ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 745/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 400 din 25 martie 2005, Tribunalul Cluj secția civilă a admis acțiunea în constatare a reclamantului S.A. formulată în contradictor cu SC I.A.I.F.O. SA și, în consecință, a constatat că suma de 93.755.445.000 lei cu care S.A. a fost înscris în tabloul creditorilor la poziția nr. 1, este suma netă datorată salariaților. În motivarea sentinței s-a reținut că potrivit art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 8/2003 aprobată prin Legea nr. 569/2003, plățile compensatorii prevăzute conform contractului colectiv de muncă în vigoare la data disponibilizării efectiv, se acordă în sume nete, potrivit legii.

De asemenea, art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 8/2003 precizează că venitul de completare și plățile compensatorii acordate în baza contractelor colective de muncă au același regim de impozitare ca și indemnizația de șomaj ori, potrivit Legii șomajului nr. 76/2002, art. 39 alin. (2), cuantumul indemnizației de șomaj este sumă fixă neimpozabilă. A mai reținut instanța că, sumele prevăzute în tabloul creditorilor, în baza art. 205 din contractul colectiv de muncă și care trebuia achitate salariaților sunt sume nete, nefiind afectate de rețineri, plata sumelor cuvenite fondurilor speciale urmând a se face din alte fonduri ale SC I.A.I.F.O. SA Zalău. Curtea de Apel Cluj secția comercială prin decizia nr. 199 din 5 iulie 2005 a admis apelul declarat de pârâta SC I.A.I.F.O.

SA Zalău și a respins ca tardivă contestația promovată de reclamantul S.A. Zalău. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelanta pârâtă se află în lichidare voluntară în temeiul Legii nr. 137/2002, acțiunea formulată fiind în realitate o contestație la tabelul de creanță al societății comerciale prin care aceasta a solicitat să fie înscrisă în tabloul creditorilor la poziția nr. 1 conform procesului verbal al creditorilor SC I.A.I.F.O. SA Zalău din data de 21 februarie 2005 precum și a tabelului creditorilor reactualizat la aceeași dată la suma de 93.755.445.000 lei, reprezentând suma netă datorată salariaților pe care îi reprezintă.

Cum potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, se mai arată în considerentele deciziei, lichidatorul are obligația ca în 10 zile de la data intrării în funcție să întocmească tabelul de creanțe, iar potrivit alin. (2) dreptul de a contesta existența sau întinderea unei creanțe ori rangul acesteia în ordinea de preferință se stinge în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia în scris de către lichidator față de recunoașterea contestatoarei că tabelul de creanțe i-a fost comunicat la 21 februarie 2005, contestația înregistrată la 10 martie 2005 este tardivă. În contra acestei decizii a declarat recurs reclamantul S.A.

pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și art. 312 arătând că: - cererea cu care a investit instanța, este o acțiune în constatare și în mod greșit s-a modificat obiectul și s-a respins ca tardivă cererea, fără a se observa că suma solicitată este aceeași care este înscrisă în tabelul de creanțe. - nu s-a analizat incidența art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 8/2003 și ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, suma cu acest obiect nefiind supusă impozitării, sens în care este și adresa din 4 aprilie 2005 a M.F. în care se menționează că sumele acordate urmare concedierilor din societățile precizate în lista anexă O.G. nr. 8/2003 reprezintă venituri neimpozabile. Recursul este fondat. Tribunalul, ca primă instanță, a fost investit o acțiune în constatare de drept comun, având ca obiect caracterul neimpozabil al sumelor de bani cu titlu de plăți compensatorii conform art. 2 alin. (6) din O.G.

nr. 8/2003 coroborat cu art. 39 40 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, modificată, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă la care face trimitere art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 8/2003, privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare și privatizare a unei societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 569/2003. Drept, urmare, instanța de apel, cu încălcarea principiului disponibilității dar și cu o greșită încadrare în drept a situației de fapt cu care a fost investită prima instanță a primit critica apelantei și a calificat acțiunea ca fiind o contestație la tabelul de creanțe reglementată de art. 36 din Legea nr. 137/2002 modificată privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, tabel în care recurenta a fost înscrisă cu creanțe nominale de 93.755.445.000 lei.

Așa fiind Înalta Curte va admite recursul declarat, va modifica decizia atacată și va respinge apelul intimatei pârâte împotriva sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul S.A., împotriva deciziei civile nr. 199 din 5 iulie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică. Respinge și apelul declarat de pârâta SC I.A.I.F.O. SA Zalău împotriva sentinței civile nr. 400 din 25 martie 2005 a Tribunalului Sălaj. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 februarie 2006.