ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2115/2007

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 493/ D din 16 octombrie 2006, Tribunalul Bacău, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.S.V. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. S-a constatat că partea vătămată N.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Instanța a reținut că probele administrate în cauză nu demonstrează cu certitudine că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată, nefiind întrunite cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen., întrucât deși fapta există în materialitatea ei, mijloacele de probă existente în cauză nu conduc la stabilirea vinovăției inculpatului, martorii audiați nefiind martori oculari.

Instanța a considerat că nici notele de convorbiri telefonice nu cuprind date concludente pentru stabilirea vinovăției inculpatului. Prin decizia nr. 379 din 12 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1982/32/2006, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale menționate. Curtea de apel a reținut că soluția de achitare pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală întrucât probele administrate în cauză nu au confirmat că inculpatul ar fi autorul faptei. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. Înalta Curte constată, că recursul declarat de parchet este fondat, pentru următoarele argumente: Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au încălcat prevederile art. 63 C. proc. pen., referitoare la probe și aprecierea lor, ceea ce a determinat comiterea unei grave erori de fapt având drept consecință pronunțarea unor hotărâri greșite de achitare. Potrivit art. 63 alin. (1) C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. Alin. (2) al aceluiași articol, prevede că probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe urmând a se face de instanța de judecată în contextul examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Înalta Curte constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au procedat conform acestor dispoziții procedurale, ignorând elemente esențiale de natură a conduce la descoperirea adevărului. Astfel, au ignorat declarațiile nesincere date de inculpat încă de la primele cercetări, potrivit cărora victima (unchiul inculpatului) ar fi decedat în cursul unui accident de circulație. Această susținere nu este confirmată de nici o probă a dosarului. Este evident că inculpatul a mințit, iar scopul a fost acela de a ascunde adevărata situație de fapt în care era implicat. Dacă inculpatul era nevinovat nu ar fi spus un neadevăr.

În același sens, sunt relevante convorbirile telefonice dintre inculpat și mama sa, evidențiate în notele privind conținutul discuțiilor, convorbiri în cursul cărora inculpatul, deși afirmă că nu ar avea nici o legătură cu decesul victimei, îi cere mamei sale să intervină, inițial refuzând să se prezinte în vederea audierii, iar ulterior cerându-i acesteia să meargă la poliție, la procuror, deoarece lui îi este teamă. În procesele verbale din 14 iulie 004 și din 15 iulie 2004 este evidentă îngrijorarea inculpatului în legătură cu acuzațiile ce i se aduc, cu probele efectuate de poliție și cu declarațiile date de mama sa. În ședința de dezbateri în fața Înaltei Curți, inculpatul a refuzat să dea o nouă declarație, precizând că își menține declarațiile anterioare.

Instanțele au înlăturat în mod neconvingător probele științifice efectuate în cauză prin care se constată leziunile victimei și modalitatea în care a intervenit decesul acestuia, precum și împrejurarea că locul unde a fost găsită victima nu este și locul săvârșirii faptei. Totodată instanțele nu elucidează nici nu explică de ce victima a fost găsită în șanțul din fața casei sale și de ce gardul locuinței era rupt chiar în aceeași direcție cu locul unde se afla victima. Declarația martorului M.I. confirmă că, în jurul orelor 5,00 dimineața, când a trecut pe stradă l-a văzut pe inculpat care inițial s-a retras, iar apoi a revenit spunându-i martorului că victima a fost accidentată mortal (aspect neconfirmat de nici un martor, iar ulterior nesusținut nici de inculpat).

De asemenea, instanțele au înlăturat cu superficialitate actele medico-legale privind modalitatea în care putea fi lovită mortal victima, modalitate care era de natură a elucida și persoana făptuitorului. Neluarea în considerare de către ambele instanțe a acestor elemente de fapt a determinat comiterea unei grave erori și la pronunțarea unei greșite achitări a inculpatului. Reținând incidența în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, va casa decizia atacată, precum și Sentința penală nr. 493/ D din 16 octombrie 2006 a Tribunalului Bacău și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul Bacău.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanțele vor administra orice probe admise de lege pentru stabilirea corectă a situației de fapt și a măsurii în care inculpatul a contribuit la săvârșirea faptei și vor reaprecia probele în conformitate cu prevederile art. 63 – art. 69 C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 379 din 12 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, cu privire la intimatul inculpat D.S.V. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 493/ D din 16 octombrie 2006 a Tribunalului Bacău. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2007.