ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1485/2003

La data de 21 martie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.837 din 5 martie 2001 a Judecătoriei Bistrița și deciziei civile nr.499/R din 25 iunie 2001 a Tribunalului Bistrița Năsăud. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 21 martie 2003 iar pronunțarea s-a amânat la 3 aprilie, apoi la 10 aprilie 2003. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestație înregistrată la 10.07.2000, T.D.a solicitat instanței anularea Ordinului nr.290 din 28 iunie 2000, emis de Prefectura Județului Bistrița Năsăud, reîncadrarea sa în funcția de director al Direcției Resurse Umane, Secretariat și Relații cu Publicul, din cadrul Prefecturii, precum și obligarea intimatei la plata drepturilor bănești cuvenite și la daune morale.

Prin sentința civilă nr.837 din 5 martie 2001 a Judecătoriei Bistrița a fost admisă în parte contestația celui în cauză, dispunându-se reîncadrarea sa în funcția de consilier expert gradul I A, deținută anterior funcției de director. S-a dispus obligarea intimatei la plata despăgubirilor în valoare de 17.752.500 lei, reprezentând drepturi salariale pe perioada 13.07.2000 - 28.02.2001, precum și în continuare câte 2.367.000 lei lunar, până la reîncadrarea în muncă. S-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la daune morale. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că în fapt nu a avut loc o reducere reală de posturi și întrucât postul de director al Direcției de Resurse Umane s-a desființat, s-a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior numiriisale ca director și anume consilier expert gradul I A, post care exista în schemă la data desfacerii contractului de muncă.

Recursul declarat de Prefectura Județului Bistrița Năsăud împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr.499 din 25.06.2001 a Tribunalului Bistrița Năsăud – Secția civilă. Tribunalul a avut în vedere de asemenea că nu s-a făcut dovada reducerii reale și efective a postului deținut de contestator, sarcina probei revenind intimatei. Comparându-se statul de funcții și organigrama unității anterior reducerii invocate și după aceasta nu rezultă că s-a redus numărul de posturi de consilier expert gradul I A, corespunzător funcției deținute de contestator înainte de ocuparea postului de director. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva acestor hotărâri, considerând în sensul art.330 C.proc.civ.că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, totodată fiind și netemeinice.

Se susține că reducerea de personal și reorganizarea activității Prefecturii a fost impusă de H.G. nr.383/1997 modificată prin H.G. nr.428/2000 și Ordinul nr.165/2000 al Ministerului Funcției Publice, prin care s-a stabilit numărul maxim de posturi pentru aparatul Prefecturii Județului Bistrița Năsăud la 44. Ca urmare au fost desființate două direcții, între care și Direcția Resurse Umane, Secretariat și Relații cu Publicul. Astfel s-a făcut dovada certă că desființarea postului deținut de contestator a fost efectivă, ceea ce se apreciază numai în raport de data aplicării măsurii respective. Se consideră că hotărârile sunt greșite și pentru că s-a dispus reîncadrarea contestatorului pe un post inexistent, acesta fiind desființat urmare reorganizării și restructurării aparatului din prefectură.

În final se solicită casarea hotărârilor pronunțate și pe fond respingerea contestației formulate. Recursul în anulare este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează: Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului rezultă că prin soluția a cărei casare se solicită prin recursul în anulare de față, a fost admisă în parte contestația celui în cauză, dispunându-se reîncadrarea sa pe un anumit post, se constată că instanțele nu au anulat Ordinul de desfacere a contractului de muncă, astfel cum s-a solicitat în principal și nici nu puteau hotărî în acest sens, întrucât postul de director în raport de care s-a emis Ordinul nr.290/28.06.2000 al Prefecturii Județului Bistrița Năsăud, a fost desființat odată cu desființarea direcției.

Această situație anume a desființării postului, în raport de care s-a emis ordinul de desfacere a contractului de muncă urmare reducerii de personal este necontestată în cauză. Cu toate acestea, instanțele au făcut o analiză amănunțită a numărului celorlalte posturi de execuție, pe baza unui amplu probatoriu cu înscrisuri diferite, depuse de ambele părți. Între acestea, în legătură cu numărul de posturi în schema posterioară ordinului contestat, există unele inadvertențe, astfel că fiind în discuție un număr maxim de posturi de 42 sau 44, ambele părți au sesizat Procuratura în legătură cu comiterea unor infracțiuni de fals. În această situație, în adoptarea unei soluții temeinice în cauză, Curtea are în vedere adresa nr.1388/14.03.2003 a Ministerului Administrației Publice, în cuprinsul căreia se face precizarea că singurul act, emis în condițiile legii, respectiv H.G.

nr.383/1997, modificată prin H.G. nr.428/2000 și cu respectarea Ordinului Ministerului Funcției Publice nr.165/2000, care a produs efecte juridice a fost Ordinul Prefectului județului Bistrița Năsăud nr.288/28.06.2000, prin care s-a stabilit un număr efectiv de 42 posturi. Același număr de personal rezultă și din analizarea Situației privind evoluția numărului și structura personalului Prefecturii Județului Bistrița Năsăud în perioada 01.02.2000 - 30.09.2001, efectuată conform Ordinului nr.288/26.06.2000 la care s-a făcut referire și nu 44 posturi, între care a fost înscrisă alături de funcția de consilier și aceea de expert, ce se regăsesc în înscrisul depus de contestator.

Așa fiind, rezultă că reducerea de personal a fost efectivă, ea a corespuns nevoii de înscriere în numărul maxim de posturi aprobat, astfel că desființându-se un post de natura celui deținut de cel în cauză, măsura desfacerii contractului de muncă în temeiul art.130 lit.a din C.mun.este legală și temeinică. Desființarea postului deținut de contestator a fost analizată în raport de data luării acestei măsuri, de desfacere a contractului de muncă, neavând relevanță juridică modificarea ulterioară a numărului de posturi, chiar majorarea acestora sau schimbarea specialităților necesare. De aceea, s-a reținut că organizarea unui concurs pentru ocuparea unor posturi în anul următor nu afectează în nici un fel temeinicia măsurii ce a fost contestată în cauza de față.

Dar soluția adoptată de instanțe este criticabilă și pentru că s-a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul de consilier-expert gradul I A, funcție care în această denumire nu a existat și nici nu există în Statul de Funcții al Prefecturii Județului Bistrița Năsăud. Potrivit Legii nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, Anexă pct.B – funcții publice de execuție, este prevăzută la pct.1 funcția de consilier, iar la pct.2 este prevăzută funcția de expert, ceea ce înseamnă că sunt două funcții publice distincte și nu una singură. Inexistența postului de consilier-expert rezultă și din examinarea Ordinului nr.370 din 28.07.2000 al Prefecturii Județului Bistrița Năsăud prin care s-au stabilit funcțiile publice de conducere și de execuție, precum și echivalarea acestora cu funcțiile existente, în anexa căruia nu se regăsește funcția menționată.

În raport de cele arătate, reținând că reducerea de personal la data emiterii ordinului de desfacere a contractului de muncă a fost reală și efectivă, recursul în anulare de față va fi admis, în sensul casării hotărârilor pronunțate și pe fond a se hotărî respingerea contestației celui în cauză ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.837 din 5 martie 2001 a Judecătoriei Bistrița și deciziei civile nr.499/R din 25 iunie 2001 a Tribunalului Bistrița. Casează hotărârile atacate și pe fond respinge contestația formulată de T.D.în contradictoriu cu Prefectura Județului Bistrița Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.