ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 745/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 400 din 25 martie

2005, Tribunalul Cluj secția civilă a admis acțiunea în constatare a

reclamantului S.A. formulată în contradictor cu SC I.A.I.F.O. SA și, în

consecință, a constatat că suma de 93.755.445.000 lei cu care S.A. a fost

înscris în tabloul creditorilor la poziția nr. 1, este suma netă datorată

salariaților.

În motivarea sentinței s-a reținut

că potrivit art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 8/2003 aprobată prin Legea nr. 569/2003,

plățile compensatorii prevăzute conform contractului colectiv de muncă în

vigoare la data disponibilizării efectiv, se acordă în sume nete, potrivit

legii. De asemenea, art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 8/2003 precizează că venitul

de completare și plățile compensatorii acordate în baza contractelor colective

de muncă au același regim de impozitare ca și indemnizația de șomaj ori,

potrivit Legii șomajului nr. 76/2002, art. 39 alin. (2), cuantumul

indemnizației de șomaj este sumă fixă neimpozabilă.

A mai reținut instanța că, sumele

prevăzute în tabloul creditorilor, în baza art. 205 din contractul colectiv de

muncă și care trebuia achitate salariaților sunt sume nete, nefiind afectate de

rețineri, plata sumelor cuvenite fondurilor speciale urmând a se face din alte

fonduri ale SC I.A.I.F.O. SA Zalău.

Curtea de Apel Cluj secția

comercială prin decizia nr. 199 din 5 iulie 2005 a admis apelul declarat de

pârâta SC I.A.I.F.O. SA Zalău și a respins ca tardivă contestația promovată de

reclamantul S.A. Zalău.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că apelanta pârâtă se află în lichidare voluntară în temeiul

Legii nr. 137/2002, acțiunea formulată fiind în realitate o contestație la

tabelul de creanță al societății comerciale prin care aceasta a solicitat să

fie înscrisă în tabloul creditorilor la poziția nr. 1 conform procesului verbal

al creditorilor SC I.A.I.F.O. SA Zalău din data de 21 februarie 2005 precum și

a tabelului creditorilor reactualizat la aceeași dată la suma de 93.755.445.000

lei, reprezentând suma netă datorată salariaților pe care îi reprezintă.

Cum potrivit art. 36 alin. (1) din

Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, se

mai arată în considerentele deciziei, lichidatorul are obligația ca în 10 zile

de la data intrării în funcție să întocmească tabelul de creanțe, iar potrivit alin.

(2) dreptul de a contesta existența sau întinderea unei creanțe ori rangul

acesteia în ordinea de preferință se stinge în termen de 15 zile de la data

comunicării acestuia în scris de către lichidator față de recunoașterea

contestatoarei că tabelul de creanțe i-a fost comunicat la 21 februarie 2005,

contestația înregistrată la 10 martie 2005 este tardivă.

În contra acestei decizii a declarat

recurs reclamantul S.A. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și art.

312 arătând că:

- cererea cu care a investit

instanța, este o acțiune în constatare și în mod greșit s-a modificat obiectul

și s-a respins ca tardivă cererea, fără a se observa că suma solicitată este

aceeași care este înscrisă în tabelul de creanțe.

- nu s-a analizat incidența art. 2 alin.

(5) din O.G. nr. 8/2003 și ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, suma cu

acest obiect nefiind supusă impozitării, sens în care este și adresa din 4

aprilie 2005 a M.F. în care se menționează că sumele acordate urmare

concedierilor din societățile precizate în lista anexă O.G. nr. 8/2003

reprezintă venituri neimpozabile.

Recursul este fondat.

Tribunalul, ca primă instanță, a

fost investit o acțiune în constatare de drept comun, având ca obiect

caracterul neimpozabil al sumelor de bani cu titlu de plăți compensatorii

conform art. 2 alin. (6) din O.G. nr. 8/2003 coroborat cu art. 39

40

alin.

(2) din Legea nr. 76/2002, modificată, privind sistemul asigurărilor pentru

șomaj și stimularea ocupării forței de muncă la care face trimitere art. 4 alin.

(3) din O.U.G. nr. 8/2003, privind stimularea procesului de restructurare,

reorganizare și privatizare a unei societăți naționale, companii naționale și

societăți comerciale cu capital majoritar de stat, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 569/2003.

Drept, urmare, instanța de apel, cu

încălcarea principiului disponibilității dar și cu o greșită încadrare în drept

a situației de fapt cu care a fost investită prima instanță a primit critica

apelantei și a calificat acțiunea ca fiind o contestație la tabelul de creanțe

reglementată de art. 36 din Legea nr. 137/2002 modificată privind unele măsuri

pentru accelerarea privatizării, tabel în care recurenta a fost înscrisă cu

creanțe nominale de 93.755.445.000 lei.

Așa fiind Înalta Curte va admite

recursul declarat, va modifica decizia atacată și va respinge apelul intimatei

pârâte împotriva sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul S.A., împotriva deciziei civile nr. 199 din 5 iulie 2005 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o

modifică.

Respinge și apelul declarat de

pârâta SC I.A.I.F.O. SA Zalău împotriva sentinței civile nr. 400 din 25 martie

2005 a Tribunalului Sălaj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 februarie 2006.