ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10355/2005

Asupra recursurilor civile de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 25 din 2 februarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5057/2002 al Tribunalului Bistrița Năsăud, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.L.A. împotriva Statului reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Bistrița Năsăud, dispunându-se obligarea pârâtului la plata către reclamant a 382.540.798 lei daune materiale și 1.000.000.000 lei cu titlu de daune morale, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de reîncadrare în funcția de director general la D.G.D.P. Cluj. Această hotărâre a fost modificată de Curtea de Apel Cluj Napoca, prin decizia civilă nr. 1713 din 28 iunie 2004, care a admis apelurile declarate de reclamant, pârât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud.

Astfel: - daunele materiale au fost reduse la 108.602.816 lei; - daunele morale au fost ,majorate la 1.200.000 lei; Pentru a pronunța aceste hotărâri, instanțele au reținut, pe baza probatoriilor administrate, că reclamantul, la momentul respectiv director general al D.G.D.P. Cluj, a fost arestat preventiv la 14 septembrie 1999 în dosarul nr. 31/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru presupusa săvârșire a infracțiunilor de delapidare și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată. Inculpatul reclamant a fost trimis în judecată la data de 27 septembrie 1999, arestarea fiind menținută de către instanță până când, la 3 decembrie 1999, Tribunalul Cluj a revocat măsura arestării preventive.

Punerea efectivă în libertate a avut loc la 11 ianuarie 2000 iar după strămutarea cauzei, Tribunalul Bihor a dispus achitarea pentru ambele infracțiuni în baza art. 10 lit. d) C. proc. civ. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2279 din 31 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, aceeași instanță respingând ulterior și recursul în anulare (decizia penală nr. 239 din 22 septembrie 2002). În motivarea soluțiilor instanțele au arătat că sunt incidente prevederile art. 504 C. proc. civ., reclamantul fiind supus în mod nejustificat privării de libertate. Daunele materiale au fost calculate pentru drepturile salariale și indemnizațiile cuvenite în perioada arestării iar în privința prejudiciului moral s-a ținut seama de suferințele psihice îndurate, de impactul asupra familiei și a mediului social, știrbirea reputației de om politic, fost senator al județului Bistrița Năsăud.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri reclamantul, pârâtul și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. În recursul său, reclamantul a criticat soluția pentru aplicarea greșită a legii în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând în esență că: - nu au fost incluse în cuantumul daunelor materiale toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea procesului, inclusiv cele de transport și judiciare; În privința daunelor morale, suma acordată nu poate reprezenta nici cea mai palidă compensație pentru suprafețele psihice îndurate, știrbirea gravă a demnității și prestigiului social, cu atât mai mult cu cât reclamantul era o persoană publică extrem de cunoscut și desfășurând și o intensă activitate politică.

A mai susținut că este greșită soluția instanțelor de a respinge capătul de cerere privind reîncadrarea în funcția de director general. În recursul pe care l-a formulat, Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Bistrița Năsăud a critica soluția numai sub aspectul cuantumului daunelor morale, despre care a arătat că a fost stabilit la un nivel exagerat de mare. Aceeași problemă, a cuantumului daunelor morale, constituie obiect și al recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, motivându-se că suma stabilită este mult prea ridicată în raport de datele concrete ale cauzei. Examinând întregul material probator administrat în cauză, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reține că toate recursurile sunt nefondate.

Curtea de Apel Cluj a făcut o analiză pertinentă a dovezilor și a stabilit mai întâi, în mod corect, că prevederile art. 504 C. proc. civ. privind răspunderea patrimonială a statului în cazul pe privării pe nedrept de libertate, sunt în mod cumulativ întrunite. În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, instanța de apel a inclus în această categorie numai acele prejudicii, inclusiv în forma folosului nerealizat, care sunt cert dovedite prin probatorii și astfel cum rezultă din expertiza efectuată. Veniturile eventuale nesigure, ca și cheltuielile care nu au constituit o consecință directă a luării măsurii arestării preventive, au fost în mod corect înlăturate din calcule. Se constată de asemenea că instanța de apel a avut în vedere, la stabilirea cuantumului daunelor morale, criteriile legale instituite prin art. 505 C. proc.

civ. și anume: - durata privării de libertate; - consecințele produse asupra persoanei și familiei acestuia, adecvate situației de fapt concrete a cauzei; Deși este de principiu că o despăgubire bănească, oricât de importantă, nu poate compensa suferințele psihice îndurate de victima unei erori judiciare, soluția aleasă de instanță, și anume acordarea a cca 10 milioane lei pentru fiecare zi de arest nejustificat este rezonabilă și echitabilă, astfel încât cuantumul menționat nu va fi modificat. El nu este exagerat în condițiile în care reclamantul era, la data arestării, una din figurile publice proeminente ale județului, pe timpul arestului i-a decedat mama și nu a putut asista la înmormântarea acesteia iar impactul mediatic și rezonanța socială a arestării sale au fost foarte mari.

În fine, cererea reclamantului de a fi reîncadrat ca director general, funcție ocupată la data arestării, a fost corect considerată de către instanța ca excedând cadrul normativ al art. 504 C. proc. civ., pe care este fundamentată acțiunea, singura consecință pe planul dreptului muncii a textului menționat referindu-se la curgerea vechimii în muncă. Într-un alt context procesual, desigur că reclamantul poate să încerce să-și valorifice pretențiile și pe acest plan. În consecință, cum toate recursurile sunt nefondate, ele vor fi respinse ca atare conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de C.L.A., Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Bistrița Năsăud și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva deciziei civile nr. 1713/A din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2005.