ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 336/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 13 ianuarie 1998, reclamantă S.C. C. S.R.L. a chemat în judecată S.C. C. Odobești și pe președintele acesteia, H.C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să dispună obligarea în solidar a pârâților la suma de 700.000 lei, majorată ulterior la 1.534.520.000 lei, cu titlu de despăgubiri. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 27 februarie – 13 martie 1997, Complexul de Alimentație Publică M. Odobești, exploatat de aceasta în baza unui contract de închiriere, a fost închis pentru inventariere, ceea a dus la înregistrarea prejudiciului solicitat prin acțiune.

Prin sentința nr.32 din 30 iunie 1998, Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantei 47.448.216 lei cu titlu de daune. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere concluziile expertizei efectuate în cauză. Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel atât reclamanta, care a susținut că prin hotărârea atacată nu au fost valorificate concluziile primei expertize din care rezultă că prejudiciul produs acesteia este în sumă de 1.534.520.000 lei, cât și pârâta S.C. C., susținând că reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu și că suma acordată este mult prea mare în raport de posibilele realizări financiare. Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.23 din 19 ianuarie 1999, a respins ambele apeluri, ca nefondate, reținând că în mod corect prima instanță a înlăturat prima expertiză și a validat concluziile celei de a doua expertize efectuate în cauză.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs atât reclamanta, care a reiterat criticile formulate în apel, cât și pârâta care a susținut că instanța de apel a apreciat eronat probele administrate. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr.629 din 3 februarie 2000, a admis recursurile, a casat decizia atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a apreciat că în mod greșit instanța de apel a soluționat cauza fără a lămuri aspectele contradictorii ale expertizelor efectuate în această etapă procesuală. Ca atare, se impune stabilirea situației de fapt în raport de realizările anterioare efective ale reclamantei.

Rejudecând cauza, după casarea cu trimitere, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize care a concluzionat în sensul că reclamantei nu i-a fost produs nici un prejudiciu. Prin decizia nr.410/A din 22 mai 2001, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins acțiunea reclamantei. În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a reținut concluziile expertizei, menținute prin răspunsul la obiecțiuni. Totodată, s-a reținut că aceste concluzii sunt susținute de rezultatele înscrise în bilanțul contabil, precum și din nota de control din 11 martie 1997 din care rezultă că unitatea menționată nu putea funcționa din cauza deficiențelor imputabile reclamantei.

În legătură cu apelul declarat de reclamantă, instanța de control judiciar a reținut că acesta este nefondat, în raport de împrejurarea că însăși reclamanta se afla în culpă, ca urmare a nerespectării art.V pct.3 din contractul de locațiune. Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs, formulând următoarele critici: - instanța de control judiciar nu a avut în vedere recunoașterea pârâtei, în sensul că a produs un prejudiciu reclamantei, în cadrul judecării apelului în primul ciclu procesual; - instanța de apel nu a ținut cont de dispozițiile instanței de casare; - instanța de apel nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză P., precum și concluziile expertului B.C.

În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului în sensul în care a fost formulat. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Conformându-se dispozițiilor instanței de casare, instanța de apel, prin încheierea pronunțată la data de 15 iunie 2000 a dispus efectuarea unei expertize, având ca obiective cele la care se referă decizia instanței de recurs și a numit ca expert pe numitul V.N. La data de 7 iulie 2000, instanța de apel a admis participarea la efectuarea expertizei, în calitate de consilier expert, numitei R.A., pentru apelanta pârâtă. Prin raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză de expertul contabil N.V., asistat de expertul contabil consilier R.A.

s-a concluzionat că prin efectuarea inventarierii, conform legii contabilității, într-un termen rezonabil, nu s-a produs reclamantei nici un prejudiciu. După depunerea raportului de expertiză, instanța de apel a încuviințat numirea unui consilier expert, la cererea reclamantei, în persoana numitului N.V. Consilierul N.V. a formulat obiecțiuni la expertiza V. – R., susținând că experții menționați nu au răspuns la obiectivele stabilite de instanța de casare. Răspunzând la obiecțiuni, pe care le examinează punctual, experții menționați și-au menținut concluziile inițiale în sensul neproducerii unui prejudiciu reclamantei. Rezultă așadar că instanța de apel, în rejudecare, s-a conformat dispozițiilor art. 315 din C. proc.

civ. , stabilind situația de fapt în raport de proba administrată potrivit necesității învederate de instanța de casare, așa încât criticile formulate în recurs se constată a fi neîntemeiate. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr.410 din 22 mai 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2004.