ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6316/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6316/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6

septembrie 2000 pe rolul Tribunalului București, reclamantul S.A în

contradictoriu cu pârâta SC T. SA a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se

va pronunța pârâta să-i lase în deplină proprietate și posesie bunurile imobile

situate în București.

În acțiunea întemeiată pe dispoziția

art. 480 și urm. C. civ., art. 492 și urm. C. civ., art. 49 alin. (1) și (2),

art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție și art. 1 al primului Protocol

adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale reclamantul a arătat că bunurile imobilele prezentate mai sus

compuse din teren în suprafață de 3897 mp și mai multe corpuri de case au fost

proprietatea sa și că au fost preluate abuziv fără titlu în proprietatea

statului.

În ședința de la data de 22

noiembrie 2000 pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Fondului

Proprietății de Stat, Ministerului Transporturilor și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligați să răspundă pentru

evicțiune.

La data de 17 ianuarie 2001 pârâta

și-a modificat cererea, solicitând introducerea în cauză a A.P.A.P.S. care a

preluat drepturile și obligațiile FPS.

În motivarea cererii pârâta SC T. SA

a arătat că pretenția reclamantului reprezintă o tulburare a dreptului de

proprietate și solicită astfel introducerea în cauză a celor de la care cu

bună-credință a dobândit dreptul de proprietate pentru a fi apărată de

evicțiune.

Ulterior, a solicitat înlocuirea

Ministerului Finanțelor cu Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul

Transporturilor cu M.L.P.A.T.T.L. .

Prin întâmpinarea formulată pârâta a

solicitat respingerea acțiunii motivat de fapt că imobilul revendicat a fost

preluat de stat cu titlu și în prezent a fost dobândit prin operații legale și

cu bună-credință, ceea ce îi conferă calitatea de titlu translativ și de drept

câștigat.

La termenul din data de 17 ianuarie

2000 A.S.P.A.S. T. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin

care a arătat că prin sentința civilă nr. 222 din 29 noiembrie 1995 a

Judecătoriei sectorului 1 București s-a admis constituirea acestei asociații

care a cumpărat de la FPS în baza Legii nr. 58/1991 un număr de acțiuni ce

reprezintă valoarea capitalului social subscris al SC T. SA, restul fiind

privatizat conform Legii nr. 55/1995 în cadrul programului de privatizare în

masă pe bază de cupoane.

Prin încheierea de ședință din data

de 17 octombrie 2001 (fila 147) s-a admis în principiu cererea de intervenție,

iar prin cea de la 29 mai 2002 s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și s-a dispus

scoaterea din cauză a pârâtului chemata în garanție A.P.A.P.S. pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 595 din 19

martie 2003 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului, a respins excepția

inadmisibilității acțiunii și cererea de intervenție în interes propriu

formulată de A.P.A.S. P. T. SA.

Pe fond a admis în parte acțiunea

reclamantului S.A., decedat, și continuată de moștenitorii A.S., S.G. și

S.Ș.A.I., a obligat pârâta SC T. SA să le lase reclamanților în deplină

proprietate imobilul situat în București, compus din suprafață de 3579,25 mp și

construcții (mai puțin o parte aflată la etaj, de 50 mp conform schiței anexe

la raportul de expertiză efectuat de inginer T.V.). A respins cererea de

chemare în garanție a M.L.P.A.T.T.L. și a obligat pârâta să plătească

reclamantului suma de 5.890.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii instanța de

fond a reținut că prin actele depuse (actul de partaj voluntar autentificat sub

nr. 11705 din 5 mai 1943 la Tribunalul Ilfov, Secția Notariat, și a proceselor

verbale întocmite la data de 31 octombrie 1944, de către Comisia pentru

înființarea cărților funciare în București) reclamanții și-au dovedit calitatea

procesuală activă iar pe excepția inadmisibilității acțiunii s-a arătat că este

neîntemeiată deoarece acțiunea a fost formulată anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001.

Cu privire la cererea de intervenție

în interes propriu, instanța a arătat că aceasta este nejustificată în raport

de prevederile art. 49 alin. (2), art. 50 C. proc. civ. și obiectul prezentei

cauzei, revendicare, intervenienta arătând că deține un număr de acțiuni ce

reprezintă un anumit procent din capitalul social al pârâtei, iar cu privire la

chemarea în garanție a M.L.P.A.T.T.L. s-a reținut că aceasta este

nejustificată, deoarece nu a fost realizat un transfer al dreptului de

proprietate de la chematul în garanție către pârâtă, dreptul de proprietate al

SC T. SA fiind constituit în baza Legii nr. 15/1990.

În final, instanța de fond a mai

reținut că buna-credință nu prezintă relevanță în ceea ce privește revendicarea

imobilului de către proprietarul acestuia de la care imobilul a fost preluat de

stat fără titlu și prin compararea titlurilor, este preferabil cel al

reclamanților care provine chiar de la proprietarul imobilului, este mai vechi

și a fost transcris anterior celui deținut de pârâtă.

Împotriva hotărârii instanței de

fond au declarat apel Ministerul Finanțelor Publice și SC T. SA.

Apelantul Ministerul Finanțelor

Publice a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce

privește soluționarea cererii de chemare în garanție, reiterând excepția lipsei

calității procesuale pasive a acestuia, ca reprezentant al Statului Român.

Apelanta SC T. SA, în motivarea

apelului său, a arătat că în mod greșit s-a apreciat că reclamanții au calitate

procesuală activă, că acțiunea este admisibilă pe dreptul comun, că A.S.P.A.S.

T. nu are loc în proces, că s-a considerat în mod nejustificat că este

inadmisibilă introducerea în cauză a M.L.P.A.T.T.L. si că admițând introducerea

în cauză a Ministerului Finanțelor Publice trebuia admisă și cea a A.P.A.P.S.

ca mandatar al statului în procesul de privatizare.

Cu privire la compararea titlurilor

de proprietate apelanta a mai arătat că titlul reclamanților nu este preferabil

deoarece dreptul său de proprietate a fost dobândit într-un cadru perfect

legal, imobilul fiind cumpărat de la stat, și că s-a procedat la compararea

titlurilor pe dreptul comun deși acțiunea era admisibilă numai pe baza Legii

nr. 10/2001.

S-a mai arătat în continuare că

instanța de fond nu a ținut cont că pe terenul revendicat se află opt

construcții cu destinație industrială, care au fost construite după ce terenul

a trecut în proprietatea statului, că pe acest teren își desfășoară activitatea

o unitate productivă cu ateliere de reparații auto, astfel că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 27.1 din Legea nr. 10/2001.

În apel a formulat cerere de

intervenție accesorie în favoarea SC T. SA, P.P., care a fost respinsă prin

încheierea de ședință de la data de 13 aprilie 2005.

Prin decizia civilă nr. 708/A din 27

aprilie 2005 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și familie, a admis apelurile formulate de pârâta SC T. SA și de

apelantul-chemat în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a

schimbat în parte sentința în sensul că, respinge excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.V.A.S., admite excepția lipsei calității procesuale

pasive a Ministerului Finanțelor Publice, admite cererea de chemare în garanție

față de A.V.A.S. și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

În motivarea hotărârii instanța de

apel a reținut că acțiunea este admisibilă fiind promovată la 6 septembrie

2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, că reclamanții au

calitate procesuală activă, existența unei ipoteci nu presupune pierderea

dreptului de proprietate și oricum în cauză a operat prescripția extinctivă

[art. 1800 C. civ. rap. la art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958].

Cu privire la susținerea potrivit

căreia SC T. SA a cumpărat cu bună-credință imobilul deținut cu titlu de către

stat, instanța de apel a reținut că imobilul din litigiu a fost preluat de stat

fără un titlu valabil și în aceste condiții actele juridice de înstrăinare sunt

lovite de nulitate absolută și că art. 27 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 se

referă la imobilul preluat cu titlu valabil, nefiind astfel aplicabil în cauză.

Apărările formulate de pârâta SC T.

SA, cu privire la existența unor construcții pe terenul revendicat, s-au

apreciat ca apărări formulate pentru prima dată în apel, că acestea nu

justifică schimbarea soluției instanței de fond și că apelanta își poate

valorifica drepturile sale în condițiile art. 494 C. civ.

Cu privire la cererea de chemare în

garanție a M.L.P.A.T.T.L. s-a reținut că aceasta este nejustificată pentru

aceeași motivare reținută de instanța de fond, și anume că nu s-a realizat un

transfer al dreptului de proprietate de la minister către beneficiarul

certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În ceea ce privește chemarea în

garanție a A.V.A.S., s-a reținut că apelurile sunt întemeiate motivat de faptul

că potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 3 lit. j) și

art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997, A.V.A.S. are calitate procesuală

pasivă potrivit legii speciale.

Împotriva hotărârii pronunțate de

instanța de apel au declarat recurs pârâta SC T. SA, chemata în garanție

A.V.A.S. și intervenienții A.S.P.A.S. T. și P.P.

Pârâta SC T. SA, întemeindu-și

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., a criticat

soluția pentru nelegalitate și netemeinice, arătând în esență că hotărârea a

fost pronunțată neținându-se cont de faptul că pârâta este proprietara de drept

a imobilului revendicat, dobândit prin cumpărare, că proprietatea este

garantată de stat, ambele părți fiind de bună-credință, că acțiunea de

revendicare și comparare a titlurilor este inadmisibilă fără o prealabilă

constatare a nulității absolute a unuia dintre acestea, că prin restituirea în

natură a imobilului din litigiu, se diminuează patrimoniul societății, se

pierde din locurile de muncă ale salariaților și că actualii proprietarii spre

deosebire de foștii proprietari nu au posibilitatea despăgubirii prin

echivalent.

Chemata în garanție A.V.A.S.

întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a arătat

că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, că dispozițiile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997 sunt aplicabile numai în situațiile limitativ prevăzute

de acest text, că neexistând aceste condiții cererea de chemare în garanție

apare ca fiind prematur introdusă, dar ea apare și ca inadmisibilă deoarece nu

există un text legal prin care A.V.A.S. să aibă obligații de despăgubire a

societății care a chemat-o în garanție, precum și a lipsei oricărui raport

juridic generator de astfel de obligații de despăgubire din moment ce nu există

o hotărâre irevocabilă prin care societatea este obligată la restituirea în

natură a unor imobile care sunt evidențiate cu titlu de active în patrimoniul

acesteia și această restituire nu s-a realizat.

Intervenienta A.S.P.A.S. T. a

criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie,

arătând că s-a nesocotit legislația privatizării SC T. SA, care a devenit o

societate comercială cu capital integral privat, precum și natura juridică a

societăților pe acțiuni.

Intervenientul accesoriu P.P. a

criticat hotărârea pronunțată în apel pentru nelegalitate și netemeinicie,

arătând că nu s-a motivat respingerea calității sale procesuale pasive, precum

si respingerea considerentelor privitoare la interesul general suscitat de

refuzul A.V.A.S. de a acorda despăgubiri în caz de evicțiune.

Recursurile declarat de pârâta SC T. SA și A.V.A.S.

vor fi admise in raport de dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ. pentru

următoarele considerente:

Cu privire la recursul declarat de

pârâta SC T. SA:

Din analiza actelor

depuse la dosarul cauzei rezultă într-adevăr, așa cum a arătat instanța de fond

și cum a fost menținut de instanța de apel că preluarea imobilului s-a făcut

fără titlu valabil, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 pct. 1

din Legea nr. 10/2001 în forma de redactare în vigoare la data soluționării

apelului.

Insă, instanța de apel,

nu a analizat apărarea pârâtei SC T. SA potrivit căreia pe terenul a cărui

restituire se solicită se află opt construcții noi, cu destinație industrială

care nu au existat înainte de trecerea terenului în proprietatea statului,

motiv care, potrivit art. 10 din

Legea nr. 10 din 8 februarie 2001, republicată, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989,

nu se pot restitui în natură.

Astfel potrivit

dispozițiilor acestui articol

„în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate

în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită

va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru

suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor

amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii

se stabilesc în echivalent.

În aceste condiții, instanța de apel trebuia să lămurească

situația de fapt, printr-o expertiză care să stabilească dacă cele opt

construcții la care se referă pârâta au aparținut autorilor reclamanților, să

procedeze la identificarea lor, să stabilească dacă sunt construcții noi,

precum și data edificării lor. Urmare identificării acestora și clarificării

situației lor juridice se va determina care este suprafața de teren ocupată de

construcții, suprafață care nu poate fi restituită în natură.

Pentru lămurirea acestei situații de

fapt, recursul declarat de pârâta SC T. SA se va admite, se va casa decizia

atacată și se va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea

apelurilor declarate de pârâta SC T. SA și chematul în garanție Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva hotărârii instanței de fond.

Cu privire la recursul declarat de

chemata în garanție A.V.A.S., cum soarta cererii de chemare în garanție depinde

de soarta cererii principale, se va admite și recursul declarat de A.V.A.S.,

urmând ca instanța de apel să aibă în vedere cu ocazia rejudecării apelurilor,

toate criticile formulate de A.V.A.S. în recurs.

În ceea ce privește recursurile

formulate de intervenienți.

Recursul declarat de A.S.P.A.S. T.,

este inadmisibil deoarece acesteia i s-a respins cererea de intervenție în

primă instanță și nu a declarat apel. Declarând direct recurs omisso medio,

acesta se priveste ca inadmisibil.

Recursul declarat de intervenientul

accesoriu P.P. va fi respins ca nefondat.

Față de acesta în mod corect s-a

stabilit prin hotărârea instanței de apel că nu are calitate procesuală

deoarece este lider de sindicat și cea care are calitate procesuală este pârâta

SC T. SA ca unitate cu personalitate juridică. Intervenientul este unul din

acționarii societății pârâte.

În concluzie fată de cele

susmenționate în raport de dispozițiile art 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursurile declarate de intervenienti vor fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâta SC

T. SA și chemata în garanție A.V.A.S. împotriva deciziei 708/A din 27 aprilie

2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și familie.

Casează decizia și trimite cauza

spre rejudecare apelurilor declarate de pârâta SC T. SA și chematul în garanție

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.

595 din 19 martie 2003 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de intervenienta A.S.P.A.S. T.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de intervenientul P.P. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2006.