ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 692/2009

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 214/ D din 17 aprilie 2008 a Tribunalului

Bacău, în temeiul art. 183, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C.

pen., a fost condamnat inculpatul D.S.V., la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt, că în

noaptea de 1 iulie 2001 a lovit pe victima N.V., la locuința acestuia din satul

Schimeni, județul Bacău, cauzându-i leziuni care, în conformitate cu raportul

de necropsie nr. 2310/2001 al S.M.L. Bacău, avizat de I.M.L. lași, au

determinat decesul acestuia.

Prin decizia penală nr. 120 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel

Bacău s-a admis apelul declarat de inculpatul D.S.V. împotriva sentinței penale

amintite, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 1982/32/2006, numai în

ce privește modalitatea de executare a pedepsei și aplicarea pedepsei

accesorii.

S-a desființat sentința și în baza art. 86

1

C. pen., s-a

dispus

suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 4 ani închisoare pe durata

termenului de

încercare de 6 ani.

Au fost stabilite măsurile de supraveghere pe care inculpatul trebuie

să le respecte pe durata termenului de încercare, în conformitate cu

dispozițiile art. 86

3

C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării.

S-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții din sentință.

Pentru a schimba modalitatea de executare a pedepsei, respectiv suspendarea

condiționată sub supraveghere, conform art. 86

1

C. pen., instanța de

apel, a motivat:

- obiectul cauzei, l-a constituit o faptă comisă în urmă cu mai mult de

7 ani;

- reacția de dezaprobare a opiniei publice s-a diminuat;

- conduita bună a inculpatului anterior, dar și după săvârșirea

infracțiunii.

Ținând seama de aceste motive, decizia apelului a apreciat, că

aplicarea pedepsei cu închisoare în regim de detenție după un interval mare de

timp scurs după comiterea infracțiunii, nu mai este de natură să conducă la

realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei nr. 120 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel

Bacău, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Bacău și inculpatul D.S.V.

În recursul parchetului, invocându-se art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., este criticată soluția pentru netemeinicie constând în

greșita individualizare a pedepsei aplicate, referitor la modalitatea de

executare.

În recursul său, inculpatul a invocat art. 385

9

alin. (1) pct.

18 C. proc. pen., solicitând achitarea și, susținând că nu ar exista în dosar,

probe certe că el ar fi autorul faptei.

Parchetul, în dezvoltarea motivului de recurs, a arătat referitor la

modalitatea de individualizare a pedepsei că instanța nu a evaluat în mod

corespunzător, toate criteriile prevăzute la art. 72 C. pen., suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei nefiind în concordanță cu probele

administrate în cauză.

Raportat la criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., mijloacele de

probă administrate în cauză, stabilesc:

- inculpatul D.S.V. a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă,

avându-se în vedere și importanța relațiilor sociale ocrotite prin dispozițiile

art. 183 C. pen., dreptul la viață;

- condițiile și împrejurările comiterii faptei stabilesc un grad

ridicat de pericol social concret al infracțiunii. Astfel, actele

medico-legale, prin multiplele și, uneori, gravele leziuni constatate, denotă

acțiunea agresivă deosebit de violentă și insistență a inculpatului D.S.V. asupra

victimei N.V.;

- conduita și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii

indică circumstanțe care imprimă faptei un pericol social ridicat rezultat din

faptul că deși inculpatul a transportat victima la spital, a insinuat moartea

acesteia în alte condiții, străine de persoana sa;

- în sfârșit, în mod greșit instanța de apel a reținut că ar fi

temeiuri ca scopul pedepsei să fie atinse, în cazul inculpatului prin

neprivarea de libertate.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a cerut admiterea recursului,

casarea deciziei atacate și, rejudecând cauza să se dispună menținerea

sentinței penale, pronunțate de Tribunalul Bacău.

Curtea, examinând criticile aduse deciziei atacate, în raport de

probele existente în cauză, constată că singurul recurs, întemeiat, în cauză

este cel al parchetului.

Într-adevăr, în raport de probele administrate în cauză, ce dovedesc,

fără nici un mijloc de tăgadă, comiterea faptei de către inculpat și de

conduita perversă, complet necorespunzătoare avută de inculpat, după comiterea

faptei, de negare a acesteia și de susținere a unui așa zis accident de

circulație, în realitate, inexistent, nu se impunea admiterea apelului și

schimbarea modalității de executare a pedepsei, cu suspendarea sub

supraveghere.

În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să admită recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei penal nr. 120

din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, privind pe

inculpatul D.S.V. pe care o va casa, menținând sentința penală nr. 214/ D din

17 aprilie 2008 a Tribunalului Bacău, secția penală.

Totodată, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat împotriva aceleiași decizii.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău

împotriva deciziei penale nr. 120 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, privind pe inculpatul D.S.V.

Casează decizia atacată și rejudecând, menține sentința penală nr. 214/

D din 17 aprilie 2008 a Tribunalul Bacău, secția penală.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S.V. împotriva

aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 280 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând

onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2009.