ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 336/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 336/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2000)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data
de 13 ianuarie 1998, reclamantă S.C. C. S.R.L. a chemat în judecată S.C. C.
Odobești și pe președintele acesteia, H.C., pentru ca prin hotărârea ce se va
pronunța în cauză, instanța de judecată să dispună obligarea în solidar a
pârâților la suma de 700.000 lei, majorată ulterior la 1.534.520.000 lei, cu
titlu de despăgubiri.
În
motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 27 februarie – 13 martie
1997, Complexul de Alimentație Publică M. Odobești, exploatat de aceasta în
baza unui contract de închiriere, a fost închis pentru inventariere, ceea a dus
la înregistrarea prejudiciului solicitat prin acțiune.
Prin
sentința nr.32 din 30 iunie 1998, Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea
și a obligat pârâții să plătească reclamantei 47.448.216 lei cu titlu de daune.
Pentru
a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere concluziile expertizei
efectuate în cauză.
Împotriva
hotărârii primei instanțe au declarat apel atât reclamanta, care a susținut că
prin hotărârea atacată nu au fost valorificate concluziile primei expertize din
care rezultă că prejudiciul produs acesteia este în sumă de 1.534.520.000 lei,
cât și pârâta S.C. C., susținând că reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu
și că suma acordată este mult prea mare în raport de posibilele realizări
financiare.
Curtea
de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia
nr.23 din 19 ianuarie 1999, a respins ambele apeluri, ca nefondate, reținând că
în mod corect prima instanță a înlăturat prima expertiză și a validat concluziile
celei de a doua expertize efectuate în cauză.
Împotriva
acestei din urmă hotărâri au declarat recurs atât reclamanta, care a reiterat
criticile formulate în apel, cât și pârâta care a susținut că instanța de apel
a apreciat eronat probele administrate.
Curtea
Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr.629 din 3 februarie
2000, a admis recursurile, a casat decizia atacată și a dispus trimiterea
cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru
a hotărî astfel, instanța de recurs a apreciat că în mod greșit instanța de
apel a soluționat cauza fără a lămuri aspectele contradictorii ale expertizelor
efectuate în această etapă procesuală.
Ca
atare, se impune stabilirea situației de fapt în raport de realizările
anterioare efective ale reclamantei.
Rejudecând
cauza, după casarea cu trimitere, instanța de apel a dispus efectuarea unei
expertize care a concluzionat în sensul că reclamantei nu i-a fost produs nici
un prejudiciu.
Prin
decizia nr.410/A din 22 mai 2001, Curtea de Apel Galați, secția comercială și
de contencios administrativ a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat în
tot sentința atacată în sensul că a respins acțiunea reclamantei.
În
motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a reținut concluziile
expertizei, menținute prin răspunsul la obiecțiuni.
Totodată,
s-a reținut că aceste concluzii sunt susținute de rezultatele înscrise în
bilanțul contabil, precum și din nota de control din 11 martie 1997 din care
rezultă că unitatea menționată nu putea funcționa din cauza deficiențelor
imputabile reclamantei.
În
legătură cu apelul declarat de reclamantă, instanța de control judiciar a
reținut că acesta este nefondat, în raport de împrejurarea că însăși
reclamanta se afla în culpă, ca urmare a nerespectării art.V pct.3 din
contractul de locațiune.
Împotriva
acestei din urmă decizii, reclamanta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs,
formulând următoarele critici:
-
instanța de control judiciar nu a avut în vedere recunoașterea pârâtei, în
sensul că a produs un prejudiciu reclamantei, în cadrul judecării apelului în
primul ciclu procesual;
-
instanța de apel nu a ținut cont de dispozițiile instanței de casare;
-
instanța de apel nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză P.,
precum și concluziile expertului B.C.
În
concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului în sensul în care a fost
formulat.
Recursul
este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conformându-se
dispozițiilor instanței de casare, instanța de apel, prin încheierea pronunțată
la data de 15 iunie 2000 a dispus efectuarea unei expertize, având ca obiective
cele la care se referă decizia instanței de recurs și a numit ca expert pe
numitul V.N.
La data
de 7 iulie 2000, instanța de apel a admis participarea la efectuarea
expertizei, în calitate de consilier expert, numitei R.A., pentru apelanta
pârâtă.
Prin
raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză de expertul contabil N.V.,
asistat de expertul contabil consilier R.A. s-a concluzionat că prin efectuarea
inventarierii, conform legii contabilității, într-un termen rezonabil, nu s-a
produs reclamantei nici un prejudiciu.
După
depunerea raportului de expertiză, instanța de apel a încuviințat numirea unui
consilier expert, la cererea reclamantei, în persoana numitului N.V.
Consilierul
N.V. a formulat obiecțiuni la expertiza V. – R., susținând că experții
menționați nu au răspuns la obiectivele stabilite de instanța de casare.
Răspunzând
la obiecțiuni, pe care le examinează punctual, experții menționați și-au
menținut concluziile inițiale în sensul neproducerii unui prejudiciu
reclamantei.
Rezultă
așadar că instanța de apel, în rejudecare, s-a conformat dispozițiilor art. 315
din C. proc. civ. , stabilind situația de fapt în raport de proba administrată
potrivit necesității învederate de instanța de casare, așa încât criticile
formulate în recurs se constată a fi neîntemeiate.
În
consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul
declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
IN NUMELE
LEGII
D E C I D
E:
Respinge
recursul declarat de reclamanta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr.410 din 22
mai 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios
administrativ ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2004.