ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2914/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 93 din 19

septembrie 2003, Primarul comunei Socond, județul Satu Mare, a respins

notificarea formulată la 14 mai 2003 de B.P., vizând restituirea în natură a

imobilului, construcție și teren împădurit situat în localitatea Cuța, cu

motivarea că imobilul solicitat nu face obiectul Legii nr. 10/2001 iar, pe de

altă parte, notificarea a fost depusă tardiv, peste termenul stabilit prin

prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001.

La 28 iunie 2004, persoana

îndreptățită a contestat această dispoziție solicitând instanței să dispună

asupra restituirii în natură a imobilului în legătură cu care a formulat

notificarea.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Satu Mare, secția civilă, prin sentința nr. 345/D din 1 noiembrie

2004, a respins cererea, cu motivarea că notificarea în cauză a fost

înregistrată la 14 mai 2003 la Primăria Socond, cu mult peste termenul limită

prevăzut de lege, situație în care reclamantul a pierdut dreptul de a solicita

măsurile reparatorii, în natură sau prin echivalent, prevăzute de Legea nr.

10/2001.

Apelul formulat de contestatorul

B.P. a fost admis de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, care, prin

decizia nr. 567/A din 6 decembrie 2005, a schimbat în tot sentința și evocând

fondul, a admis „plângerea” formulată de petentul B.P., în contradictoriu cu

intimații-pârâți: primarul comunei Socond, Primăria Socond, R. prin D.S. Satu

Mare, C.C. Socond și F. Satu Mare, în sensul că a constatat că acesta este

îndreptățit la despăgubiri, pentru suprafața de 800 mp teren intravilan,

conform Legii nr. 10/2001, obligându-i totodată pe pârâți să se conformeze

dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 247/2005 și să înainteze documentația

aferentă cererii reclamantului la Comisia de Evaluare a despăgubirilor, în

vederea calculării și plății despăgubirilor către acesta.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut în esență că terenul intravilan în

suprafață de 800 mp, înscris în C.F. nr. 6 Cuța, a fost preluat abuziv de la

antecesorii petentului, în prezent fiind ocupat de supraedificatele aparținând

D.S. Satu Mare și F. Satu Mare.

Ca atare, s-a reținut incidența în

cauză a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, și respectiv art. 16 din

Legea nr. 247/2005, petentului cuvenindu-i-se doar despăgubiri pentru terenul

preluat abuziv, ce nu poate fi restituit în natură.

În cauză, au formulat recurs în

termen legal, R.N.P. R., D.S. Satu Mare, F. Satu Mare și Primăria comunei

Socond care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.,

critică hotărârea dată în apel, după cum urmează:

- în mod greșit s-a reținut că

petentul ar fi adresat în termen legal notificarea Primăriei comunei Socond,

corespondența dintre cele două părți, de după anul 1990, neavând relevanță, sub

aspectul termenului prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001;

- imobilul în litigiu nu poate face

obiectul Legii nr. 10/2001, petentului cuvenindu-i-se despăgubiri în baza Legii

nr. 18/1991.

- dispunând introducerea în cauză a

F., la penultimul termen de judecată a apelului, instanța a încălcat

dispozițiile art. 57-59 și respectiv art. 294 alin. (1) C. proc. civ. potrivit

căruia, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul

cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Recursurile se privesc ca fondate,

urmând a fi admise, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării, text în

vigoare la data pronunțării deciziei atacate, persoana îndreptățită va notifica

în termen de 6 luni, de la data intrării în vigoare a legii, persoana juridică

deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.

Termenul de 6 luni a fost prelungit

succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, data limită pentru

depunerea notificărilor fiind stabilită ca fiind 14 februarie 2002.

Alineatul 5 al aceluiași text,

dispune că nerespectarea acestui termen, prevăzut pentru trimiterea

notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri

reparatorii în natură sau prin echivalent.

Fără putință de tăgadă, ne aflăm

deci în prezența unui termen de decădere, sancțiune ce operează indiferent dacă

imobilul a fost preluat cu sau fără titlu sau dacă, la data intrării în vigoare

a legii, imobilele erau deținute de entitățile investite cu soluționarea

notificării.

Or, în speță, notificarea a fost

adresată direct Primăriei Socond, la 14 mai 2003, cu mult peste termenul impus

de legiuitor, nefiind respectată nici condiția de formă a comunicării acestui

act, prin executorul judecătoresc (fila 28, dosar 2226/2004 al Tribunalului

Satu Mare).

Chiar dacă s-a reținut corect că

această condiție de formă nu este prescrisă în mod imperativ de legiuitor, cât

privește termenul depunerii notificării s-a apreciat greșit asupra îndeplinirii

cerințelor art. 22 din lege, în condițiile în care corespondența purtată de

contestator cu pârâții, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu

putea suplini depășirea termenului prevăzut de lege, sancțiunea depunerii

tardive a cererilor fiind expres stipulată în textul mai sus citat.

Tot astfel, din actele cauzei,

rezultă că în legătură cu terenul în litigiu, contestatorul a formulat cerere

de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului

funciar, care se află pe rolul Comisiei Județene Satu Mare, de aplicare a Legii

nr. 18/1991 (fila 15, dosar nr. 176/2005 al Curții de Apel Oradea).

Sunt întemeiate de asemenea

criticile recurentei F. Satu Mare vizând încălcarea de către instanța de control

judiciar a dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în

apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de

chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Cât privește conceptul de „cerere

nouă” este unanim admis, atât în practica judiciară cât și în literatura de

specialitate, că acesta include (pe lângă acțiunea reconvențională, cererea de

chemare în garanție etc.) și cererea de chemare în judecată a altei persoane.

Soluția derivă din lege, care a

instituit atribuții precise în sarcina instanței de apel și anume de a examina

regularitatea hotărârii primei instanțe, cu privire la pretențiile deduse în

fața acesteia, textul fiind, de altfel, o consacrare a principiului

tantum

devolutum quantum judicatum

.

De esența litigiului rămâne însă,

aspectul vizând tardivitatea formulării notificării care, prin importanța sa,

subsumează toate celelalte critici.

În acest context, este inutil a mai

examina motivul de recurs ce privește greșita obligare a pârâtelor la plata

unor cheltuieli de judecată, care nu au fost dovedite cu acte justificative, în

condițiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, recursurile urmează a se

admite, cu consecința modificării deciziei atacate în sensul respingerii

apelului declarat în cauză și a menținerii hotărârii primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâtele R.N.P. R., D.S. Satu Mare, F. Satu Mare, Primăria comunei Socond și

Comisia Locală Socond de aplicare a legii fondului funciar împotriva deciziei

nr. 567/A din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Modifică decizia recurată, în sensul

că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.P. împotriva sentinței

civile nr. 345/D din 1 noiembrie 2004 a Tribunalului Satu Mare, pe care o

menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2007.