ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 439/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

În primul ciclu procesual,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2033

din 3 iunie 2004, a admis recursul declarat de reclamantul Ministerul Apărării

Naționale împotriva deciziei nr. 11 din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel Brașov

și, în consecință, casând această hotărâre precum și sentința nr. 821 din 16

iunie 2000 a Tribunalului Brașov a trimis cauza spre rejudecare la această din

urmă instanță.

În considerentele deciziei

s-a reținut că, deși în cauză s-au făcut mai multe expertize acestea nu au

răspuns scopului prevăzut de art. 201 C. proc. civ., starea de fapt nefiind

cert stabilită, pe de o parte, iar pe de altă parte, dispunerea lor s-a făcut

cu încălcarea convenției asupra probelor stabilită prin contractul în speță,

instanța de apel nesoluționând obiecțiunile reclamantului cu privire la

desemnarea experților.

În fond după casare,

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, în aplicarea art. 315 C. proc. civ., a încuviințat efectuarea

unei cercetări de către I.S.I.M. Timișoara ale cărei concluzii și le-a însușit,

coroborate fiind cu actele de constatare, note de discuție, procese verbale

care au reținut existența porilor și care, toate au condus la constatarea că

pierderile de combustibil solicitate de reclamantul Ministerul Apărării

Naționale nu pot fi imputate pârâtei SC A. SA, nefiind dovedit în cauză un

raport de cauzalitate între prejudiciul încercat de reclamant și lucrările de

reparație capitală efectuate de pârâta SC A. SA la rezervorul în litigiu,

conform art. 998, 999 C. civ.

Prin decizia nr. 55 din 4

mai 2006, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a respins apelul declarat

de reclamantul Ministerul Apărării Naționale, constatând că instanța de fond a

urmat îndrumările obligatorii ale deciziei de casare nr. 2033/2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, încuviințând efectuarea unei cercetări de către I.S.I.M.

Timișoara și că a reținut concluziile acesteia în fundamentarea soluției.

Față de constatările

științifice obținute cu respectarea dispozițiilor contractuale privind

administrarea probelor, suficiente în a forma convingerea instanței, apelul

declarat a fost respins.

În contra deciziei

menționate reclamantul Ministerul Apărării Naționale a declarat recurs pentru

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în a cărei dezvoltare

critică lipsa de rol activ a judecătorului fondului, deoarece acesta chiar în

situație în care casarea s-a făcut pentru a se efectua o expertiză de un

Instituit public de cercetare și dezvoltare în domeniul petrol și gaze cum

rezultă din convenția părților, avea îndatorirea de a dispune efectuarea unei

expertize chiar de către un expert persoană fizică sau să solicite un punct de

vedere al uneia sau mai multor personalități în domeniu pentru a se răspunde la

toate obiectivele propuse de părți și admise de instanță.

Intimata SC A. SA a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea

deciziei atacate, arătând că, din concluziile raportului efectuat de I.S.I.M.

Timișoara rezultă că tipul, mărimea și localizarea defectelor de sudare,

identificate prin cele două expertize tehnice cu examinări nedistructive

adecvate și cu înregistrarea rezultatelor, nu reprezintă cauze obiective ale

pierderilor de combustibil.

Recursul nu este fondat.

Litigiul de față se află în

al doilea ciclu procesual, hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual în

fond și apel fiind casate prin decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

cauza fiind trimisă la prima instanță pentru rejudecare.

Potrivit art. 315 alin. (1) C.

proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor

de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului.

În aplicarea acestei

dispoziții judecătorul fondului s-a conformat deciziei de casare cu privire la

desemnarea experților cu respectarea convenției asupra probelor stabilită prin

contractul în speță.

În atare situație, critica

recurentului în sensul că în virtutea rolului activ judecătorul fondului

trebuia să exceadă dispoziția cuprinsă în hotărârea de casare și să dispună

numirea unor experți în alte condiții decât cele care au justificat casarea,

evident nu poate fi primită față de dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc.

civ.

Așa fiind, Înalta Curte de

Casație și Justiție, va respinge recursul declarat și va menține ca legală

decizia atacată, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naționale împotriva

deciziei nr. 55 Ap din 4 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și

de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2007.