ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 976/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC I. SA București, a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA București, solicitând obligarea pârâtei să facă mențiunile în registrul acționarilor cu privire la cumpărarea pachetului de acțiuni de 0,0188808 % vândut de acționarul O.C.Ș. Tribunalul București, prin sentința comercială 11855 din 21 octombrie 2004, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, reținând că, societatea comercială pârâtă nu poate opera în registrul acționarilor tranzacția întrucât pentru vânzare era necesară hotărârea adunării generale, iar pe de altă parte 10 dintre acțiunile vândute erau constituite garanție pentru administrația societății.

Curtea de Apel București, prin decizia comercială 414 din 18 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Instanța a considerat că atât prevederile legale cât și cele statutare [(art. 13 lit. k)] stabileau ca vânzarea de acțiuni să se realizeze în condițiile hotărârii adunării generale, iar administratorul nu poate înstrăina acțiunile constituite drept garanție decât după descărcarea de gestiune aprobată de A.G.A. ca urmare a raportului comisiei de cenzori. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că a cumpărat un număr de 127 de acțiuni de la președintele consiliului de administrație O.C.Ș.

care le-a garantat respectarea prevederilor legale și statutare. Instanțele au interpretat greșit dispozițiile art. 11 și 13 din Statutul SC I. SA între cele două texte fiind contradicții iar interpretarea dată chiar de semnatarul actului constitutiv este în sensul că vânzarea acțiunilor se poate face liber, fără nici o procedură sau aprobare prealabilă. În privința celor 10 acțiuni depuse de vânzător drept garanție pentru activitatea sa de administrator, O.C.Ș. a depus o garanție bănească astfel încât toate cele 127 de acțiuni ce au format obiectul tranzacției erau libere de orice sarcini. Recursul este nefondat și va fi respins. Reglementările referitoare la constituirea societăților comerciale cuprind dispoziții ce au în vedere mai întâi o etapă consensuală prin care părțile întocmesc cu respectarea normelor legale, actele constitutive.

Acestea reprezintă voința asociaților de a defini caracteristicile distinctive ale societății comerciale, modul de conducere și gestiune, dar și drepturile și obligațiile rezultate din pactul societar. Stabilind în art. 13 din actul constitutiv atribuția A.G.A. de a hotărî cu privire la cesiunea acțiunilor, SC I. SA a avut în vedere dispozițiile legale (art. 8, 98 și 111 din Legea nr. 31/1990) care nu interzic condiționarea unor asemenea tranzacții de aprobarea A.G.A. Refuzul acționarului majoritar (A.V.A.S.) de a valida cesiunea acțiunilor a constituit temeiul soluțiilor de respingere a cererii reclamantei, prevederile art. 98 din Legea nr. 31/1990 completându-se cu dispozițiile statutare. Situația de fapt expusă de recurentă, relativ la persoana semnatarului actului constitutiv și actului de cesiune, nu poate conduce decât la sancțiunile prevăzute de lege (art. 1337 C. civ.) pentru evicțiune.

Acțiunile reprezentând garanția prevăzută de art. 140 din Legea nr. 31/1990, suportă un regim juridic mai restrictiv în privința cesiunii. Cu atât mai mult lipsa aprobării A.G.A. constituie același temei al invalidării tranzacției. Indiferent dacă cele 10 acțiuni reprezentau sau nu garanția administratorului, cesiunea era supusă condițiilor generale stabilite prin statut și apoi condițiile speciale prevăzute de lege [(art. 140 alin. (5)]. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei comerciale 414 din 18 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 414 din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2007.