ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5305/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față constată următoarele; Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Galați la 18 decembrie 2000 reclamanții S.E. și T.C. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Galați pentru obligarea acestuia să-i restituie 1,5 ha teren intravilan situat pe teritoriul fostei comune Filești. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1/2000 și art. 480, art. 481, art. 483 C. civ. Judecătoria Galați prin sentința civilă nr. 9979 din 27 noiembrie 2001 a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați, considerentele sentinței s-au referit la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. e) C. civ.

potrivit cărora tribunalele judecă în primă instanță procese al căror obiect avea valoare de peste două miliarde legi, iar valoarea terenului revendicat este, potrivit expertizei, 6.734.970.000 lei. Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 13 din 16 ianuarie 2003 a respins acțiunea ca nefondată. În motivarea sentinței, tribunalul a reținut că în cauză se aplică dispozițiile Legii nr. 10/2001 care nu poate fi ignorată, deși acțiunea a fost introdusă înainte de apariția acestei legi. S-a constatat că terenul nu mai este liber pe el fiind construite blocuri. Ca urmare, petiționarului nu i se poate face potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 decât o ofertă de despăgubire, care, dacă nu este acceptată, poate fi atacată în justiție.

S-a respins acțiunea întrucât s-a considerat că reclamantul nu poate să solicite direct în instanță despăgubiri prin echivalent. Curtea de Apel Galați prin decizia nr. 111/A din 25 august 2003 a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 13 din 16 ianuarie 2003 pe care a anulat-o constatând că instanța a nesocotit temeiul de drept al acțiunii, art. 480, art. 48 C. civ., judecând cererea în temeiul Legii nr. 10/2001 și deci încălcând principiul disponibilității. Cauza a fost reținută spre rejudecare și prin sentința civilă nr. 143/A din 14 octombrie 2003 s-a respins acțiunea ca nefondată. În motivarea acestei hotărâri Curtea a constatat că terenul revendicat în natură în suprafață de 1,5 ha face parte în prezent din cartierul Țiglina, fiind ocupat de blocuri de locuințe, alei de acces și spații verzi.

Această situație face imposibilă restituirea lui în natură. Nu s-au putut primi concluziile subsidiare ale reclamanților, de acordare de despăgubiri, întrucât acțiunea acesteia nu a fost modificată în acest sens. Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 6244 din 11 noiembrie 2004, a admis recursul reclamanților și a casat sentința nr. 143/2003, trimițând cauza spre rejudecarea cererii formulate de reclamanți privind plata despăgubirilor. S-a reținut că reclamanții au formulat o cerere scrisă, în acest sens, aflată la fila 26 în dosar și au reiterat-o cu ocazia concluziilor orale potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. Curtea de Apel Galați prin decizia nr. 793/A din 22 septembrie 2005 primind cauza spre rejudecarea cererii de despăgubiri și văzând dispozițiile Legii nr. 219/2005 a constatat în conformitate cu art. 297 C. proc.

civ. modificat de această lege, că instanța de fond a rezolvat greșit cererea fără a intra în judecarea fondului. Cauza a fost trimisă spre rejudecare capătului de cerere privind despăgubirile la Tribunalul Galați. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. În fapt s-a criticat împrejurarea că s-a luat în considerare cererea de completare a acțiunii completare care nu se va putea face în apel și care în temeiul Legii nr. 10/2001 nu se mai putea face fără procedura prealabilă. S-a mai arătat, în susținerea recursului că terenul revendicat, fiind la origine teren cu destinația agricolă nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

În întâmpinarea formulată de reclamantul-intimat T.C. acesta a invocat excepția inadmisibilității recursurilor, hotărârea curții de apel fiind o hotărâre de casare cu trimitere spre rejudecare în fond a pricinii și care, urmare modificărilor aduse de Legea nr. 219/2005 nu mai poate fi atacată cu recurs. S-au mai invocat și excepțiile nulității recursului. Excepțiile invocate sunt neîntemeiate și se vor respinge. Recursul este motivat atât în fapt cât și în drept și ca urmare nu se poate face aplicarea art. 306 C. proc. civ. A fost atacată cu recurs o hotărâre a Curții de Apel care s-a purtat asupra apelului și care, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. se pot ataca cu recurs. Recursul declarat de pârât este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Curtea de apel, primind cauza spre rejudecarea cererii de despăgubiri a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 219/2005 și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, tribunalul.

Curtea de apel nu a soluționat ea însăși cererea de despăgubiri, constatând că nu este competentă. Criticile din recurs se referă la cererea de despăgubiri, că ar fi tardivă și inadmisibilă, or curtea de apel nu s-a pronunțat asupra cererii, ca atare hotărârea acesteia de declinare nefiind criticată. Ca urmare, constatând că în cauză nu se pot aplica dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. invocate în susținerea recursului pentru a modifica sau care hotărârea atacată se va respinge recursul ca nefondat. Recurentul-pârât va fi obligat la 3.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamantul S.E., reprezentând onorariu de avocat conform chitanța nr. 20 din 14 februarie 2006 de la dosar (fila 11). Constatându-se că intimatul-reclamant T.C.

nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată publicat se va respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge excepțiile nulității și inadmisibilității recursului. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului Galați împotriva deciziei nr. 783 A din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Obligă pe pârâtul-recurent la 3.500 RON cheltuieli de judecată către S.E. Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul-reclamant T.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2006.