ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3197/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, prin

sentința nr. 30/CA din 3 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 93/2006, a

admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.M. și a

anulat decizia de încadrare în grad de handicap nr. 141 din 12 ianuarie 2005,

emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți, obligând pârâta să emită o nouă decizie de încadrare în grad de

handicap și să-i acorde reclamantei, drepturile de care aceasta a fost lipsită,

de la data sistării acestora, 1 septembrie 2004.

Pentru a dispune astfel,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În anul 1967, reclamanta a

fost diagnosticată ca având „maladie mitrală reumatismală cu predominanta

stenozei” și „cardiopatie ischemică cronică nedureroasă cu modificări sugestive

EKG în efort”.

La data de 14 decembrie 1999

se stabilește că aceasta este „persoană handicapată definită de lege”, iar prin

certificatul nr. 727 din 17 februarie 2002 este încadrată în gradul II, pentru

handicap accentuat, valabilitatea certificatului fiind raportată la „limita de

vârstă”.

Urmare a reevaluării

medicale din anul 2000, efectuată în considerarea dispozițiilor art. 59 din

O.U.G. nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002, s-a stabilit că

reclamanta își poate valorifica dreptul la pensie pentru munca depusă și limită

de vârstă, cu reducerea vârstei și a vechimii în muncă, în condițiile aceluiași

act normativ, drept ce i-a fost recunoscut și acordat prin decizia nr. 99326

din 22 noiembrie 2000.

În procedura de reevaluare

din anul 2004 s-a stabilit că reclamanta are gradul de handicap zero, nu

necesită protecție specială și nu beneficiază de alte drepturi.

În considerarea

respectivelor acte medicale, Comisia superioară a emis decizia nr. 141 din 12

ianuarie 2005, prin care se reține că S.M. nu prezintă „deficiență

funcțională”, neîncadrându-se în criteriile medicale aprobate prin Ordinul nr.

726/2002.

Raportat la această stare de

fapt și având în vedere prevederile art. 62 alin. (7) lit. b) din Legea nr.

19/2000, potrivit cărora pensionarii de invaliditate care au împlinit vârsta

prevăzută de lege pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă, nu mai sunt

supuși revizuirii, prima instanță a concluzionat că prin certificatul nr.

727/2000 și decizia nr. 99236/2000, reclamanta a dobândit un beneficiu legal ce

nu mai poate forma obiectul vreunei revizuiri, cea de a II-a procedură de

evaluare întemeiată pe aceleași dispoziții legale ce au fost avute în vedere la

emiterea acestor acte, respectiv cele de la art. 59 din O.U.G. nr. 102/1999,

fiind anulată prin efectul legii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termenul legal, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii

acțiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a

susținut că în mod greșit s-a reținut incidența în speță a prevederilor art. 62

alin. (7) lit. b) din Legea nr. 19/2000, acestea fiind aplicabile numai

persoanelor încadrate în grad de invaliditate, nu și celor care beneficiază de

protecția specială prevăzută de O.U.G. nr. 102/1999, ca urmare a încadrării

într-un grad de handicap pe baza criteriilor aprobate prin Ordinul Ministerului

Sănătății și Familiei nr. 726/2002, distincte de cele pe baza cărora se face

încadrarea în grad de invaliditate.

S-a precizat, de asemenea,

că reclamanta beneficiază în continuare de pensia pentru limită de vârstă, ca

persoană cu handicap, în condițiile art. 44 lit. f) din O.U.G. nr. 102/1999,

fiindu-i eliberat certificatul cu valabilitate permanent, însă facilitățile și

serviciile prevăzute de O.U.G. nr. 102/1999 se stabilesc în funcție de

intensitatea deficienței funcționale și gradul de handicap, prin certificat

separat, cu valabilitate în funcție de reversibilitatea sau ireversibilitatea

afecțiunii handicapante, decizia atacată fiind emisă cu respectarea tuturor

reglementărilor legale în materie.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Analizând actele dosarului,

criticile recurentei, prin prisma dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. și

examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că în speță este incident motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 din același cod, hotărârea atacată fiind dată cu

aplicarea greșită a legii.

Astfel, prima instanță a

reținut în mod greșit nelegalitatea deciziei atacate, în considerarea

dispozițiilor art. 62 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 19/2000, aplicabile numai

sub aspectul stabilirii gradului de invaliditate pentru acordarea pensiei de

invaliditate, nu și pentru acordarea protecției speciale reglementată de O.U.G.

nr. 102/1999, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea

nr. 519/2002.

Beneficiul legal dobândit de

reclamantă prin certificatul nr. 727 din 17 februarie 2000 și decizia nr. 99236

din 22 noiembrie 2000 nu au format obiectul revizuirii, aceasta beneficiind în

continuare de pensia pentru limită de vârstă, ca persoană cu handicap, în

condițiile art. 44 lit. f) din O.U.G. nr. 102/1999, fiindu-i eliberat

certificatul cu valabilitate permanentă.

Facilitățile și serviciile

prevăzute de O.U.G. nr. 102/1999 se stabilesc în funcție de intensitatea

deficienței funcționale și gradul de handicap, iar valabilitatea certificatelor

și deciziilor de încadrare în grad de handicap este condiționată de

reversibilitatea sau ireversibilitatea afecțiunilor handicapante.

Potrivit reglementărilor în

vigoare, în privința afecțiunilor cardiovasculare, posibilitatea acordării

certificatelor de încadrare în grad de handicap cu caracter permanent este

stabilită numai pentru cele însoțite de insuficiență cardiacă ireductibilă la

tratament, ceea ce în cazul reclamantei, prin examenele medicale efectuate, nu

s-a constatat.

Gradul de handicap pentru

adulți se stabilește pe baza criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al

Ministerului Sănătății, care nu sunt identice cu cele avute în vedere la

încadrarea în grad de invaliditate.

Afecțiunile cardiovasculare

pentru care se stabilește accesul la protecția specială sunt prevăzute la cap.

I pct. 2 - valvulopatii de etiologie diversă, complicate sau decompensate ori

operate (protezate).

În acest context legal, pe

baza documentelor medicale produse pentru examinare, s-a hotărât în mod corect

că reclamanta nu poate fi încadrată într-o categorie de persoană cu handicap,

urmând să beneficieze numai de protecția socială prevăzută de legislația

privind asigurările sociale.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 pct. 1 și 3, coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recursul va fi admis, modificându-se în tot sentința atacată, în sensul

respingerii acțiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, împotriva sentinței civile

nr. 30/CA din 3 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată și în fond, respinge

acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2006.