ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 900/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația adresată la 5 martie 2004 Tribunalului Argeș, numita T.J. a solicitat în contradictoriu cu Primarul municipiului Pitești să fie anulată dispoziția acestuia nr. 490/2004 de respingere a notificării privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul, casă din Pitești. În motivarea cererii reclamanta a arătat că a dobândit imobilul în proprietate, prin act autentificat, în anul 1951 și l-a stăpânit până în 1974, când a fost preluat abuziv fără decret de expropriere iar ulterior casa a fost demolată. S-a mai susținut că întrucât dispoziția a reținut corect că pentru terenul de 150 mp contestatoarei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe un alt amplasament, acesteia ar fi trebuit să i se recunoască vocația la despăgubiri.

Tribunalul Argeș, examinând actele și lucrările dosarului, a pronunțat sentința civilă nr. 105 din 13 mai 2004, prin care a respins contestația ca nefondată. S-a reținut că deoarece casa a fost demolată ca urmare a inundațiilor, contestatoarea nu are drept la despăgubiri, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Apelul declarat de contestatoare împotriva acestei sentințe, prin care a susținut că în mod greșit i-a fost respinsă cererea, a fost admis prin decizia civilă nr. 1913 din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești; a fost schimbată în totalitate hotărârea în sensul admiterii acțiunii și constatării că reclamanta este îndreptățită să primească despăgubiri pentru casa demolată.

Instanța de apel a stabilit că întrucât imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, contestatoarei i se cuvin despăgubiri prin echivalent pentru construcția demolată, potrivit actelor normative în vigoare la data respectivă, actualizate cu indicele inflației la momentul efectuării plății [art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001]. Împotriva acestei decizii a formulat recurs la 29 octombrie 2004 pârâtul Primarul municipiului Pitești, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Recurentul a susținut în esență că: - nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului iar demolarea casei, în anul 1974, s-a produs fără culpa statului; - contestatoarea a fost pusă în posesie pentru o altă suprafață de teren, astfel încât nu mai are dreptul și la despăgubiri.

Recursul este nefondat. Caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat rezultă incontestabil din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (filele 4, 5, 6 fond) și nu a fost negat, până în faza de recurs, nici de către pârât, astfel încât prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 sunt aplicabile. Pe de altă parte, în mod corect Curtea de apel a avut în vedere faptul că, potrivit prevederilor ar. 10 alin. (1) și (6) din Legea nr. 10/2001, contestatoarea este îndreptățită nu numai la compensarea cu o altă suprafață de teren (ceea ce s-a și realizat) ci și la despăgubiri pentru clădirea demolată, independent de vreo eventuală culpă a pârâtului. Așa fiind, cum decizia pronunțată în apel este în întregime legală și temeinică, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 1913/A din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2006.