ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10248/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1257/A din 10

iunie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, s-a admis apelul Primăriei

municipiului Pitești; s-a schimbat sentința civilă nr. 31 din 2 februarie 2004

a Tribunalului Argeș în sensul că s-a respins contestația împotriva dispoziției

nr. 734/2003 privind respingerea notificării referitoare la despăgubirile

bănești.

În motivarea hotărârii sale,

instanța de apel, după ce a reținut că primăria nu are calitate procesuală

pasivă și numai primarul, a avut în vedere, cu privire la fondul cauzei, că

demolarea imobiliară nu s-a produs ca urmare a vreunui decret de expropriere,

ci la cererea contestatoarei, care a pretins autorizație de demolare, precizând

că terenul aferent construcției urma să treacă în proprietatea statului,

condiționat, însă, de atribuirea unui apartament cu trei camere pentru familia

sa;

S-a mai ținut cont de precizarea

făcută de contestatoare în aceeași cerere de demolare în sensul că nu posedă

autorizație de construcție și nici acte pentru teren.

În contextul prezentat s-a apreciat

că trecerea la stat nu s-a făcut abuziv, ci la cerere.

Totodată s-a ținut cont că nu a

existat titlu nici pentru terenul aferent construcției, așa încât contestatoarea

nu are legitimare procesuală.

Împotriva susnumitei decizii a

declarat recurs contestatoarea C.I.

Recurenta invocă în temeiul pct. 5

al art. 304 C. proc. civ. nulitatea deciziei cu privire la normele de procedură

în sensul legitimării procesuale pasive a primăriei, căreia i se admite apelul,

deși nu are calitate să promoveze calea de atac; or, în cauză susține că primăria

nu are calitate pentru că: art. 41 C. proc. civ. prevede că „orice persoană

care are folosința dreptului civil poate să fie parte în judecată”; art. 26

Decret nr. 31/1954 prevede că organele locale sunt persoane juridice în puterea

legii; art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001 trebuiesc interpretate în

sensul art. 35 din Decretul nr. 31/1954 potrivit căruia persoana juridică își

exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele

juridice făcute de organele persoanei juridice sunt acte juridice ale persoanei

însăși, dacă au fost îndeplinite cu prilejul executării funcției lor, ceea ce

confirmă regulile mandatului în temeiul art. 1532 C. civ.

Pe fond, recurenta susține că

imobilul a fost demolat conform fișei tehnice de autorizare a demolării, urmând

a fi emis un decret de expropriere care nu a fost dat ulterior.

Precizează că nu s-a dovedit

schimbul prin proba cu acte, preluarea, însă, apreciind-o ca abuzivă.

Deliberând, Înalta Curte de Casație

și Justiție va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele rațiuni:

Dacă legitimarea procesuală pasivă

este discutabilă în sensul că strict formal ar fi trebuit să stea în cauză primarul,

care a emis dispoziția contestată, și nu primăria, însă cum, aceasta din urmă,

prin consiliul municipal, ca și prin primar, își exercită unele prerogative

instituite de Legea administrației și, față de textele de lege invocate deja de

recurentă, urmează că primăria poate sta în cauză, căci Legea nr. 10/2001 îi

atribuie și acesteia virtuala calitate de deținător al imobilului, mod în care

are rol distinct în procedura prevăzută la Capitolul III al legii menționate.

Art. 23 alin. (4) din legea evocată

indică obligația persoanei îndreptățite a face dovada proprietății. Or, în

speță, se recunoaște de însăși recurenta-contestatoare asupra inexistenței

titlului asupra terenului, dar și a vreunui decret de expropriere.

În asemenea condiție ce rezultă din

înscrisurile de la filele 10 și 11 fond, contestatoarea nu poate fi persoana

îndreptățită la restituirea terenului sau construcției, ridicată fără

autorizație, pentru care nu prezintă titlu, aceasta neavând calitate procesuală

activă, demolarea imobilului executându-se la cererea sa, în lipsa titlurilor

sale de proprietate și ca justificare a demolării.

De aceea, nefiind întrunite

cerințele invocate ale pct. 5, dar și 9 din art. 304 C. proc. civ., se va

respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de contestatoarea C.I. împotriva deciziei civile nr. 1257/A din 10

iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2005.