ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4393/2007

Asupra contestației în

anulare de față:

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

La data de 6 august 2007, pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată contestația în

anulare formulată de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 6501 din 7

noiembrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.

3686/3/2006.

Prin hotărârea contestată,

instanța supremă a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva

deciziei penale nr. 595 din 10 august 2006 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, rămânând, astfel, definitivă

sentința penală nr. 735/ F din 16 iunie 2006 a Tribunalului București, secția I

penală, prin care susnumitul a fost condamnat, la pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie prevăzuă

de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2

1

) lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen.

Executarea pedepsei a

început la 28 decembrie 2005.

În motivarea cererii de

contestație în anulare, contestatorul a invocat dispozițiile art. 386 lit. c)

și e) C. proc. pen.

Examinând contestația în

anulare, Curtea constată că acesta nu este fondată.

Instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prev. de art.

10 alin. (1) lit. f - i

1

) C. proce. pen., întrucât în cauză nu a

intervenit nici o astfel de situație, astfel că instanța nu a omis să dispună

încetarea procesului penal, ci nu a avut temeiuri să o facă.

Nici invocarea cazului de

contestație prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen., nu este justificată,

întrucât contestatorul invocă neascultarea sa în recurs, aceasta fiind

obligatorie dar în situația în care nu ar fi fost ascultat la instanțele de

fond și apel, sau dacă aceste instanțe nu ar fi pronunțat hotărâri de

condamnare a sa.

De altfel, prin cererea formulată,

contestatorul tinde la dovedirea nevinovăției sale, această situație

neconstituind caz de contestație în anulare.

Așa fiind, văzând

dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Curtea va respinge contestația în anulare,

iar în baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., va dispune obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului

din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatorul D.C. împotriva deciziei

penale nr. 6501 din 7 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Obligă contestatorul la

plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 septembrie 2007.