ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10355/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10355/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor civile de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 25 din 2

februarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5057/2002 al Tribunalului Bistrița

Năsăud, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.L.A. împotriva

Statului reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Bistrița

Năsăud, dispunându-se obligarea pârâtului la plata către reclamant a

382.540.798 lei daune materiale și 1.000.000.000 lei cu titlu de daune morale,

s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de reîncadrare în funcția

de director general la D.G.D.P. Cluj.

Această hotărâre a fost modificată

de Curtea de Apel Cluj Napoca, prin decizia civilă nr. 1713 din 28 iunie 2004,

care a admis apelurile declarate de reclamant, pârât și Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bistrița Năsăud. Astfel:

- daunele materiale au fost reduse

la 108.602.816 lei;

- daunele morale au fost ,majorate

la 1.200.000 lei;

Pentru a pronunța

aceste hotărâri, instanțele au reținut, pe baza probatoriilor administrate, că

reclamantul, la momentul respectiv director general al D.G.D.P. Cluj, a fost

arestat preventiv la 14 septembrie 1999 în dosarul nr. 31/P/1999 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru presupusa săvârșire a infracțiunilor de

delapidare și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată. Inculpatul

reclamant a fost trimis în judecată la data de 27 septembrie 1999, arestarea

fiind menținută de către instanță până când, la 3 decembrie 1999, Tribunalul

Cluj a revocat măsura arestării preventive. Punerea efectivă în libertate a

avut loc la 11 ianuarie 2000 iar după strămutarea cauzei, Tribunalul Bihor a

dispus achitarea pentru ambele infracțiuni în baza art. 10 lit. d) C. proc.

civ. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2279 din 31 mai 2002

a Curții Supreme de Justiție, aceeași instanță respingând ulterior și recursul

în anulare (decizia penală nr. 239 din 22 septembrie 2002).

În motivarea

soluțiilor instanțele au arătat că sunt incidente prevederile art. 504 C. proc.

civ., reclamantul fiind supus în mod nejustificat privării de libertate.

Daunele materiale au fost calculate pentru drepturile salariale și

indemnizațiile cuvenite în perioada arestării iar în privința prejudiciului

moral s-a ținut seama de suferințele psihice îndurate, de impactul asupra

familiei și a mediului social, știrbirea reputației de om politic, fost senator

al județului Bistrița Năsăud.

Împotriva acestei

decizii au declarat recursuri reclamantul, pârâtul și Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Cluj.

În recursul său,

reclamantul a criticat soluția pentru aplicarea greșită a legii în sensul

prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând în esență că:

- nu au fost incluse

în cuantumul daunelor materiale toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea

procesului, inclusiv cele de transport și judiciare;

În privința daunelor

morale, suma acordată nu poate reprezenta nici cea mai palidă compensație

pentru suprafețele psihice îndurate, știrbirea gravă a demnității și

prestigiului social, cu atât mai mult cu cât reclamantul era o persoană publică

extrem de cunoscut și desfășurând și o intensă activitate politică.

A mai susținut că

este greșită soluția instanțelor de a respinge capătul de cerere privind

reîncadrarea în funcția de director general.

În recursul pe care

l-a formulat, Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.

Bistrița Năsăud a critica soluția numai sub aspectul cuantumului daunelor

morale, despre care a arătat că a fost stabilit la un nivel exagerat de mare.

Aceeași problemă, a

cuantumului daunelor morale, constituie obiect și al recursului declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, motivându-se că suma stabilită este

mult prea ridicată în raport de datele concrete ale cauzei.

Examinând întregul material

probator administrat în cauză, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte

reține că toate recursurile sunt nefondate.

Curtea de Apel Cluj

a făcut o analiză pertinentă a dovezilor și a stabilit mai întâi, în mod

corect, că prevederile art. 504 C. proc. civ. privind răspunderea patrimonială

a statului în cazul pe privării pe nedrept de libertate, sunt în mod cumulativ

întrunite.

În ceea ce privește

cuantumul daunelor materiale, instanța de apel a inclus în această categorie

numai acele prejudicii, inclusiv în forma folosului nerealizat, care sunt cert

dovedite prin probatorii și astfel cum rezultă din expertiza efectuată.

Veniturile eventuale nesigure, ca și cheltuielile care nu au constituit o

consecință directă a luării măsurii arestării preventive, au fost în mod corect

înlăturate din calcule.

Se constată de

asemenea că instanța de apel a avut în vedere, la stabilirea cuantumului

daunelor morale, criteriile legale instituite prin art. 505 C. proc. civ. și

anume:

- durata privării de libertate;

- consecințele produse asupra persoanei și familiei

acestuia, adecvate situației de fapt concrete a cauzei;

Deși este de

principiu că o despăgubire bănească, oricât de importantă, nu poate compensa

suferințele psihice îndurate de victima unei erori judiciare, soluția aleasă de

instanță, și anume acordarea a cca 10 milioane lei pentru fiecare zi de arest

nejustificat este rezonabilă și echitabilă, astfel încât cuantumul menționat nu

va fi modificat.

El nu este exagerat

în condițiile în care reclamantul era, la data arestării, una din figurile

publice proeminente ale județului, pe timpul arestului i-a decedat mama și nu a

putut asista la înmormântarea acesteia iar impactul mediatic și rezonanța

socială a arestării sale au fost foarte mari.

În fine, cererea

reclamantului de a fi reîncadrat ca director general, funcție ocupată la data

arestării, a fost corect considerată de către instanța ca excedând cadrul

normativ al art. 504 C. proc. civ., pe care este fundamentată acțiunea, singura

consecință pe planul dreptului muncii a textului menționat referindu-se la

curgerea vechimii în muncă. Într-un alt context procesual, desigur că

reclamantul poate să încerce să-și valorifice pretențiile și pe acest plan.

În consecință, cum

toate recursurile sunt nefondate, ele vor fi respinse ca atare conform

prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de C.L.A.,

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Ministerul

Finanțelor Publice, D.G.F.P. Bistrița Năsăud și Ministerul Finanțelor Publice,

împotriva deciziei civile nr. 1713/A din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2005.