ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3945/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la Tribunalul Covasna, reclamanta Z.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Covasna, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se admită acțiunea, să se anuleze hotărârea nr. 1719 din 21 octombrie 2005 și să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască reclamantei, calitatea de refugiată conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze din motive etnice, din localitatea de domiciliu, Lunca Ozunului, în localitățile Cernatu de Jos, Sânzieni și Ozun, de unde s-au reîntors în anul 1945. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 79/CA/F din 27 martie 2006, a admis acțiunea în contencios administrativ, a dispus anularea hotărârii nr. 1719 din 21 octombrie 2005 și a obligat pârâta să emită reclamantei, o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 18 septembrie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești începând cu data de 1 noiembrie 2005. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că reclamanta a probat refugiul său din motive etnice.

Din depoziția martorului K.I. rezultă că reclamanta, împreună cu familia, fiind de etnie maghiară, a fost persecutată de autoritățile române, motiv pentru care a fost nevoită să plece într-o altă localitate aflată pe teritoriul Ungariei. Din actele dosarului rezultă că au plecat în comuna Cernatu, în anul 1944, unde au locuit trei luni, apoi s-au reîntors în localitatea lor, dar au locuit într-o casă cu chirie până în anul 1947, deoarece casa lor a fost incendiată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Covasna, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Recurenta a susținut, în esență, că instanța în mod greșit a admis cererea, întrucât reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice. Dovedirea situațiilor prevăzute de art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate la cerere de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. În cauză, reclamanta, împreună cu familia, datorită persecuțiilor etnice exercitate asupra sa, a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, Lunca Ozunului, în localitatea Cernatu, județul Covasna.

Această împrejurare rezultă din depoziția martorului K.I., potrivit căruia, datorită presiunilor și amenințărilor autorităților române exercitate asupra sa și a familiei, pentru motivul apartenenței la etnia maghiară, au fost nevoiți să se refugieze. Așa fiind, și cum condițiile prevăzute de art. 1 din lege au fost probate, în mod corect instanța de fond a admis cererea reclamantei și a acordat drepturile reglementate prin Legea nr. 189/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Covasna împotriva sentinței civile nr. 79/CA/F din 27 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.