ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4429/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 355 din 27 martie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul Ș.L. , la 8 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 75 lit. c) din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată T.G. nu s-a constituit parte civilă.

Prin aceeași hotărâre, inculpatul I.A.C. , a fost achitat în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și următoarele din același cod. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În după amiaza zilei de 29 noiembrie 2005, inculpatul, însoțit de minorul I.A.C., deplasându-se pe Bd. Banu Manta din sectorul 1 al Capitalei, a observat o femeie care avea în mână un portofel. Instantaneu, inculpatul, spunându-i minorului să îl aștepte pentru că are de recuperat niște bani de la un prieten, a pătruns după femeie în scara unui bloc și, după ce a ajuns-o, a lovit-o cu pumnul în față și i-a smuls portofelul din mână, după care, neîntorcându-se în stradă, i-a cerut amicului său să se îndepărteze în fugă.

La scurt timp, inculpatul și minorul au fost opriți de un echipaj de poliție, moment în care inculpatul a aruncat portofelul. La deschiderea acestuia, s-au găsit actele lui T.G., portofelul fiind restituit acesteia. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 344 din 27 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Și împotriva hotărârii pronunțate în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul declarat de inculpat este fondat pentru considerentul ce se va detalia. Conform art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepsei, se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În altă ordine de idei, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, prin executare urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Astfel, privită prin prisma dispozițiilor legale menționate, pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare la care s-a orientat instanța de fond apare a fi individualizată cu luarea în considerare a pericolului social concret al faptei și împrejurărilor în care ea a fost comisă, în loc public, dar nu s-a acordat suficientă semnificație juridică atitudinii inculpatului de după săvârșirea faptei, acesta recunoscând constant fapta și regretând-o, motiv pentru care o pedeapsă micșorată, de 6 ani și 6 luni închisoare se apreciază că va fi în măsură să realizeze funcțiile pedepsei, așa cum prevede art. 52 C. pen. Pentru acest motiv, recursul declarat de inculpat fiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va fi admis. În baza dispozițiilor art. 189 alin. (1) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul Ș.L. împotriva deciziei penale nr. 344/ A din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 355 din 27 martie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pe care o reduce de la 8 ani și 6 luni închisoare, la 6 ani și 6 luni închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 29 noiembrie 2005, la 11 iulie 2006. Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2006.