ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3687/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3687/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 491
din 1 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de B.G., în contradictoriu
cu Casa de Pensii a municipiului București, a anulat hotărârea nr. 15.424/698
din 29 septembrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe pârâtă să emită o
nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar
al prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările
ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2005.
În motivarea sentinței
civile pronunțate, curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi
arătate în continuare.
Din analiza materialului
probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că reclamantul,
născut la data de 27 ianuarie 1944, în localitatea Sinoe, județul Constanța,
este fiul lui B.I. și B.C., de naționalitate aromâni, care au fost strămutați
din Bulgaria, localitatea Carali, în urma Tratatului între România și Bulgaria,
semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.
Instanța a mai reținut că,
potrivit actelor de stare civilă depuse în copie, titularul situației de avere
imobiliară rurală este S.D., tatăl mamei sale - D.C., înainte de căsătorie -
menționată printre membrii familiei strămutatate din Bulgaria.
A mai reținut curtea de apel
că, prin sentința civilă nr. 1285 din 18 mai 2004, rămasă irevocabilă prin
decizia nr. 5801 din 6 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal, mamei reclamantului, B.C., i-a
fost recunoscută calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu
modificările și completările ulterioare, în considerarea strămutării din
Bulgaria, în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7
septembrie 1940.
În drept, curtea de apel a
reținut că din interpretarea teleologică a dispozițiilor din O.G. nr. 105/1999,
cu modificările și completările ulterioare și a dispozițiilor Normelor aprobate
prin H.G. nr. 127/2002, rezultă că atât obiectul, cât și
scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru
prejudiciile suferite de persoanele persecutate, atât în mod direct, cât și în
mod indirect de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie
1945, din motive etnice. În consecință, instanța a apreciat că prin persoane
asupra cărora s-au răsfrânt nemijlocit persecuțiile din motive etnice, se
înțeleg copiii născuți în perioada în care părinții lor erau strămutați,
întrucât au avut de suferit aceleași consecințe nefavorabile, ca și familia
lor, datorită strămutării.
Împotriva sentinței civile
nr. 491 din 1 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a
municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
invocând situațiile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs,
Casa de Pensii a municipiului București contestă, în esență, faptul că instanța
a acordat reclamantului, beneficiul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și
completările ulterioare, întrucât B.G. nu era născut în anul 1940, când a avut
loc schimbul de populație între România și Bulgaria și nu își avea domiciliul
pe teritoriul județelor menționate în Tratatul semnat la Craiova, la 7
septembrie 1940 și că legea nu prevede că ar putea beneficia de prevederile
acesteia și cei născuți ulterior datei strămutării părinților, pe considerentul
că au suferit privațiuni ca urmare a statutului de strămutat pe care l-au avut
părinții.
Analizând cauza, prin prisma
motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a municipiului
București, în raport cu prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., ale
O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor
aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat,
pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esență, criticile
recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999, persoanelor
născute în localitatea în care părinții lor fuseseră strămutați în urma
Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.
În cauză, este necontestat
faptul că familia intimatului-reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului
de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova,
la 7 septembrie 1940 și că reclamantul B.G. s-a născut în România, localitatea
Sinoe, județul Constanța, unde fuseseră strămutați părinții săi.
Instanța de fond a realizat
o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G.
nr. 127/2002.
Pe cale de consecință, în
mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți,
urmare a strămutării sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce
justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
A admite teza
recurentei-pârâte, ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între
intimatul-reclamant, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care
acesta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând
consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care
instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și
completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea
Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate
persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.
Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna
dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o
problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței
judecătorești”.
În consecință, pe baza
probatoriului administrat, curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că
familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului
între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940 și că, fiind
născut la data de 27 ianuarie 1944, în localitatea de strămutare a familiei
sale, B.G. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,
cu modificările și completările ulterioare și beneficiază de prevederile
ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită
prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.
De asemenea,
întemeiat a fost avut în vedere și faptul că mamei reclamantului, B.C., i-a
fost recunoscută calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu
modificările și completările ulterioare, datorită strămutării sale din
Bulgaria, în România.
În consecință,
Înalta Curte constată că instanța, cu ocazia soluționării litigiului, nu a
realizat o
interpretare
greșită a actului juridic dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori
înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, ci, dimpotrivă, a realizat
o corectă apreciere a situației de fapt, iar hotărârea pronunțată este pe
deplin întemeiată și motivată, atât în fapt, cât și în drept, fiind pronunțată
cu interpretarea și aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale incidente.
Față de cele
arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,
va respinge
recursul
declarat de Casa de Pensii a municipiului București.
Conform art. 274 C. proc.
civ., recurenta-pârâtă Casa de Pensii a municipiului București va fi obligată
la plata sumei de 300 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant
B.G., sumă reprezentând onorariu de avocat și plătită conform chitanței nr. 423
din 31 octombrie 2006 depusă la dosar
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 491
din 1 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă Casa
de Pensii a municipiului București, la plata sumei de 300 lei (RON) către intimatul-reclamant
B.G., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 31 octombrie 2006.