ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22

din 7 august 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 353/2006/P, a fost respinsă,

ca nefondată, plângerea formulată de petenta F.G., împotriva rezoluției emise,

la data de 9 februarie 2006, în dosarul nr. 136/P/2005 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, rezoluție confirmată prin rezoluția cu nr. 95/VIII

din 28 martie 2006 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Târgu-Mureș, menținând rezoluția astfel atacată.

A fost obligat petenta să

achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 80 lei.

Suma de 40 lei cu titlu de

onorariu pentru avocat din oficiu s-a avansat Baroului Mureș din fondul special

al Curții de Apel Târgu-Mureș.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că, de la data de 20 aprilie a.c., pe rolul

Curții de Apel Târgu-Mureș s-a înregistrat sub nr. 353/2006/P plângerea

formulată de petenta F.G. împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 136/P/2005

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, rezoluție emisă la data

de 9 februarie 2006 de către procurori și confirmată de către procurorul

general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș la data

de 28 martie 2006 sub nr. 95/VIII/2006.

În plângerea astfel

formulată și precizată prin înscrisurile aflate la dosar, petiționara F.G. a

înțeles să susțină că soluția cuprinsă în actele contestate este netemeinică și

nelegală, rezoluția emisă fiind dată „pe bază de falsuri grosolane”. S-a arătat

că discheta ce cuprinde înregistrarea dezbaterilor care a avut loc în dosarul nr.

3266/2004 al Tribunalului Mureș la termenul de judecată din 4 mai 2005 nu a

fost ascultată, iar copiile încheierilor de ședință întocmite la acest termen

de judecată, încheieri anexate în copie, nu sunt identice, ele necorespunzând

dezbaterilor ce s-au derulat în realitate în sala de judecată.

S-a susținut că ordinea și

solemnitatea ședinței a fost încălcată de intimatul R.I. pentru favorizarea

infractorului, că acesta a săvârșit abuzuri fără precedent în complicitate cu

alți judecători și că parchetul pentru a-l achita pe acesta, a respins proba cu

înscrisuri și proba testimonială cu martori, emițând o rezoluție nelegală și

netemeinică.

Având în vedere regimul

special de soluționare a plângerilor exercitate de către petiționari, în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. și date fiind

înscrisurile depuse de către petentă în dovedirea justeței și temeiniciei

formulate, dar și cererile de probațiune expuse de către aceasta în același

scop, cereri de probațiune care o parte au fost respinse motivat prin

încheierile de ședință întocmite în prezenta cauză, instanța de judecată a

apreciat oportună nu doar atenta studiere a probatoriului aflat în dosarul nr. 136/P/2005

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, dar și studierea

dosarului nr. 3266/2004 al Tribunalului Mureș, dosar acvirat la dosarul nr. 3488/2004

al Judecătoriei Târgu-Mureș.

Analizând cu maximă

obiectivitate și imparțialitate plângerea formulată de către petiționara F.G. în

urma atentei studieri a probatoriului administrat în cauză s-a reținut că

petiționara a înțeles să formuleze plângere împotriva numitului R.I., judecător

în cadrul Tribunalului Mureș, deoarece dânsa a fost nemulțumită de modul în

care a fost instrumentat de către un complet de judecată în a cărei componență

intra judecătorul menționat. În plângerea înaintată Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Târgu-Mureș, plângere ce a format obiectul dosarului nr. 136/P/2005

al acestei instituții, petiționara a învederat faptul că numitul R.I. ar fi

comis infracțiunile reglementate de dispozițiile art. 246, 291 și 215 C. pen.,

cu ocazia instrumentării cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 3266/2004 al

Tribunalului Mureș. Efectuând verificările ce se impuneau în cauză, procurorul

investit cu soluționarea acestei plângeri a constatat că această plângere

formulată de petenta F.G. este nefondată, deoarece magistratul reclamat nu s-a

făcut vinovat de comiterea celor trei infracțiuni indicate, deoarece elementele

constitutive ale acestor infracțiuni nu sunt întrunite. De menționat faptul că,

procurorul investit cu soluționarea acestei plângeri a verificat înscrisurile

întocmite de către instanța de judecată în dosarul menționat de către petentă

la termenul de judecată indicat de către aceasta și a audiat și discheta

cuprinzând dezbaterile ce au avut loc, la data de 4 mai 2005, în dosarul nr. 3266/2004,

aspect ce a rezultat din înscrisul aflat la fila 10 din dosarul nr. 135/P/2005

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Așa cum s-a mai arătat, în

urma analizării plângerii formulate de către petentă și a înscrisurilor aflate

în dosarul nr. 136/P/2005 al Parchetului de pe lângă curtea de Apel

Târgu-Mureș, procurorul, analizând cauza cu care a fost investit, a apreciat în

sensul mai sus-amintit și a emis la data de 9 februarie 2006, rezoluția prin

care a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului R.I., judecător

la Tribunalul Mureș, sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu, uz de

fals și înșelăciune, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor

infracțiuni. Această rezoluție a fost confirmată de procurorul ierarhic

superior celui care a emis-o, respectiv de procurorul general adjunct al parchetului

de pe lângă curtea de Apel Târgu-Mureș, care, verificând plângerea formulată de

către petentă împotriva rezoluției procurorului din 9 februarie 2006 a

constatat că aceasta este legală și temeinică și a respins plângerea formulată.

Aceste rezoluții au fost

atacate potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., de

către petenta F.G., care a înțeles să solicite admiterea acestei plângeri,

infirmarea rezoluției astfel atacate și retrimiterea dosarului Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, pentru efectuarea de cercetări în baza

legii, deoarece cercetările inițiale au fost superficiale.

Analizând actele aflate la

dosarul prezentei cauze, instanța de fonda a constatat că solicitarea petentei

de a se retrimite dosarul cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Târgu-Mureș, nu a putut fi apreciată ca fondată și pe cale de consecință

admisă, deoarece ea nu se circumscrie dispozițiilor imperative reglementate de

dispozițiile art. 278

1

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Cercetările

efectuate în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 136/P/2005 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș s-au desfășurat în strica respectare a

dispozițiilor în materie, audierea persoanei împotriva căreia s-a formulat

plângerea inițială, nefiind necesară, deoarece din analizarea înscrisurilor ce

prezentau importanță în cauză, s-a putut constata faptul că persoana reclamată

nu se face vinovată de comiterea infracțiunilor expuse în plângere inițial

formulată;

- aspectele expuse de către

petentă în plângerea formulată împotriva rezoluției parchetului au fost

infirmate de probatoriu, deoarece mersul dezbaterilor care au avut loc în

ședința publică din data de 4 mai 2005 la nivelul Tribunalului Mureș în dosarul

nr. 3266/2004, corespund în esență cu înregistrarea audio a acestor dezbateri.

Nemulțumirea petentei cu privire la modul în care grefierul de ședință a

consemnat mersul dezbaterilor de la termenul de judecată anterior menționat, nu

are fundament, deoarece consemnarea acestui mers al dezbaterilor s-a făcut în

conformitate cu dispozițiile art. 304 C. proc. pen., coroborate cu dispozițiile

din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, în vigoare

la data soluționării cauzei respective. Faptul că dezbaterile de la termenul de

judecată menționat au fost consemnate în mod corespunzător succesiunii

susținerilor și cererilor formulate de părțile din cauză a rezultat nu doar din

înscrisurile aflate la dosar;

- nemulțumirea petentei

legate de „neconcordanța” existentă între suportul informatic pe care a fost

stocată dezbaterea ce a avut loc în ședință publică din data de 4 mai 2005 în

dosarul nr. 3266/2004 al Tribunalului Mureș și încheierea de ședință întocmită

de grefier la același termen de judecată în același dosar, nu a putut fi

primită, mai precis nu are suport real, deoarece cei trei judecători ce au

format completul de judecată investit cu soluționarea cauzei a pășit la

reaudierea acestei înregistrări și confruntându-le cu notele de ședință, nu au

constatat discordanțe. Prin urmare, trei magistrați, ce au calitatea de

judecători au constatat faptul că transcrierea dezbaterilor de ședință de la

termenul de judecată din 4 mai 2005 din dosarul nr. 3266/2004 al Tribunalului

Mureș este corectă, atât încheierea de amânarea pronunțării dispusă în cauza

respectivă, cât și partea introductivă a deciziei penale nr. 256/ R din 16 mai

2005, fiind corect întocmite. Prin urmare, nu doar intimatul, ci și alți doi

colegi ai acestuia, au constatat nerealitatea aspectelor reclamate de către

petentă și în mod corect procurorul investit cu soluționarea plângerii

formulate împotriva numitului R.I. a statuat că intimatul nu s-a făcut vinovat

de comiterea infracțiunilor expuse în această plângere formulată, deoarece, nu

sunt întrunite niciunul dintre elementele constitutive ale vreuneia dintre

infracțiunile prevăzute de dispozițiile art. 246, 291 și 215 C. pen.

S-a apreciat că pe baza

acestor considerente reținute că rezoluția contestată de către petiționara F.G.

este legală și temeinică, ea neimpunându-se a fi supusă reformării în sensul

solicitat de către aceasta. Pe cale de consecință, în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost

respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta F.G. împotriva

rezoluției emise la data de 9 februarie a.c. în dosarul nr. 136/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, rezoluție confirmată prin

rezoluția cu nr. 95/VIII/28 martie 2006 a procurorului general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, menținând rezoluția astfel

atacată.

Prin prisma dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată să achite statului, cu

titlu de cheltuieli judiciare, suma de 80 lei.

Suma de 40 lei, cu titlu de

onorariu pentru avocat din oficiu, s-a avansat Baroului Mureș din fondul

special Curții de Apel Târgu-Mureș, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C.

proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat, în termen legal, recurs petiționarul M.I. prin procurator F.G.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în scris că doamna

judecător C.M.R. i-a respins plângerea și a obligat-o la plata sumei de 800.000

lei, din răzbunare pentru că ea a câștigat la Sibiu, litigiul de muncă în care

s-a pronunțat doamna judecător și deși a recuzat-o, nu s-a retras.

Recurentul petiționar prin

procurator a mai menționat că motivarea hotărârii este plină de falsuri pe care

le va dovedi la proces, că s-au făcut abuzuri, că a fost ascuns adevărul,

refuzând să vorbească de greva foamei făcută de ea, dar și de refuzul

instanțelor mureșene de a asculta discheta, în prezența presei.

De asemenea, a mai precizat

că i-au fost respinse toate probele ce veneau în sprijinul cauzei, solicitând

casarea sentinței penale nr. 22 din 7 august 2006 din dosarul nr. 353/2006/P

emisă de Curtea de Apel Târgu-Mureș și anularea cheltuielilor de judecată în

valoare de 800.000 lei pe care trebuie să le plătească și pronunțarea unei

hotărâri temeinice și legale pe baza actelor din dosar și după administrarea

tuturor probelor ce vin în sprijinul cauzei, admiterea plângerii așa cum a fost

formulată, cu daune morale și cheltuieli de judecată în toate instanțele

Târgu-Mureș.

În cererea aflată la dosarul

instanței de recurs, procuratorul recurentului petiționar a arătat că depune la

dosar declarația dată de numiții M.I. și S.G., din care rezultă abuzurile

săvârșite de avocat C.A. și judecător R.I., motiv pentru care a solicitat

instanței de a cere de la Tribunalul Mureș, caseta de la data audierii

martorului G.M. din 4 mai 2005 și trimiterea dosarului la Parchetul Curții de

Apel Mureș pentru continuarea cercetărilor, cerând să fie scutită de plata

cheltuielilor de judecată, deoarece nu are nici un venit și nici loc de muncă.

La termenul de judecată din

23 noiembrie 2006 în recurs, procuratorul recurentului petiționar a depus la

dosarul cauzei înscrisuri, solicitând ca acestea să fie avute în vedere la

judecarea cauzei.

Totodată, aceasta a

solicitat amânarea judecării cauzei pentru a depune la dosar noi înscrisuri în

susținerea motivelor de recurs invocate de aceasta. De asemenea, procuratorul a

arătat instanței că în cauză se impune a fi depusă și transcrierea

înregistrării ședinței de judecată din 4 mai 2005 a Tribunalului Mureș,

solicitând și sub acest aspect amânarea judecării cauzei.

Reprezentantul Ministerului

Public a solicitat admiterea cererii formulate, apreciind că este legală.

Înalta Curte a considerat

întemeiată cererea de amânare a cauzei formulată de procuratorul recurentului

petiționar, în vederea depunerii la dosarul cauzei a înscrisurilor pe care

aceasta înțelege să le folosească în apărarea sa.

De asemenea, a apreciat ca

fiind întemeiată cererea formulată de procuratorul recurentului petiționar

privind depunerea la dosarul cauzei a transcrierii înregistrării ședinței de

judecată din 4 mai 2005 a Tribunalului Mureș, motive pentru care a dispus

efectuarea unei adrese la Tribunalul Mureș, pentru a înainta această transcriere.

A fost primită și

înregistrată la Registratura generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

sub nr. 44470 din 18 decembrie 2006, adresa Tribunalului Mureș, secția penală,

la care a fost anexată transcrierea înregistrării cauzei 17 cu nr. 3266/2004 a

Tribunalului Mureș din ședința publică din 4 mai 2005, aflate la dosarul instanței

de recurs.

La termenul de astăzi,

procuratorul recurentului petiționar a arătat că la dosar a depus transcrierea

înregistrării discuțiilor de la ședința de judecată din 4 mai 2005 a

Tribunalului Mureș, solicitând, însă a se depune și discheta de la acel termen

pentru a se vedea că aceasta nu coincide cu înregistrarea.

Reprezentanta Ministerului

Public a solicitat respingerea cererii, nefiind prevăzută de Codul de procedură

penală.

Procuratorul recurentului

petiționar a arătat că va dovedi susținerea sa cu martori la termenul următor

și că instanța are obligația de a stabili adevărul.

Înalta Curte, deliberând, a

respins cererea și a constatat cauza în stare de judecată.

Procuratorul recurentului

petiționar a solicitat confruntarea transcrierii depusă la dosar cu

înregistrările de pe discheta de la data transcrierii, întrucât nu este

conformă cu realitatea și audierea martorilor M.I. și S.G., care au fost

prezenți în sală la ședința de judecată.

Reprezentantul Ministerului

Public asupra cererii de audiere a martorilor a solicitat respingerea cererii,

ca inadmisibilă, în raport cu dispozițiile privind limitele judecării cauzei,

în raport și cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Procuratorul recurentului

petiționar a depus o cerere de scutire de la plata cheltuielilor de judecată,

solicitând notele de ședință și să se consemneze că i s-au respins cererile.

Totodată, a mai arătat că

înțelege să se retragă la ora 13,00, refuzând să asiste, deoarece consideră că

procesul nu se află în stare de judecată.

Înalta Curte, având în

vedere dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., a respins

cererea procuratorului recurentului petiționar de audiere a unor martori în

această fază procesuală și, apreciind recursul în stare de judecată a acordat

cuvântul.

Reprezentantul Ministerului

Public a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât din actele

premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea

vreunei infracțiuni.

Examinând recursul declarat

de petiționarul M.I. prin procurator F.G. (procura judiciară dată de M.I. lui F.G.

la data de 7 mai 2004 aflată la dosarul nr. 3488/2004 al Judecătoriei

Târgu-Mureș) împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, atât în raport

cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3)

cu referire la art. 278

1

alin. (10) din același cod, Înalta Curte

apreciază recursul petiționarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se

vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că în mod corect și temeinic motivat prima instanță a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarei F.G.

Înalta Curte consideră că au

fost evaluate actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția

de neîncepere a urmăririi penale privind pe R.I., judecător la Tribunalul Mureș

cercetat sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu, uz de fals și

înșelăciune nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Așa cum rezultă din cauză au

fost examinate, în ansamblu lor criticile formulate de petiționară, în raport

cu persoana și faptele pretins a fi săvârșite de către acesta, avându-se în

vedere plângerea formulată de aceasta.

Pe parcursul actelor

premergătoare au fost depuse la dosar fotocopia rezoluției din 17 februarie

2004 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu

Mureș în dosarul nr. 213/P/2004, prin care a fost confirmată propunerea de

neîncepere a urmăririi penale în cauza privind pe numitul M.M.T. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cheltuielile

judiciare rămânând în sarcina statului, note de ședință din 4 mai 2005 în

dosarul nr. 3266/2004 al Tribunalului Mureș, fotocopii după caietul

grefierului.

Totodată la același dosar se

află procesul-verbal întocmit, la data de 08 februarie 2006, de către procuror

în care acesta atestă că „având de soluționat dosarul privind denunțul numitei F.G.

împotriva judecătorului R.I. de la Tribunalul Mureș am solicitat tribunalului

înregistrarea de ședință din data de 04 mai 2005. Fiindu-mi trimis CD cu

înregistrarea ședinței l-am audiat și am constatat că în esență corespunde cu

notele de ședință și nu am sesizat alte aspecte care pot fi utile cauzei”.

Astfel, procurorul a făcut o

verificare a înscrisurilor depuse la dosar cu dezbaterile ce au avut loc în

ședința de judecată de la data de 4 mai 2005 în dosarul nr. 3266/2004, potrivit

celor atestate, stabilind că în cauză nu au fost încălcate în niciun fel

normele de procedură, fapta judecătorului neintrând sub incidența textului

prevăzut de art. 246 C. pen. și nici nu a produs o vătămare intereselor legale

a vreunei persoane, acesta conducând ședința de judecată în recurs, procedând

conform legii. De asemenea, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele

constitutive sub aspect obiectiv nici pentru infracțiunea prevăzută de art. 291

C. pen. și nici obiectiv și nici subiectiv în ceea ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 215 C. pen., dispunând în temeiul art. 228 alin. (4) cu

referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale pentru infracțiunile menționate.

Prin rezoluția din 28 martie

2006 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Tg. Mureș în dosarul nr. 95VIII/2006 a fost respinsă, ca neîntemeiată,

plângerea formulată de petiționara F.G. împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale din dosarul nr. 136/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Tg. Mureș.

Înalta Curte apreciază că instanța

de fond a făcut o riguroasă și obiectivă evaluare asupra nu numai a actelor

premergătoare efectuate de procuror în dosarul nr. 136/P/2005 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, dar și a dosarului nr. 3266/2004 al

Tribunalului Mureș, dosar acvirat la dosarul nr. 3488/2004 al Judecătoriei

Târgu-Mureș, așa încât consemnările privind succesiunea susținerilor și

cererilor formulate de părți la termenul de judecată din 4 mai 2005 ce au

rezultat, din înscrisurile de la dosar, se regăsesc în esență în transcrierea

dezbaterilor de ședință de la acel termen, procedându-se corect, ca, de altfel,

și în cazul încheierii de amânare a pronunțării dispusă în cauza respectivă,

precum și a părții introductive a deciziei penale nr. 256/ R din 16 mai 2005.

Înalta Curte nu poate avea în

vedere criticile procuratorului recurentului petiționar formulate privind

nelegalitatea și netemeinicia sentinței instanței de fond, deoarece în cauză

s-a dat eficiență dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.,

în sensul că judecarea plângerii s-a făcut pe baza verificării rezoluției

atacate, a lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror

înscrisuri noi prezentate.

Totodată, Înalta Curte, ca

instanță de recurs, a avut în vedere dispozițiile art. 385

14

alin. (1)

C. proc. pen., care prevăd expres că ” Instanța verifică hotărârea atacată pe

baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri

noi, prezentate la instanța de recurs”, așa încât administrarea altor mijloace

de probă în afara celor arătate în norma invocată, este inadmisibilă.

Astfel, Înalta Curte, la

rândul ei, a analizat, atât actele premergătoare efectuate de procuror, înscrisurile

din dosarul nr. 3266/2004 al Tribunalului Mureș, transcrierea înregistrării

cauzei 17 din 4 mai 2005 în dosarul nr. 3266/2004 depusă la dosarul instanței

de recurs, în raport cu dosarul instanței de fond, respectiv al Curții de Apel

Târgu-Mureș și față de criticile procuratorului recurentului petiționar F.G.,

constatând că instanța de fond a făcut un examen riguros asupra actelor

premergătoare efectuate, a înscrisurilor din dosar în raport și cu elementele

constitutive ale infracțiunilor pretins a fi comise, stabilind în mod judicios că

în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.I., judecător

la Tribunalul Mureș, nefiind întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor arătate, iar plângerea petiționarei este nefondată.

Înalta Curte nu a reținut

declarația olografă a numiților M.I. și S.G., depusă în recurs, deoarece

aceasta nu se coroborează cu actele premergătoare efectuate și celelalte

înscrisuri aflate la dosar.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte consideră că sentința instanței de fond este legală și

temeinică sub toate aspectele.

Totodată, verificând

hotărârea atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi

putut invoca din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.I. exercitat

prin procurator F.G. împotriva sentinței penale nr. 22 din 7 august 2006 a

Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală.

Înalta Curte va respinge

cererea formulată de recurentul petiționar prin procurator de scutire de la

plata cheltuielilor judiciare către stat, deoarece procura judiciară se

limitează la mandatul de reprezentare a părții în proces și nu face dovada

lipsei de venituri a părții reprezentate.

De altfel, prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., conțin o obligație expresă impusă de legiuitor celor

cărora li se resping căile de atac ori alte cereri.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de recurentul petiționar prin procurator F.G. împotriva

sentinței penale nr. 22 din 7 august 2006 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală.

Respinge cererea formulată

de recurenta petiționară de scutire de la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 ianuarie 2007.