ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4429/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 355 din 27

martie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul

Ș.L.

, la 8 ani și 6 luni închisoare,

pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, prin schimbarea încadrării

juridice a faptei din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art.

75 lit. c) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată T.G. nu

s-a constituit parte civilă.

Prin aceeași hotărâre, inculpatul

I.A.C.

, a fost achitat în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen., pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26

C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a),

cu aplicarea art. 99 și următoarele din același cod.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În după amiaza zilei de 29 noiembrie

2005, inculpatul, însoțit de minorul I.A.C., deplasându-se pe Bd. Banu Manta

din sectorul 1 al Capitalei, a observat o femeie care avea în mână un portofel.

Instantaneu, inculpatul, spunându-i minorului să îl aștepte pentru că are de

recuperat niște bani de la un prieten, a pătruns după femeie în scara unui bloc

și, după ce a ajuns-o, a lovit-o cu pumnul în față și i-a smuls portofelul din

mână, după care, neîntorcându-se în stradă, i-a cerut amicului său să se

îndepărteze în fugă.

La scurt timp, inculpatul și minorul

au fost opriți de un echipaj de poliție, moment în care inculpatul a aruncat

portofelul. La deschiderea acestuia, s-au găsit actele lui T.G., portofelul

fiind restituit acesteia.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 344

din 27 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Și împotriva hotărârii pronunțate în

apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat

fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a

aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C.

pen.

Recursul declarat de inculpat este

fondat pentru considerentul ce se va detalia.

Conform art. 72 C. pen., text de

lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepsei, se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

În altă ordine de idei, art. 52 C.

pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, prin executare urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față

de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Astfel, privită prin prisma

dispozițiilor legale menționate, pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare la care

s-a orientat instanța de fond apare a fi individualizată cu luarea în

considerare a pericolului social concret al faptei și împrejurărilor în care ea

a fost comisă, în loc public, dar nu s-a acordat suficientă semnificație

juridică atitudinii inculpatului de după săvârșirea faptei, acesta recunoscând

constant fapta și regretând-o, motiv pentru care o pedeapsă micșorată, de 6 ani

și 6 luni închisoare se apreciază că va fi în măsură să realizeze funcțiile

pedepsei, așa cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru acest motiv, recursul declarat

de inculpat fiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis.

În baza dispozițiilor art. 189 alin.

(1) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul Ș.L. împotriva

deciziei penale nr. 344/ A din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr.

355 din 27 martie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu

privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., pe care o reduce de la 8 ani și 6 luni închisoare, la 6 ani și 6

luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de

la 29 noiembrie 2005, la 11 iulie 2006.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 100

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2006.