ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.10.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3512/2006

HOTĂRÂRE
18.10.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3512/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 15 noiembrie 2005, reclamanții W.R. și R.A.S. au chemat în judecată pe

Primarul municipiului Sibiu, solicitând anularea dispoziției nr. 1453 din 4

iulie 2005, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a unei cote

părți din imobilul situat pe str. C., Sibiu.

În cadrul cererii,

reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Cap. II pct. 1.4 lit. b) alin.

ultim din H.G. nr. 498/2003 privind Normele metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001.

Prin încheierea din 15

noiembrie 2005, Tribunalul Sibiu, secția civilă, a dispus sesizarea Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

soluționarea excepției de nelegalitate.

Această din urmă instanță,

prin sentința civilă nr. 39 din 20 februarie 2006, a respins excepția de

nelegalitate, reținând, în esență, că prevederile pct. 1.4 lit. b) din H.G. nr.

498/2003 nu fac decât să interpreteze dispozițiile art. 1 din Legea nr.

10/2001, în sensul precizării noțiunii de „imobile preluate abuziv”, fără a

adăuga sau contraveni prevederilor art. 2 lit. g) și h) din lege, în care se

arată ce anume se înțelege prin sintagma respectivă, raportat la noțiunile „cu

titlu valabil” sau „fără titlu valabil”, după caz.

Împotriva sentinței au

declarat recurs, reclamanții W.R. și R.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanții au

arătat că prevederea atacată folosește noțiunea „nu constituie preluări

abuzive”, în condițiile în care art. 2 lit. g) și h) din Legea nr. 10/2001

prevăd că prin sintagma „imobil preluat abuziv” se poate înțelege și imobil

preluat cu titlu valabil.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și admiterea excepției de

nelegalitate.

Potrivit pct. 1.4 lit. b)

alin. ultim din H.G. nr. 498/2003, în situația în care imobilele au fost

preluate cu plată în baza Decretului nr. 223/1974, urmează a se considera că

preluarea nu a fost abuzivă, persoana fiind îndestulată rezonabil din prețul

primit sau având vocația de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăina imobilul

înainte de formalizarea intenției de a părăsi țara.

În condițiile art. 6 alin.

(1) din Legea nr. 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al

statului sau al unităților administrativ-teritoriale, și bunurile dobândite de

stat în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor

internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data

preluării.

Potrivit art. 2 lit. g) din

Legea nr. 10/2001 pot fi considerate a fi preluate abuziv, nu numai bunurile

dobândite fără titlu valabil, ci și cele preluate în baza unui titlu valabil,

împrejurare în raport cu care prevederile pct. 1.4 lit. b) alin. ultim din

Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, modifică esențial

dispozițiile actului normativ în executarea căruia au fost emise.

Astfel cum rezultă din

cuprinsul Legii nr. 10/2001 și s-a stabilit în doctrină și jurisprudență,

calificarea ca fiind o „preluare abuzivă” a unui imobil, în sensul existenței

sau nu a unui „titlu valabil”, este atributul exclusiv al instanțelor de

judecată învestite să soluționeze acțiuni intentate în baza Legii nr. 10/2001.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va admite recursul, și, în urma casării sentinței, va admite

excepția invocată și va constata ca fiind nelegale dispozițiile atacate.

Admite recursul declarat de

W.R. și R.A.S. împotriva sentinței civile nr. 39/CA din 20 februarie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

pe fond, admite excepția de nelegalitate a prevederilor Cap. II pct. 1.4 lit.

b) alin. ultim din H.G. nr. 498/2003, formulată de reclamanți.

Constată că dispozițiile

sus-menționate sunt nelegale.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-09-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6909/2006
Asupra recursului civil de față, Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele, Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu reclamantul A.W. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
ÎCCJ 2006-01-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 364/2006
Sibiu împotriva sentinței civile nr. 39 din 1 februarie 2005 a Tribunalului Sibiu, reținându-se următoarele: Dispozițiile H.G. nr. 498/2003 nu pot fi aplicabile în speță în condițiile în care ele contravin flagrant dispozițiilor Legii nr. 1
ÎCCJ 2009-11-03
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8911/2009
indu-se în echivalent. Împotriva sentinței menționate au declarat apel ambele părți. Reclamantul a criticat hotărârea apelată pentru greșita respingere a cererilor de anulare a încheierii de intabulare în favoarea Statului Român nr. 2553/19
ÎCCJ 2006-05-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5057/2006
cția civilă, avându-se în vedere de asemenea că imobilele au fost preluate abuziv și de aceea reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii. Împotriva acestei decizii, Primarul Municipiului Sibiu a declarat recursul de față susținând
ÎCCJ 2006-06-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5943/2006
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 830 din 15 noiembrie 2004, Tribunalul Sibiu, secția civilă, a respins contestația formulată de reclamanta R.M., prin mandat
Sursă