ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4731/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91 din 13

martie 2006, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul M.P.S., la:

- 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și

175 lit. i) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante

de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 926/2002 a

Judecătoriei Rădăuți.

A descontopit și repus în

individualitatea lor pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. a) C. pen., și de 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 C. pen., prin sentința penală nr. 926/2002 a Judecătoriei Rădăuți.

În baza art. 8 din Legea nr. 543/2002,

a constatat grațiată pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea

de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. g) C. pen.,

aplicată prin sentința penală nr. 926/2002 a Judecătoriei Rădăuți.

S-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

A dispus ca inculpatul să execute,

pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, și pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.

(2) C. pen., astfel că, în final, urmează să execute, în total, pedeapsa de 7

ani și 9 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa de executat, s-a dedus durata arestării preventive de la 3 noiembrie 2003,

la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit în lungime totală de 35 cm, cu lama de 22 c m și mâner de lemn, depus la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Suceava.

Prin aceeași sentință, inculpatul a

fost obligat să plătească:

- C.A.S. Suceava suma de 538,15 RON,

reprezentând cheltuieli de spitalizare și

- părții civile Z.I. suma de 700 RON,

cu titlu de daune morale.

Diferit, inculpatul a mai fost

obligat să plătească statului suma de 1.300 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 18 octombrie 2005,

aflat în stare de ebrietate, inculpatul M.P.S. a început să se certe cu partea

vătămată Z.I., într-un magazin din comuna Brodina, motiv pentru care

administratorul localului Ț.R. și fiul său F. au intervenit pentru aplanarea

conflictului, îndepărtându-i din local.

La scut timp, inculpatul, a revenit

în local, după care a plecat, fiind urmat de partea vătămată.

Imediat, persoanele aflate în local

au fost alertate de lătratul câinilor, iar în momentul în care au ieșit afară

au văzut pe inculpat și partea vătămată lovindu-se reciproc.

La intervenția lui Ț.R. și a fiului

său, inculpatul a fugit, iar, partea vătămată a afirmat că a fost înjunghiată

de acesta.

Raportul de expertiză medico-legală

întocmit în cauză a concluzionat că victima Z.I. a prezentat o plagă penetrantă

abdominală, produsă prin lovire cu obiect tăietor-tăios, cu lățimea lamei de 3-7 cm, iar leziunile constatate au necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile de îngrijiri

medicale.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat apel inculpatul M.P.S. pe care a criticat-o cu privire

la:

- greșita sa condamnare, întrucât nu

se face vinovat de lovirea părții vătămate, dimpotrivă el fiind cel agresat,

motiv pentru care se impune a se dispune achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.;

- încadrarea juridică a faptei, pe

care, în situația că se va stabili că a săvârșit-o, o consideră a fi cea de

vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., întrucât intenția sa nu a fost de a ucide pe partea vătămată;

- omisiunea de a se constata că

fapta a fost comisă în condițiile unei puternice tulburări, cauzată de

comportarea părții vătămate, motiv pentru care în favoarea sa trebuia să se

rețină circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 211 din 19 iunie 2006, a respins, ca nefundat, apelul declarat de

inculpatul M.P.S. pe care l-a obligat la plata sumei de 340 RON cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 RON reprezentând

onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu urmează a se avansa, către

B.C.A.J. Suceava, din fondul Ministerului Justiției.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus, în continuare, la zi, durata arestării preventive.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că din întreg probatoriul administrat în cauză în

faza de urmărire penală și cercetare judecătorească a reieșit cu certitudine că

la data de 18 octombrie 2006, pe fondul unei altercații avută cu alte persoane,

între care și partea vătămată Z.I., în mai multe episoade, inculpatul M.P.S. a

lovit pe aceasta cu un cuțit în zona abdomenului, cauzându-i leziunile descrise

în actul medico-legal cu consecința punerii vieții în primejdie, acest lucru

fiind confirmat de martorii Ț.R., Ț.F. și C.F., fiind și cei care au încercat

să-l imobilizeze pe inculpat, care a reușit să fugă.

În același sens, a arătat instanța

de apel, sunt și declarațiile martorelor Ț.A. și Ț.A. care au văzut pe partea

vătămată tăiată fără însă a fi fost de față la momentul agresiunii.

S-a concluzionat, că față de această

situație de fapt, în mod corect s-a apreciat că inculpatul este autorul faptei,

iar acțiunea acestuia de a lovi partea vătămată cu un cuțit, obiect apt de a

produce moartea, în abdomen, zonă în care se aflau amplasate organe vitale

pentru viață, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea

de omor calificat și nu pe aceea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.

182 C. pen., cum fără temei s-a susținut.

Cu privire la critica privind

nereținerea în favoarea sa a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., referitor la

starea de provocare, s-a arătat că nu poate fi primită întrucât nu s-a făcut

dovada că partea vătămată a dat dovadă de un comportament care să producă în

psihicul său o tulburare de natura celei arătate în textul de lege invocat.

Referitor la pedeapsa aplicată

inculpatului s-a arătat că aceasta a fost just individualizată cu respectarea

criteriilor arătate în art. 72 C. pen. și nu se impune a fi modificată.

Decizia Curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpatul M.P.S. pe care a criticat-o cu privire la

încadrarea juridică a faptei, pe care o consideră ca fiind cea de vătămare

corporală gravă, întrucât intenția sa nu a fost de a ucide pe victimă, iar

lovitura aplicată nu a vizat o zonă vitală, abdomenul nefăcând parte din aceste

zone.

Recursul declarat de inculpatul M.P.S.

este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o

corectă situație de fapt, în conformitate cu probele existente la dosar,

încadrând fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare și pentru

care s-a aplicat o pedeapsă just individualizată cu respectarea prevederilor art.

72 și 52 C. pen.

Susținerea inculpatului în sensul că

încadrarea juridică corectă a faptei ar fi cea prevăzută de art. 182 C. pen., nu poate fi primită, fapta acestuia de a aplica părții vătămate, cu un cuțit, cu lama de

22 cm, obiect apt de a produce moartea, o lovitură în zona abdomenului, unde

se afla amplasate organe vitale pentru viață (ficat, pancreas, etc.) dovedește

că acesta a acționat cu intenția de a ucide și chiar dacă nu a urmărit în mod

nemijlocit acest lucru, a putut să-și dea seama că procedând în acest fel poate

provoca moartea persoanei vătămate, rezultat pe care l-a acceptat ca posibil a

se produce, acționând cu intenție indirectă.

Pentru aceste considerente, având în

vedere că verificând decizia atacată în raport și de prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul

declarat de inculpatul M.P.S. nu este fondat și a fi respins, ca atare, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune

potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P.S.

împotriva deciziei penale nr. 211 din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării

preventive de la 3 noiembrie 2003 la 9 august 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 august 2006.