ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 439/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În primul ciclu procesual, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2033 din 3 iunie 2004, a admis recursul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naționale împotriva deciziei nr. 11 din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel Brașov și, în consecință, casând această hotărâre precum și sentința nr. 821 din 16 iunie 2000 a Tribunalului Brașov a trimis cauza spre rejudecare la această din urmă instanță. În considerentele deciziei s-a reținut că, deși în cauză s-au făcut mai multe expertize acestea nu au răspuns scopului prevăzut de art. 201 C. proc. civ., starea de fapt nefiind cert stabilită, pe de o parte, iar pe de altă parte, dispunerea lor s-a făcut cu încălcarea convenției asupra probelor stabilită prin contractul în speță, instanța de apel nesoluționând obiecțiunile reclamantului cu privire la desemnarea experților.

În fond după casare, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamant. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, în aplicarea art. 315 C. proc. civ., a încuviințat efectuarea unei cercetări de către I.S.I.M. Timișoara ale cărei concluzii și le-a însușit, coroborate fiind cu actele de constatare, note de discuție, procese verbale care au reținut existența porilor și care, toate au condus la constatarea că pierderile de combustibil solicitate de reclamantul Ministerul Apărării Naționale nu pot fi imputate pârâtei SC A. SA, nefiind dovedit în cauză un raport de cauzalitate între prejudiciul încercat de reclamant și lucrările de reparație capitală efectuate de pârâta SC A. SA la rezervorul în litigiu, conform art. 998, 999 C. civ.

Prin decizia nr. 55 din 4 mai 2006, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a respins apelul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naționale, constatând că instanța de fond a urmat îndrumările obligatorii ale deciziei de casare nr. 2033/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, încuviințând efectuarea unei cercetări de către I.S.I.M. Timișoara și că a reținut concluziile acesteia în fundamentarea soluției. Față de constatările științifice obținute cu respectarea dispozițiilor contractuale privind administrarea probelor, suficiente în a forma convingerea instanței, apelul declarat a fost respins. În contra deciziei menționate reclamantul Ministerul Apărării Naționale a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în a cărei dezvoltare critică lipsa de rol activ a judecătorului fondului, deoarece acesta chiar în situație în care casarea s-a făcut pentru a se efectua o expertiză de un Instituit public de cercetare și dezvoltare în domeniul petrol și gaze cum rezultă din convenția părților, avea îndatorirea de a dispune efectuarea unei expertize chiar de către un expert persoană fizică sau să solicite un punct de vedere al uneia sau mai multor personalități în domeniu pentru a se răspunde la toate obiectivele propuse de părți și admise de instanță. Intimata SC A. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea deciziei atacate, arătând că, din concluziile raportului efectuat de I.S.I.M.

Timișoara rezultă că tipul, mărimea și localizarea defectelor de sudare, identificate prin cele două expertize tehnice cu examinări nedistructive adecvate și cu înregistrarea rezultatelor, nu reprezintă cauze obiective ale pierderilor de combustibil. Recursul nu este fondat. Litigiul de față se află în al doilea ciclu procesual, hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual în fond și apel fiind casate prin decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza fiind trimisă la prima instanță pentru rejudecare. Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

În aplicarea acestei dispoziții judecătorul fondului s-a conformat deciziei de casare cu privire la desemnarea experților cu respectarea convenției asupra probelor stabilită prin contractul în speță. În atare situație, critica recurentului în sensul că în virtutea rolului activ judecătorul fondului trebuia să exceadă dispoziția cuprinsă în hotărârea de casare și să dispună numirea unor experți în alte condiții decât cele care au justificat casarea, evident nu poate fi primită față de dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge recursul declarat și va menține ca legală decizia atacată, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naționale împotriva deciziei nr. 55 Ap din 4 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2007.