ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1485/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1485/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
La data de 21 martie 2003 s-a luat în examinare
recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.837 din 5 martie 2001
a Judecătoriei Bistrița și deciziei civile nr.499/R din 25 iunie 2001 a
Tribunalului Bistrița Năsăud.
Dezbaterile au fost
consemnate în încheierea cu data de 21 martie 2003 iar pronunțarea s-a amânat
la 3 aprilie, apoi la 10 aprilie 2003.
C U R T E A
Asupra recursului în
anulare de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin contestație
înregistrată la 10.07.2000, T.D.a solicitat instanței anularea Ordinului
nr.290 din 28 iunie 2000, emis de Prefectura Județului Bistrița Năsăud,
reîncadrarea sa în funcția de director al Direcției Resurse Umane, Secretariat
și Relații cu Publicul, din cadrul Prefecturii, precum și obligarea intimatei
la plata drepturilor bănești cuvenite și la daune morale.
Prin sentința civilă nr.837
din 5 martie 2001 a Judecătoriei Bistrița a fost admisă în parte contestația
celui în cauză, dispunându-se reîncadrarea sa în funcția de consilier expert
gradul I A, deținută anterior funcției de director. S-a dispus obligarea
intimatei la plata despăgubirilor în valoare de 17.752.500 lei, reprezentând
drepturi salariale pe perioada 13.07.2000 - 28.02.2001, precum și în continuare
câte 2.367.000 lei lunar, până la reîncadrarea în muncă. S-a luat act de
renunțarea reclamantului la capătul de cerere având ca obiect obligarea
intimatei la daune morale.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut în esență că în fapt nu a avut loc o reducere reală
de posturi și întrucât postul de director al Direcției de Resurse Umane s-a
desființat, s-a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior
numiriisale ca director și anume consilier expert gradul I A, post care exista
în schemă la data desfacerii contractului de muncă.
Recursul declarat de
Prefectura Județului Bistrița Năsăud împotriva acestei hotărâri a fost respins
ca nefondat prin decizia nr.499 din 25.06.2001 a Tribunalului Bistrița Năsăud –
Secția civilă.
Tribunalul a avut în vedere
de asemenea că nu s-a făcut dovada reducerii reale și efective a postului
deținut de contestator, sarcina probei revenind intimatei. Comparându-se statul
de funcții și organigrama unității anterior reducerii invocate și după aceasta
nu rezultă că s-a redus numărul de posturi de consilier expert gradul I A,
corespunzător funcției deținute de contestator înainte de ocuparea postului de
director.
Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare
împotriva acestor hotărâri, considerând în sensul art.330 C.proc.civ.că au fost
pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare
greșită a cauzei pe fond, totodată fiind și netemeinice.
Se susține că reducerea de
personal și reorganizarea activității Prefecturii a fost impusă de H.G.
nr.383/1997 modificată prin H.G. nr.428/2000 și Ordinul nr.165/2000 al
Ministerului Funcției Publice, prin care s-a stabilit numărul maxim de posturi
pentru aparatul Prefecturii Județului Bistrița Năsăud la 44. Ca urmare au fost desființate
două direcții, între care și Direcția Resurse Umane, Secretariat și Relații cu
Publicul. Astfel s-a făcut dovada certă că desființarea postului deținut de
contestator a fost efectivă, ceea ce se apreciază numai în raport de data
aplicării măsurii respective.
Se consideră că hotărârile
sunt greșite și pentru că s-a dispus reîncadrarea contestatorului pe un post
inexistent, acesta fiind desființat urmare reorganizării și restructurării
aparatului din prefectură.
În final se solicită
casarea hotărârilor pronunțate și pe fond respingerea contestației formulate.
Recursul în anulare este
întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:
Din expunerea rezumativă a
lucrărilor dosarului rezultă că prin soluția a cărei casare se solicită prin recursul
în anulare de față, a fost admisă în parte contestația celui în cauză,
dispunându-se reîncadrarea sa pe un anumit post, se constată că instanțele nu
au anulat Ordinul de desfacere a contractului de muncă, astfel cum s-a
solicitat în principal și nici nu puteau hotărî în acest sens, întrucât postul
de director în raport de care s-a emis Ordinul nr.290/28.06.2000 al Prefecturii
Județului Bistrița Năsăud, a fost desființat odată cu desființarea direcției.
Această situație anume a
desființării postului, în raport de care s-a emis ordinul de desfacere a
contractului de muncă urmare reducerii de personal este necontestată în cauză.
Cu toate acestea,
instanțele au făcut o analiză amănunțită a numărului celorlalte posturi de
execuție, pe baza unui amplu probatoriu cu înscrisuri diferite, depuse de
ambele părți.
Între acestea, în legătură
cu numărul de posturi în schema posterioară ordinului contestat, există unele
inadvertențe, astfel că fiind în discuție un număr maxim de posturi de 42 sau
44, ambele părți au sesizat Procuratura în legătură cu comiterea unor
infracțiuni de fals.
În această situație, în
adoptarea unei soluții temeinice în cauză, Curtea are în vedere adresa
nr.1388/14.03.2003 a Ministerului Administrației Publice, în cuprinsul căreia
se face precizarea că singurul act, emis în condițiile legii, respectiv H.G.
nr.383/1997, modificată prin H.G. nr.428/2000 și cu respectarea Ordinului
Ministerului Funcției Publice nr.165/2000, care a produs efecte juridice a fost
Ordinul Prefectului județului Bistrița Năsăud nr.288/28.06.2000, prin care s-a
stabilit un număr efectiv de 42 posturi.
Același număr de personal
rezultă și din analizarea Situației privind evoluția numărului și structura
personalului Prefecturii Județului Bistrița Năsăud în perioada 01.02.2000 -
30.09.2001, efectuată conform Ordinului nr.288/26.06.2000 la care s-a făcut
referire și nu 44 posturi, între care a fost înscrisă alături de funcția de
consilier și aceea de expert, ce se regăsesc în înscrisul depus de contestator.
Așa fiind, rezultă că
reducerea de personal a fost efectivă, ea a corespuns nevoii de înscriere în
numărul maxim de posturi aprobat, astfel că desființându-se un post de natura
celui deținut de cel în cauză, măsura desfacerii contractului de muncă în
temeiul art.130 lit.a din C.mun.este legală și temeinică.
Desființarea postului
deținut de contestator a fost analizată în raport de data luării acestei
măsuri, de desfacere a contractului de muncă, neavând relevanță juridică
modificarea ulterioară a numărului de posturi, chiar majorarea acestora sau
schimbarea specialităților necesare. De aceea, s-a reținut că organizarea unui
concurs pentru ocuparea unor posturi în anul următor nu afectează în nici un
fel temeinicia măsurii ce a fost contestată în cauza de față.
Dar soluția adoptată de
instanțe este criticabilă și pentru că s-a dispus reîncadrarea contestatorului
pe postul de consilier-expert gradul I A, funcție care în această denumire nu a
existat și nici nu există în Statul de Funcții al Prefecturii Județului Bistrița
Năsăud.
Potrivit Legii nr.188/1999
privind Statutul Funcționarilor Publici, Anexă pct.B – funcții publice de
execuție, este prevăzută la pct.1 funcția de consilier, iar la pct.2 este
prevăzută funcția de expert, ceea ce înseamnă că sunt două funcții publice
distincte și nu una singură.
Inexistența postului de
consilier-expert rezultă și din examinarea Ordinului nr.370 din 28.07.2000 al
Prefecturii Județului Bistrița Năsăud prin care s-au stabilit funcțiile publice
de conducere și de execuție, precum și echivalarea acestora cu funcțiile
existente, în anexa căruia nu se regăsește funcția menționată.
În raport de cele arătate,
reținând că reducerea de personal la data emiterii ordinului de desfacere a
contractului de muncă a fost reală și efectivă, recursul în anulare de față va
fi admis, în sensul casării hotărârilor pronunțate și pe fond a se hotărî
respingerea contestației celui în cauză ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul
General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva
sentinței civile nr.837 din 5 martie 2001 a Judecătoriei Bistrița și deciziei
civile nr.499/R din 25 iunie 2001 a Tribunalului Bistrița. Casează hotărârile
atacate și pe fond respinge contestația formulată de T.D.în contradictoriu cu
Prefectura Județului Bistrița Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie
2003.