ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2618/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 457 din 15 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a respins contestația formulată de reclamantul M.L. în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Sibiu, B.M., M.I., M.A., M.D., M.A.C., M.D. și M.M.G. Instanța de fond a reținut că imobilul supus notificării a aparținut defunctului M.D. Prin decizia nr. 1799/2000, pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a constatat, în mod irevocabil, calitatea de moștenitori (legali și testamentari) a numiților M.I. (autorul reclamantului) și M.A. (autoarea pârâților), astfel încât au calitatea de persoane îndreptățite în condițiile Legii nr. 10/2001, și pârâții.

Apelul declarat de reclamantul M.L. împotriva sentinței nr. 457/2006, pronunțată de Tribunalul Sibiu, a fost respins prin decizia nr. 291/A din 19 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia. Curtea de apel a reținut că prin decizia nr. 1799/2000 pronunțată de Tribunalul Sibiu, devenită irevocabilă prin decizia nr. 1620/2001 a Curții de Apel Alba-Iulia, s-a constatat că de pe urma defunctului M.D. au calitate de moștenitori, M.A. în calitate de soție supraviețuitoare și legatară cu titlu universal și M.I. în calitate de nepot de frate. Instanța de apel a reținut că această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat și nu este admisibil ca pe calea unei contestații împotriva dispoziției emisă de primar să se stabilească alți moștenitori și alte cote de moștenire.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul M.L. Invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul arată că prin testamentul întocmit la 3 august 1976 de M.D., M.A. nu a avut vocație succesorală la dobândirea proprietății imobilelor lăsate de defunct, ci doar la „toate bunurile mobile și uzufructul viager asupra drepturilor imobiliare”. Recurentul susține că în mod nelegal s-a reținut vocația succesorală a intimaților la imobilul în litigiu care a aparținut defunctului M.D., de vreme ce autoarea lor, M.A., nu a avut vocație decât la proprietatea bunurilor mobile și la uzufructul viager al averii imobile. În subsidiar, se arată că în ipoteza în care s-ar reține și vocația intimaților la moștenirea imobilului în litigiu, cotele succesorale sunt de ½ pentru recurent și ½ pentru intimați și nu de ¼ pentru recurent, ca moștenitor legal al lui M.I., nepot de frate al defunctului M.D.

și de ¾ pentru intimați în calitate de moștenitori legali ai lui M.A., soția supraviețuitoare a lui M.D. Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează. Prin dispoziția nr. 2781 din 30 decembrie 2005, emisă de Primarul Municipiului Sibiu, s-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcție, situat în Sibiu, constatându-se că intimații, în calitate de moștenitori legali ai lui M.A. vor culege ¾ din imobil, iar reclamantul recurent, în calitate de moștenitor al lui M.I., va culege ¼ din imobilul ce a aparținut defunctului M.D. Hotărârea judecătorească invocată de instanțele de fond și apel, respectiv decizia civilă nr. 1799 din 21 decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Sibiu, devenită irevocabilă prin decizia nr. 1620/2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, a constatat că au calitate de moștenitori ai defunctului M.D., M.A.

în calitate de soție supraviețuitoare și legatară cu titlu universal și M.I. în calitate de nepot de frate și legatar cu titlu universal. M.I. este autorul recurentului, iar M.A. este autoarea intimaților. În cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu se pot pune în discuție probleme legate de natura succesiunii, legală sau testamentară, cum este cazul în speță. În litigiul de față se constată calitatea de succesor, natura succesiunii și cotele de moștenire. Toate aceste aspecte pot fi rezolvate într-un proces de partaj, pe calea dreptului comun. Prin urmare, în dispoziția emisă de primar, în temeiul Legii nr. 10/2001, nu trebuiau menționate cotele ce revin persoanelor îndreptățite la restituirea în natură a imobilului.

În baza art. 312 C. proc. civ., pentru considerentele expuse, se va admite recursul declarat de recurentul reclamant M.L. împotriva deciziei nr. 291/A din 19 octombrie 2006, pronunțată de C.A. Alba-Iulia; se va casa decizia recurată precum și sentința civila nr. 457 din 15 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Sibiu și rejudecând cauza, va admite contestația formulată de reclamantul M.L. și va modifica dispoziția nr. 2781 din 30 decembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Sibiu în sensul înlăturării mențiunii privind cotele. Se vor menține celelalte dispoziții ale actului. În baza art. 274 C. proc. civ., intimații-pârâți vor fi obligați la 10.000 lei cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant M.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul M.L. împotriva deciziei nr. 291/A din 19 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează decizia menționată precum și sentința 457 din 15 mai 2006 a Tribunalului Sibiu și rejudecând admite contestația, în sensul că modifică dispoziția nr. 2781 din 30 decembrie 2005 a Primarului municipiului Sibiu, în sensul înlăturării mențiunii privind cotele. Menține celelalte dispoziții ale actului. Obligă intimații-pârâți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 lei, către recurentul-reclamant M.L. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2007.