ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2139/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Reclamantele B.L.D., M.A., S.A.M., B.R.,

B.E. și B.El. au chemat în judecată pârâții Ministerul Culturii și Ministerul

Finanțelor (în calitate de reprezentant al Statului Român) și a solicitat

obligarea acestora să le lase în proprietate și posesie imobilul denumit V.F.

și terenul aferent (parcul) situate în comuna Ștefănești, județul Argeș, imobil

în care funcționează Centrul de cultură Brătianu.

Se arată, în motivarea acțiunii, că

vila și terenul a aparținut fraților V. și C.B. Averea familiei B. a intrat

abuziv în proprietatea statului fără nici un titlu.

Tribunalul Argeș, secția civilă,

prin sentința nr. 2111 din 26 octombrie 2001 a respins acțiunea și motivează că

imobilele fac parte din domeniul public al Statului potrivit art. 3 din Legea

nr. 213/1998 astfel că acțiunea în revendicare este inadmisibilă.

Apelul declarat de reclamante a fost

respins de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 39 din 13

iunie 2002, cu motivarea că preluarea imobilelor a fost făcută cu titlu valabil

(Legea nr. 877/1940 completată cu Legea nr. 6/1948). Pe de altă parte, potrivit

Legii nr. 10/2001, nu sunt restituibile imobilele preluate cu titlu valabil și

ocupate de așezăminte social-culturale sau de instituții publice.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs reclamantele.

Ulterior declarării recursului,

reclamantele B.El. și B.R. au decedat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 1839 din 8

martie 2005 a admis recursul, a casat decizia Curții de Apel Pitești și a

trimis cauza pentru rejudecarea apelului.

Se reține că nu se poate trage

concluzia că imobilul în întregime a intrat în proprietatea Statului în temeiul

unui titlu valabil cu respectarea Constituției și a legilor în vigoare la data

preluării lui de către stat. În consecință bunul poate fi revendicat de foștii

proprietari sau de succesorii acestora, potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998.

Prevederile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile, acțiunea fiind întemeiată pe

dispozițiile art. 480 C. civ. și introdusă anterior intrării în vigoare a legii

speciale. Situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită. Din cuprinsul

expertizei rezultă că o parte din terenul revendicat și anume 2978 mp este

folosit de SC C., ce nu a fost citată ca parte în proces. Se impune completarea

probatoriului cu privire la succesiunea proprietarilor inițiali.

Rejudecând apelul, prin decizia nr. 180

din 28 septembrie 2006, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de

muncă și asigurări sociale, a admis apelul reclamanților și a obligat cele două

pârâte să respecte reclamanților dreptul de proprietate și să lase liberă

posesiunea imobilului constând în teren de 4272 mp cu vecinătățile indicate,

precum și construcția V.F. aflată pe el, potrivit identificării făcute prin

raportul de expertiză tehnică Gh.M.

Instanța a reținut că numai

imobilele menționate în dispozitiv sunt deținute de pârâte. Terenul de 11.141

mp se află în perimetrul S.C.P.V.Ș., iar terenul de 2974 mp, în patrimoniul SC

C. SA.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs:

calitate de reprezentant al reclamanților B.L.D., S.A.M., M.A., M.M., invocând

motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

Se arată, în esență, că expertiza

efectuată a determinat situația reală cu privire la suprafața de teren aferentă

V.F., în rejudecare după casare, prin hotărâre azi recurată li s-a înrăutățit

situația, fiind încălcate și prevederile art. 315 C. proc. civ., se critică

expertiza sub aspectul soluționării obiecțiunilor formulate; în rejudecarea

apelului a stat în proces și B.El. deși aceasta era decedată la momentul

soluționării primului recurs de către ICCJ; se critică felul în care instanța,

în rejudecarea apelului, a stabilit modul de folosire a terenului revendicat și

de către cine, evidențiindu-se greșelile de judecată făcute.

care invocă motivul de casare motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Se susține, în esență, lipsa

calității procesuale pasive a acestei pârâte, invocându-se prevederile art. 25

din Decretul nr. 31/1954. Se solicită respingerea acțiunii față de această

pârâtă.

care invocă motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc.

civ.

Se menționează, în esență, că apelul

reclamanților trebuie supus taxei judiciare de timbru; instanța a omis să

analizeze situația de fapt în raport de actele doveditoare depuse alăturat

concluziilor scrise; nu s-a pronunțat cu privire la calitatea de titular, a

acestui recurent, al dreptului de administrare asupra imobilului aflat în

proprietatea publică a Statului, și nici cu privire la incidența prevederilor

Legii nr. 213/1998; motivarea hotărârii recurate nu permite să se constate dacă

elementele de fapt necesare pentru justificarea aplicării legii se regăsesc în

cauză; reclamanții nu și-au precizat poziția, și instanța nu i-a obligat, față

de incidența aplicării prevederilor Legii nr. 10/2001; sub acest aspect nici

instanța nu a avut o poziție clară.

Examinând recursurile se constată

întemeiat motivul invocat în recursul de ordine 1 cu privire la pronunțarea

hotărârii recurate față de o persoană decedată la data pronunțării ei (decizia

nr. 180 din 29 septembrie 2006 a Curții de Apel Pitești).

Pe parcursul soluționării primului

recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamanta B.El. a decedat

la 22 februarie 2004 (certificat de deces, fila 34 dosar ICCJ nr. 3989/2002).

Astfel că decizia nr.1839 din 8 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție nu a fost pronunțată și față de B.El.

În rejudecarea apelului, Curtea de

Apel Pitești o menține ca parte în proces pe B.El., pe care o citează pentru

primul termen din 17 februarie 2006. Procedura de citare „este îndeplinită prin

afișare” (fila 76).

La toate celelalte termene (31

martie, 12 mai, 2 iunie, 16 iunie, 15 septembrie 2006), B.El. figurează ca

parte.

Decizia nr.180 din 28 septembrie

2006 a Curții de Apel Pitești, atacată cu prezentul recurs, a fost pronunțată

și față de B.El.

Conform art. 41 alin. (1) C. proc.

civ. orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în

judecată.

O persoană decedată nu are folosința

drepturilor civile și pe cale de consecință nu poate fi parte în judecată.

Se impune deci, admiterea celor trei

recursuri, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea

apelului sub toate aspectele, aceleiași instanțe.

Admiterea acestui motiv de casare

face de prisos examinarea celorlalte motive invocate în cele trei recursuri.

În rejudecare instanța de apel

urmează a le examina, observând și prevederile art. 295 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamantul M.A., în nume propriu și în calitate de reprezentant al

reclamanților B.L.D., S.A.M., M.A., M.M. și pârâții Ministerul Finanțelor

Publice, Ministerul Culturii și Cultelor împotriva deciziei nr. 180/A din 28

septembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 7 martie 2007.