei

nr. 255 din 20 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 13 aprilie 2007.