ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3687/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3687/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 491 din 1 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de B.G., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, a anulat hotărârea nr. 15.424/698 din 29 septembrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2005. În motivarea sentinței civile pronunțate, curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că reclamantul, născut la data de 27 ianuarie 1944, în localitatea Sinoe, județul Constanța, este fiul lui B.I. și B.C., de naționalitate aromâni, care au fost strămutați din Bulgaria, localitatea Carali, în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940. Instanța a mai reținut că, potrivit actelor de stare civilă depuse în copie, titularul situației de avere imobiliară rurală este S.D., tatăl mamei sale - D.C., înainte de căsătorie - menționată printre membrii familiei strămutatate din Bulgaria. A mai reținut curtea de apel că, prin sentința civilă nr. 1285 din 18 mai 2004, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5801 din 6 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, mamei reclamantului, B.C., i-a fost recunoscută calitatea de beneficiară a prevederilor O.G.
nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea strămutării din Bulgaria, în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940. În drept, curtea de apel a reținut că din interpretarea teleologică a dispozițiilor din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și a dispozițiilor Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate, atât în mod direct, cât și în mod indirect de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, din motive etnice.
În consecință, instanța a apreciat că prin persoane asupra cărora s-au răsfrânt nemijlocit persecuțiile din motive etnice, se înțeleg copiii născuți în perioada în care părinții lor erau strămutați, întrucât au avut de suferit aceleași consecințe nefavorabile, ca și familia lor, datorită strămutării. Împotriva sentinței civile nr. 491 din 1 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând situațiile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, Casa de Pensii a municipiului București contestă, în esență, faptul că instanța a acordat reclamantului, beneficiul O.G.
nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât B.G. nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria și nu își avea domiciliul pe teritoriul județelor menționate în Tratatul semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940 și că legea nu prevede că ar putea beneficia de prevederile acesteia și cei născuți ulterior datei strămutării părinților, pe considerentul că au suferit privațiuni ca urmare a statutului de strămutat pe care l-au avut părinții. Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a municipiului București, în raport cu prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G.
nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În esență, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999, persoanelor născute în localitatea în care părinții lor fuseseră strămutați în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940. În cauză, este necontestat faptul că familia intimatului-reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940 și că reclamantul B.G. s-a născut în România, localitatea Sinoe, județul Constanța, unde fuseseră strămutați părinții săi. Instanța de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G.
nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pe cale de consecință, în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți, urmare a strămutării sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil. A admite teza recurentei-pârâte, ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”. În consecință, pe baza probatoriului administrat, curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940 și că, fiind născut la data de 27 ianuarie 1944, în localitatea de strămutare a familiei sale, B.G.
se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și beneficiază de prevederile ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945. De asemenea, întemeiat a fost avut în vedere și faptul că mamei reclamantului, B.C., i-a fost recunoscută calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, datorită strămutării sale din Bulgaria, în România.
În consecință, Înalta Curte constată că instanța, cu ocazia soluționării litigiului, nu a realizat o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, ci, dimpotrivă, a realizat o corectă apreciere a situației de fapt, iar hotărârea pronunțată este pe deplin întemeiată și motivată, atât în fapt, cât și în drept, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale incidente. Față de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București. Conform art. 274 C. proc.
civ., recurenta-pârâtă Casa de Pensii a municipiului București va fi obligată la plata sumei de 300 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant B.G., sumă reprezentând onorariu de avocat și plătită conform chitanței nr. 423 din 31 octombrie 2006 depusă la dosar .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 491 din 1 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă Casa de Pensii a municipiului București, la plata sumei de 300 lei (RON) către intimatul-reclamant B.G., cu titlu de cheltuieli de judecată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.