ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3197/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 30/CA din 3 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 93/2006, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.M. și a anulat decizia de încadrare în grad de handicap nr. 141 din 12 ianuarie 2005, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, obligând pârâta să emită o nouă decizie de încadrare în grad de handicap și să-i acorde reclamantei, drepturile de care aceasta a fost lipsită, de la data sistării acestora, 1 septembrie 2004. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În anul 1967, reclamanta a fost diagnosticată ca având „maladie mitrală reumatismală cu predominanta stenozei” și „cardiopatie ischemică cronică nedureroasă cu modificări sugestive EKG în efort”.

La data de 14 decembrie 1999 se stabilește că aceasta este „persoană handicapată definită de lege”, iar prin certificatul nr. 727 din 17 februarie 2002 este încadrată în gradul II, pentru handicap accentuat, valabilitatea certificatului fiind raportată la „limita de vârstă”. Urmare a reevaluării medicale din anul 2000, efectuată în considerarea dispozițiilor art. 59 din O.U.G. nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002, s-a stabilit că reclamanta își poate valorifica dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, cu reducerea vârstei și a vechimii în muncă, în condițiile aceluiași act normativ, drept ce i-a fost recunoscut și acordat prin decizia nr. 99326 din 22 noiembrie 2000. În procedura de reevaluare din anul 2004 s-a stabilit că reclamanta are gradul de handicap zero, nu necesită protecție specială și nu beneficiază de alte drepturi.

În considerarea respectivelor acte medicale, Comisia superioară a emis decizia nr. 141 din 12 ianuarie 2005, prin care se reține că S.M. nu prezintă „deficiență funcțională”, neîncadrându-se în criteriile medicale aprobate prin Ordinul nr. 726/2002. Raportat la această stare de fapt și având în vedere prevederile art. 62 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora pensionarii de invaliditate care au împlinit vârsta prevăzută de lege pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă, nu mai sunt supuși revizuirii, prima instanță a concluzionat că prin certificatul nr. 727/2000 și decizia nr. 99236/2000, reclamanta a dobândit un beneficiu legal ce nu mai poate forma obiectul vreunei revizuiri, cea de a II-a procedură de evaluare întemeiată pe aceleași dispoziții legale ce au fost avute în vedere la emiterea acestor acte, respectiv cele de la art. 59 din O.U.G.

nr. 102/1999, fiind anulată prin efectul legii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată. În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit s-a reținut incidența în speță a prevederilor art. 62 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 19/2000, acestea fiind aplicabile numai persoanelor încadrate în grad de invaliditate, nu și celor care beneficiază de protecția specială prevăzută de O.U.G. nr. 102/1999, ca urmare a încadrării într-un grad de handicap pe baza criteriilor aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002, distincte de cele pe baza cărora se face încadrarea în grad de invaliditate.

S-a precizat, de asemenea, că reclamanta beneficiază în continuare de pensia pentru limită de vârstă, ca persoană cu handicap, în condițiile art. 44 lit. f) din O.U.G. nr. 102/1999, fiindu-i eliberat certificatul cu valabilitate permanent, însă facilitățile și serviciile prevăzute de O.U.G. nr. 102/1999 se stabilesc în funcție de intensitatea deficienței funcționale și gradul de handicap, prin certificat separat, cu valabilitate în funcție de reversibilitatea sau ireversibilitatea afecțiunii handicapante, decizia atacată fiind emisă cu respectarea tuturor reglementărilor legale în materie. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recursul este fondat. Analizând actele dosarului, criticile recurentei, prin prisma dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ. și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din același cod, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, prima instanță a reținut în mod greșit nelegalitatea deciziei atacate, în considerarea dispozițiilor art. 62 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 19/2000, aplicabile numai sub aspectul stabilirii gradului de invaliditate pentru acordarea pensiei de invaliditate, nu și pentru acordarea protecției speciale reglementată de O.U.G. nr. 102/1999, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 519/2002. Beneficiul legal dobândit de reclamantă prin certificatul nr. 727 din 17 februarie 2000 și decizia nr. 99236 din 22 noiembrie 2000 nu au format obiectul revizuirii, aceasta beneficiind în continuare de pensia pentru limită de vârstă, ca persoană cu handicap, în condițiile art. 44 lit. f) din O.U.G.

nr. 102/1999, fiindu-i eliberat certificatul cu valabilitate permanentă. Facilitățile și serviciile prevăzute de O.U.G. nr. 102/1999 se stabilesc în funcție de intensitatea deficienței funcționale și gradul de handicap, iar valabilitatea certificatelor și deciziilor de încadrare în grad de handicap este condiționată de reversibilitatea sau ireversibilitatea afecțiunilor handicapante. Potrivit reglementărilor în vigoare, în privința afecțiunilor cardiovasculare, posibilitatea acordării certificatelor de încadrare în grad de handicap cu caracter permanent este stabilită numai pentru cele însoțite de insuficiență cardiacă ireductibilă la tratament, ceea ce în cazul reclamantei, prin examenele medicale efectuate, nu s-a constatat.

Gradul de handicap pentru adulți se stabilește pe baza criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății, care nu sunt identice cu cele avute în vedere la încadrarea în grad de invaliditate. Afecțiunile cardiovasculare pentru care se stabilește accesul la protecția specială sunt prevăzute la cap. I pct. 2 - valvulopatii de etiologie diversă, complicate sau decompensate ori operate (protezate). În acest context legal, pe baza documentelor medicale produse pentru examinare, s-a hotărât în mod corect că reclamanta nu poate fi încadrată într-o categorie de persoană cu handicap, urmând să beneficieze numai de protecția socială prevăzută de legislația privind asigurările sociale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 pct. 1 și 3, coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis, modificându-se în tot sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, împotriva sentinței civile nr. 30/CA din 3 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.