ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2618/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ., a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 457 din 15

mai 2006, pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a respins contestația formulată de

reclamantul M.L. în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Sibiu, B.M.,

M.I., M.A., M.D., M.A.C., M.D. și M.M.G.

Instanța de fond a reținut că

imobilul supus notificării a aparținut defunctului M.D.

Prin decizia nr. 1799/2000,

pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a constatat, în mod irevocabil, calitatea de

moștenitori (legali și testamentari) a numiților M.I. (autorul reclamantului)

și M.A. (autoarea pârâților), astfel încât au calitatea de persoane

îndreptățite în condițiile Legii nr. 10/2001, și pârâții.

Apelul declarat de reclamantul M.L.

împotriva sentinței nr. 457/2006, pronunțată de Tribunalul Sibiu, a fost

respins prin decizia nr. 291/A din 19 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de

Apel Alba-Iulia.

Curtea de apel a reținut că prin

decizia nr. 1799/2000 pronunțată de Tribunalul Sibiu, devenită irevocabilă prin

decizia nr. 1620/2001 a Curții de Apel Alba-Iulia, s-a constatat că de pe urma

defunctului M.D. au calitate de moștenitori, M.A. în calitate de soție

supraviețuitoare și legatară cu titlu universal și M.I. în calitate de nepot de

frate.

Instanța de apel a reținut că

această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat și nu este admisibil ca

pe calea unei contestații împotriva dispoziției emisă de primar să se

stabilească alți moștenitori și alte cote de moștenire.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul M.L.

Invocând prevederile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ., recurentul arată că prin testamentul întocmit la 3 august 1976

de M.D., M.A. nu a avut vocație succesorală la dobândirea proprietății

imobilelor lăsate de defunct, ci doar la „toate bunurile mobile și uzufructul

viager asupra drepturilor imobiliare”.

Recurentul susține că în mod nelegal

s-a reținut vocația succesorală a intimaților la imobilul în litigiu care a

aparținut defunctului M.D., de vreme ce autoarea lor, M.A., nu a avut vocație

decât la proprietatea bunurilor mobile și la uzufructul viager al averii imobile.

În subsidiar, se arată că în ipoteza

în care s-ar reține și vocația intimaților la moștenirea imobilului în litigiu,

cotele succesorale sunt de ½ pentru recurent și ½ pentru intimați

și nu de ¼ pentru recurent, ca moștenitor legal al lui M.I., nepot de

frate al defunctului M.D. și de ¾ pentru intimați în calitate de

moștenitori legali ai lui M.A., soția supraviețuitoare a lui M.D.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce urmează.

Prin dispoziția nr. 2781 din 30

decembrie 2005, emisă de Primarul Municipiului Sibiu, s-a dispus restituirea în

natură a imobilului compus din teren și construcție, situat în Sibiu,

constatându-se că intimații, în calitate de moștenitori legali ai lui M.A. vor

culege ¾ din imobil, iar reclamantul recurent, în calitate de moștenitor

al lui M.I., va culege ¼ din imobilul ce a aparținut defunctului M.D.

Hotărârea judecătorească invocată de

instanțele de fond și apel, respectiv decizia civilă nr. 1799 din 21 decembrie 2000,

pronunțată de Tribunalul Sibiu, devenită irevocabilă prin decizia nr. 1620/2001

pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, a constatat că au calitate de

moștenitori ai defunctului M.D., M.A. în calitate de soție supraviețuitoare și

legatară cu titlu universal și M.I. în calitate de nepot de frate și legatar cu

titlu universal.

M.I. este autorul recurentului, iar M.A.

este autoarea intimaților.

În cadrul procedurii prevăzute de

Legea nr. 10/2001 nu se pot pune în discuție probleme legate de natura

succesiunii, legală sau testamentară, cum este cazul în speță.

În litigiul de față se constată

calitatea de succesor, natura succesiunii și cotele de moștenire.

Toate aceste aspecte pot fi

rezolvate într-un proces de partaj, pe calea dreptului comun.

Prin urmare, în dispoziția emisă de

primar, în temeiul Legii nr. 10/2001, nu trebuiau menționate cotele ce revin

persoanelor îndreptățite la restituirea în natură a imobilului.

În baza art. 312 C. proc. civ.,

pentru considerentele expuse, se va admite recursul declarat de recurentul

reclamant M.L. împotriva deciziei nr. 291/A din 19 octombrie 2006, pronunțată

de C.A. Alba-Iulia; se va casa decizia recurată precum și sentința civila nr.

457 din 15 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Sibiu și rejudecând cauza, va

admite contestația formulată de reclamantul M.L. și va modifica dispoziția nr.

2781 din 30 decembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Sibiu în sensul

înlăturării mențiunii privind cotele.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale actului.

În baza art. 274 C. proc. civ.,

intimații-pârâți vor fi obligați la 10.000 lei cheltuieli de judecată către

recurentul-reclamant M.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul M.L. împotriva deciziei nr. 291/A din 19 octombrie 2006 a Curții de

Apel Alba Iulia.

Casează decizia menționată precum și

sentința 457 din 15 mai 2006 a Tribunalului Sibiu și rejudecând admite

contestația, în sensul că modifică dispoziția nr. 2781 din 30 decembrie 2005 a

Primarului municipiului Sibiu, în sensul înlăturării mențiunii privind cotele.

Menține celelalte dispoziții ale

actului.

Obligă intimații-pârâți la plata

cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 lei, către recurentul-reclamant M.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2007.