ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3768/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1564 din 10

martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 35003/2/2005, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul T.M., împotriva deciziei penale nr. 980 din 12 decembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală, prin această din urmă hotărâre

respingându-se, ca nefondat, apelul inculpatului declarat împotriva sentinței

penale nr. 151 din 11 octombrie 2005 a Tribunalului Teleorman, prin care el a

fost condamnat, la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (2

1

) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei, condamnatul a

formulat contestație în anulare, în această cale extraordinară de atac el

susținând că hotărârea este neconformă cu realitatea, se încalcă Codul

deontologic al magistraților și, totodată el este condamnat definitiv în locul

altui infractor pe care îl consideră protejat, dosarul a fost fabricat de

organul de cercetare penală, în cauză nu sunt probe, partea vătămată F.D. este

cunoștința judecătoarei P.I. de la Tribunalul Teleorman și nu a ținut cont de

principiul „in dubio pro reo”.

Contestația în anulare nu este

fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 386 alin.

(1) lit. a) – d) C. proc. pen., contestația în anulare se poate face în

următoarele cazuri:

- procedura de citare pentru

termenul la care s-a judecat cauza la instanța de recurs nu a fost îndeplinită

conform legii;

- partea dovedește că la termen, a

fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința despre această

împiedicare;

- instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal cu privire la care

existau probe în dosar;

- când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În cauză, nu este incident niciunul

din cazuri, inculpatul a fost prezent personal la judecarea recursului și a

fost asistat de avocat desemnat apărător din oficiu.

La termenul de judecată 13 iunie

2006, în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., s-au

examinat motivele invocate de contestator și, potrivit alin. (2) al acestui

text, constatându-se că motivul pe care se sprijină contestația nu este din

cele prevăzute în art. 386, contestația în anulare nu este fondată și, ca

urmare, va fi respinsă.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) și art. 349 din același cod,

contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de condamnatul contestator T.M. împotriva deciziei penale nr.

1564 din 10 martie 2006 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pronunțată în dosarul nr. 35003/2/2005.

Obligă pe condamnatul contestator la

plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 iunie 2006.