ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2115/2007

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 493/

D din 16 octombrie 2006, Tribunalul Bacău, secția penală, în baza art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe

inculpatul D.S.V. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a constatat că partea

vătămată N.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanța a reținut că

probele administrate în cauză nu demonstrează cu certitudine că inculpatul este

autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată, nefiind întrunite

cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen., întrucât deși fapta există în

materialitatea ei, mijloacele de probă existente în cauză nu conduc la

stabilirea vinovăției inculpatului, martorii audiați nefiind martori oculari.

Instanța a considerat că nici notele de convorbiri telefonice nu cuprind date

concludente pentru stabilirea vinovăției inculpatului.

Prin decizia nr. 379 din 12

decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1982/32/2006, Curtea de Apel Bacău, secția

penală, a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău

împotriva sentinței penale menționate.

Curtea de apel a reținut că

soluția de achitare pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală

întrucât probele administrate în cauză nu au confirmat că inculpatul ar fi

autorul faptei.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, invocând cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte constată, că

recursul declarat de parchet este fondat, pentru următoarele argumente:

Atât instanța de fond, cât

și instanța de apel au încălcat prevederile art. 63 C. proc. pen., referitoare

la probe și aprecierea lor, ceea ce a determinat comiterea unei grave erori de

fapt având drept consecință pronunțarea unor hotărâri greșite de achitare.

Potrivit art. 63 alin. (1) C.

proc. pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea

existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a

săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a

cauzei.

Alin. (2) al aceluiași

articol, prevede că probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, aprecierea

fiecărei probe urmând a se face de instanța de judecată în contextul examinării

tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Înalta Curte constată că

atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au procedat conform acestor

dispoziții procedurale, ignorând elemente esențiale de natură a conduce la

descoperirea adevărului.

Astfel, au ignorat

declarațiile nesincere date de inculpat încă de la primele cercetări, potrivit

cărora victima (unchiul inculpatului) ar fi decedat în cursul unui accident de

circulație. Această susținere nu este confirmată de nici o probă a dosarului.

Este evident că inculpatul a

mințit, iar scopul a fost acela de a ascunde adevărata situație de fapt în care

era implicat. Dacă inculpatul era nevinovat nu ar fi spus un neadevăr.

În același sens, sunt

relevante convorbirile telefonice dintre inculpat și mama sa, evidențiate în

notele privind conținutul discuțiilor, convorbiri în cursul cărora inculpatul,

deși afirmă că nu ar avea nici o legătură cu decesul victimei, îi cere mamei sale

să intervină, inițial refuzând să se prezinte în vederea audierii, iar ulterior

cerându-i acesteia să meargă la poliție, la procuror, deoarece lui îi este

teamă. În procesele verbale din 14 iulie 004 și din 15 iulie 2004 este evidentă

îngrijorarea inculpatului în legătură cu acuzațiile ce i se aduc, cu probele

efectuate de poliție și cu declarațiile date de mama sa.

În ședința de dezbateri în

fața Înaltei Curți, inculpatul a refuzat să dea o nouă declarație, precizând că

își menține declarațiile anterioare.

Instanțele au înlăturat în

mod neconvingător probele științifice efectuate în cauză prin care se constată

leziunile victimei și modalitatea în care a intervenit decesul acestuia, precum

și împrejurarea că locul unde a fost găsită victima nu este și locul săvârșirii

faptei. Totodată instanțele nu elucidează nici nu explică de ce victima a fost

găsită în șanțul din fața casei sale și de ce gardul locuinței era rupt chiar

în aceeași direcție cu locul unde se afla victima.

Declarația martorului M.I. confirmă

că, în jurul orelor 5,00 dimineața, când a trecut pe stradă l-a văzut pe

inculpat care inițial s-a retras, iar apoi a revenit spunându-i martorului că

victima a fost accidentată mortal (aspect neconfirmat de nici un martor, iar

ulterior nesusținut nici de inculpat).

De asemenea, instanțele au înlăturat

cu superficialitate actele medico-legale privind modalitatea în care putea fi

lovită mortal victima, modalitate care era de natură a elucida și persoana

făptuitorului.

Neluarea în considerare de

către ambele instanțe a acestor elemente de fapt a determinat comiterea unei

grave erori și la pronunțarea unei greșite achitări a inculpatului.

Reținând incidența în cauză

a cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Bacău, va casa decizia atacată, precum și Sentința penală nr. 493/ D din

16 octombrie 2006 a Tribunalului Bacău și va trimite cauza spre rejudecare

instanței de fond, Tribunalul Bacău.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, instanțele vor administra orice probe admise de lege pentru stabilirea corectă

a situației de fapt și a măsurii în care inculpatul a contribuit la săvârșirea

faptei și vor reaprecia probele în conformitate cu prevederile art. 63 – art. 69

C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (3)

C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina

acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 379 din 12 decembrie

2006 a Curții de Apel Bacău, cu privire la intimatul inculpat D.S.V.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 493/ D din 16 octombrie 2006 a Tribunalului Bacău.

Trimite cauza spre

rejudecare la Tribunalul Bacău.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 aprilie 2007.