ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5305/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față constată următoarele;

Prin acțiunea introdusă pe rolul

Judecătoriei Galați la 18 decembrie 2000 reclamanții S.E. și T.C. au chemat în

judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Galați pentru obligarea acestuia să-i

restituie 1,5 ha teren intravilan situat pe teritoriul fostei comune Filești.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1/2000 și art. 480, art. 481, art.

483 C. civ.

Judecătoria Galați prin sentința

civilă nr. 9979 din 27 noiembrie 2001 a admis excepția necompetenței materiale

a judecătoriei și a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați,

considerentele sentinței s-au referit la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. e) C.

civ. potrivit cărora tribunalele judecă în primă instanță procese al căror

obiect avea valoare de peste două miliarde legi, iar valoarea terenului

revendicat este, potrivit expertizei, 6.734.970.000 lei.

Tribunalul Galați, prin sentința

civilă nr. 13 din 16 ianuarie 2003 a respins acțiunea ca nefondată.

În motivarea sentinței, tribunalul a

reținut că în cauză se aplică dispozițiile Legii nr. 10/2001 care nu poate fi ignorată,

deși acțiunea a fost introdusă înainte de apariția acestei legi. S-a constatat

că terenul nu mai este liber pe el fiind construite blocuri. Ca urmare,

petiționarului nu i se poate face potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 decât

o ofertă de despăgubire, care, dacă nu este acceptată, poate fi atacată în

justiție.

S-a respins acțiunea întrucât s-a

considerat că reclamantul nu poate să solicite direct în instanță despăgubiri

prin echivalent.

Curtea de Apel Galați prin decizia

nr. 111/A din 25 august 2003 a admis apelul declarat de reclamant împotriva

sentinței nr. 13 din 16 ianuarie 2003 pe care a anulat-o constatând că instanța

a nesocotit temeiul de drept al acțiunii, art. 480, art. 48 C. civ., judecând

cererea în temeiul Legii nr. 10/2001 și deci încălcând principiul

disponibilității.

Cauza a fost reținută spre

rejudecare și prin sentința civilă nr. 143/A din 14 octombrie 2003 s-a respins

acțiunea ca nefondată.

În motivarea acestei hotărâri Curtea

a constatat că terenul revendicat în natură în suprafață de 1,5 ha face parte

în prezent din cartierul Țiglina, fiind ocupat de blocuri de locuințe, alei de

acces și spații verzi. Această situație face imposibilă restituirea lui în

natură. Nu s-au putut primi concluziile subsidiare ale reclamanților, de

acordare de despăgubiri, întrucât acțiunea acesteia nu a fost modificată în

acest sens.

Înalta Curte de Casație și Justiție

prin decizia nr. 6244 din 11 noiembrie 2004, a admis recursul reclamanților și

a casat sentința nr. 143/2003, trimițând cauza spre rejudecarea cererii

formulate de reclamanți privind plata despăgubirilor. S-a reținut că

reclamanții au formulat o cerere scrisă, în acest sens, aflată la fila 26 în

dosar și au reiterat-o cu ocazia concluziilor orale potrivit dispozițiilor art.

132 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de Apel Galați prin decizia

nr. 793/A din 22 septembrie 2005 primind cauza spre rejudecarea cererii de

despăgubiri și văzând dispozițiile Legii nr. 219/2005 a constatat în

conformitate cu art. 297 C. proc. civ. modificat de această lege, că instanța

de fond a rezolvat greșit cererea fără a intra în judecarea fondului.

Cauza a fost trimisă spre rejudecare

capătului de cerere privind despăgubirile la Tribunalul Galați.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc.

civ.

În fapt s-a criticat împrejurarea că

s-a luat în considerare cererea de completare a acțiunii completare care nu se

va putea face în apel și care în temeiul Legii nr. 10/2001 nu se mai putea face

fără procedura prealabilă.

S-a mai arătat, în susținerea

recursului că terenul revendicat, fiind la origine teren cu destinația agricolă

nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea

nr. 247/2005.

În întâmpinarea formulată de

reclamantul-intimat T.C. acesta a invocat excepția inadmisibilității

recursurilor, hotărârea curții de apel fiind o hotărâre de casare cu trimitere

spre rejudecare în fond a pricinii și care, urmare modificărilor aduse de Legea

nr. 219/2005 nu mai poate fi atacată cu recurs.

S-au mai invocat și excepțiile

nulității recursului.

Excepțiile invocate sunt

neîntemeiate și se vor respinge.

Recursul este motivat atât în fapt

cât și în drept și ca urmare nu se poate face aplicarea art. 306 C. proc. civ.

A fost atacată cu recurs o hotărâre

a Curții de Apel care s-a purtat asupra apelului și care, potrivit art. 299 alin.

(1) C. proc. civ. se pot ataca cu recurs.

Recursul declarat de pârât este

nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Curtea de apel, primind cauza spre

rejudecarea cererii de despăgubiri a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 219/2005 și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond,

tribunalul.

Curtea de apel nu a soluționat ea

însăși cererea de despăgubiri, constatând că nu este competentă.

Criticile din recurs se referă la

cererea de despăgubiri, că ar fi tardivă și inadmisibilă, or curtea de apel nu

s-a pronunțat asupra cererii, ca atare hotărârea acesteia de declinare nefiind

criticată.

Ca urmare, constatând că în cauză nu

se pot aplica dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. invocate în

susținerea recursului pentru a modifica sau care hotărârea atacată se va

respinge recursul ca nefondat.

Recurentul-pârât va fi obligat la

3.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamantul S.E.,

reprezentând onorariu de avocat conform chitanța nr. 20 din 14 februarie 2006

de la dosar (fila 11).

Constatându-se că

intimatul-reclamant T.C. nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată publicat

se va respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepțiile nulității și

inadmisibilității recursului.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului Galați împotriva deciziei

nr. 783 A din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Obligă pe pârâtul-recurent la 3.500

RON cheltuieli de judecată către S.E.

Respinge cererea de cheltuieli de

judecată formulată de intimatul-reclamant T.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 mai 2006.