ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.04.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1485/2003

HOTĂRÂRE
10.04.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1485/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

La data de 21 martie 2003 s-a luat în examinare

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.837 din 5 martie 2001

a Judecătoriei Bistrița și deciziei civile nr.499/R din 25 iunie 2001 a

Tribunalului Bistrița Năsăud.

Dezbaterile au fost

consemnate în încheierea cu data de 21 martie 2003 iar pronunțarea s-a amânat

la 3 aprilie, apoi la 10 aprilie 2003.

Asupra recursului în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestație

înregistrată la 10.07.2000, T.D.a solicitat instanței  anularea Ordinului

nr.290 din 28 iunie 2000, emis de Prefectura Județului Bistrița Năsăud,

reîncadrarea sa în funcția de director al Direcției Resurse Umane, Secretariat

și Relații cu Publicul, din cadrul Prefecturii, precum și obligarea intimatei

la plata drepturilor bănești cuvenite și la daune morale.

Prin sentința civilă nr.837

din 5 martie 2001 a Judecătoriei Bistrița a fost admisă în parte contestația

celui în cauză, dispunându-se reîncadrarea sa în funcția de consilier expert

gradul I A, deținută anterior funcției de director. S-a dispus obligarea

intimatei la plata despăgubirilor în valoare de 17.752.500 lei, reprezentând

drepturi salariale pe perioada 13.07.2000 - 28.02.2001, precum și în continuare

câte 2.367.000 lei lunar, până la reîncadrarea în muncă. S-a luat act de

renunțarea reclamantului la capătul de cerere având ca obiect obligarea

intimatei la daune morale.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut în esență că în fapt nu a avut loc o reducere reală

de posturi și întrucât postul de director al Direcției de Resurse Umane s-a

desființat, s-a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior

numiriisale ca director și anume consilier expert gradul I A, post care exista

în schemă la data desfacerii contractului de muncă.

Recursul declarat de

Prefectura Județului Bistrița Năsăud împotriva acestei hotărâri a fost respins

ca nefondat prin decizia nr.499 din 25.06.2001 a Tribunalului Bistrița Năsăud –

Secția civilă.

Tribunalul a avut în vedere

de asemenea că nu s-a făcut dovada reducerii reale și efective a postului

deținut de contestator, sarcina probei revenind intimatei. Comparându-se statul

de funcții și organigrama unității anterior reducerii invocate și după aceasta

nu rezultă că s-a redus numărul de posturi de consilier expert gradul I A,

corespunzător funcției deținute de contestator înainte de ocuparea postului de

director.

Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare

împotriva acestor hotărâri, considerând în sensul art.330 C.proc.civ.că au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond, totodată fiind și netemeinice.

Se susține că reducerea de

personal și reorganizarea activității Prefecturii a fost impusă de H.G.

nr.383/1997 modificată prin H.G. nr.428/2000 și Ordinul nr.165/2000 al

Ministerului Funcției Publice, prin care s-a stabilit numărul maxim de posturi

pentru aparatul Prefecturii Județului Bistrița Năsăud la 44. Ca urmare au fost desființate

două direcții, între care și Direcția Resurse Umane, Secretariat și Relații cu

Publicul. Astfel s-a făcut dovada certă că desființarea postului deținut de

contestator a fost efectivă, ceea ce se apreciază numai în raport de data

aplicării măsurii respective.

Se consideră că hotărârile

sunt greșite și pentru că s-a dispus reîncadrarea contestatorului pe un post

inexistent, acesta fiind desființat urmare reorganizării și restructurării

aparatului din prefectură.

În final se solicită

casarea hotărârilor pronunțate și pe fond respingerea contestației formulate.

Recursul în anulare este

întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:

Din expunerea rezumativă a

lucrărilor dosarului rezultă că prin soluția a cărei casare se solicită prin recursul

în anulare de față, a fost admisă în parte contestația celui în cauză,

dispunându-se reîncadrarea sa pe un anumit post, se constată că instanțele nu

au anulat Ordinul de desfacere a contractului de muncă, astfel cum s-a

solicitat în principal și nici nu puteau hotărî în acest sens, întrucât postul

de director în raport de care s-a emis Ordinul nr.290/28.06.2000 al Prefecturii

Județului Bistrița Năsăud, a fost desființat odată cu desființarea direcției.

Această situație anume a

desființării postului, în raport de care s-a emis ordinul de desfacere a

contractului de muncă urmare reducerii de personal este necontestată în cauză.

Cu toate acestea,

instanțele au făcut o analiză amănunțită a numărului celorlalte posturi de

execuție, pe baza unui amplu probatoriu cu înscrisuri diferite, depuse de

ambele părți.

Între acestea, în legătură

cu numărul de posturi în schema posterioară ordinului contestat, există unele

inadvertențe, astfel că fiind în discuție un număr maxim de posturi de 42 sau

44, ambele părți au sesizat Procuratura în legătură cu comiterea unor

infracțiuni de fals.

În această situație, în

adoptarea unei soluții temeinice în cauză, Curtea are în vedere adresa

nr.1388/14.03.2003 a Ministerului Administrației Publice, în cuprinsul căreia

se face precizarea că singurul act, emis în condițiile legii, respectiv H.G.

nr.383/1997, modificată prin H.G. nr.428/2000 și cu respectarea Ordinului

Ministerului Funcției Publice nr.165/2000, care a produs efecte juridice a fost

Ordinul Prefectului județului Bistrița Năsăud nr.288/28.06.2000, prin care s-a

stabilit un număr efectiv de 42 posturi.

Același număr de personal

rezultă și din analizarea Situației privind evoluția numărului și structura

personalului Prefecturii Județului Bistrița Năsăud în perioada 01.02.2000 -

30.09.2001, efectuată conform Ordinului nr.288/26.06.2000 la care s-a făcut

referire și nu 44 posturi, între care a fost înscrisă alături de funcția de

consilier și aceea de expert, ce se regăsesc în înscrisul depus de contestator.

Așa fiind, rezultă că

reducerea de personal a fost efectivă, ea a corespuns nevoii de înscriere în

numărul maxim de posturi aprobat, astfel că desființându-se un post de natura

celui deținut de cel în cauză, măsura desfacerii contractului de muncă în

temeiul art.130 lit.a din C.mun.este legală și temeinică.

Desființarea postului

deținut de contestator a fost analizată în raport de data luării acestei

măsuri, de desfacere a contractului de muncă, neavând relevanță juridică

modificarea ulterioară a numărului de posturi, chiar majorarea acestora sau

schimbarea specialităților necesare. De aceea, s-a reținut că organizarea unui

concurs pentru ocuparea unor posturi în anul următor nu afectează în nici un

fel temeinicia măsurii ce a fost contestată în cauza de față.

Dar soluția adoptată de

instanțe este criticabilă și pentru că s-a dispus reîncadrarea contestatorului

pe postul de consilier-expert gradul I A, funcție care în această denumire nu a

existat și nici nu există în Statul de Funcții al Prefecturii Județului Bistrița

Năsăud.

Potrivit Legii nr.188/1999

privind Statutul Funcționarilor Publici, Anexă pct.B – funcții publice de

execuție, este prevăzută la pct.1 funcția de consilier, iar la pct.2 este

prevăzută funcția de expert, ceea ce înseamnă că sunt două funcții publice

distincte și nu una singură.

Inexistența postului de

consilier-expert rezultă și din examinarea Ordinului nr.370 din 28.07.2000 al

Prefecturii Județului Bistrița Năsăud prin care s-au stabilit funcțiile publice

de conducere și de execuție, precum și echivalarea acestora cu funcțiile

existente, în anexa căruia nu se regăsește funcția menționată.

În raport de cele arătate,

reținând că reducerea de personal la data emiterii ordinului de desfacere a

contractului de muncă a fost reală și efectivă, recursul în anulare de față va

fi admis, în sensul casării hotărârilor pronunțate și pe fond a se hotărî

respingerea contestației celui în cauză ca neîntemeiată.

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

sentinței civile nr.837 din 5 martie 2001 a Judecătoriei Bistrița și deciziei

civile nr.499/R din 25 iunie 2001 a Tribunalului Bistrița. Casează hotărârile

atacate și pe fond respinge contestația formulată de T.D.în contradictoriu cu

Prefectura Județului Bistrița Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie

2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86582)
că respectivul concurs a avut loc la data de 6 martie 2001 și că posturile propuse au fost ocupate de terțe persoane. 9. Printr-o hotărâre din data de 5 martie 2001, judecătoria a admis contestația și a dispus ca prefectura să îl reintegrez
ÎCCJ 2003-04-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1364/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 martie 2001, reclamanta N.L. a solicitat anularea Ordinului nr. 43 din 26 februarie 2001, emis de pârâtul Prefectul județ
ÎCCJ 2007-06-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3010/2007
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe rolul Judecătoriei Cluj –Napoca reclamanta R.C. a chemat în judecată A.N.V. solicitând să i se acorde salariul corespunzător
ÎCCJ 2006-10-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3226/2006
a Tribunalului Cluj, s-a casat sentința și s-a reținut cauza, spre competentă soluționare, în fond, conform dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 182/2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
ÎCCJ 2005-12-09
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10355/2005
nității și prestigiului social, cu atât mai mult cu cât reclamantul era o persoană publică extrem de cunoscut și desfășurând și o intensă activitate politică. A mai susținut că este greșită soluția instanțelor de a respinge capătul de cerer
Sursă