ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22 din 7 august 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 353/2006/P, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta F.G., împotriva rezoluției emise, la data de 9 februarie 2006, în dosarul nr. 136/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, rezoluție confirmată prin rezoluția cu nr. 95/VIII din 28 martie 2006 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, menținând rezoluția astfel atacată. A fost obligat petenta să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 80 lei.

Suma de 40 lei cu titlu de onorariu pentru avocat din oficiu s-a avansat Baroului Mureș din fondul special al Curții de Apel Târgu-Mureș. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, de la data de 20 aprilie a.c., pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș s-a înregistrat sub nr. 353/2006/P plângerea formulată de petenta F.G. împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 136/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, rezoluție emisă la data de 9 februarie 2006 de către procurori și confirmată de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș la data de 28 martie 2006 sub nr. 95/VIII/2006. În plângerea astfel formulată și precizată prin înscrisurile aflate la dosar, petiționara F.G.

a înțeles să susțină că soluția cuprinsă în actele contestate este netemeinică și nelegală, rezoluția emisă fiind dată „pe bază de falsuri grosolane”. S-a arătat că discheta ce cuprinde înregistrarea dezbaterilor care a avut loc în dosarul nr. 3266/2004 al Tribunalului Mureș la termenul de judecată din 4 mai 2005 nu a fost ascultată, iar copiile încheierilor de ședință întocmite la acest termen de judecată, încheieri anexate în copie, nu sunt identice, ele necorespunzând dezbaterilor ce s-au derulat în realitate în sala de judecată. S-a susținut că ordinea și solemnitatea ședinței a fost încălcată de intimatul R.I. pentru favorizarea infractorului, că acesta a săvârșit abuzuri fără precedent în complicitate cu alți judecători și că parchetul pentru a-l achita pe acesta, a respins proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martori, emițând o rezoluție nelegală și netemeinică.

Având în vedere regimul special de soluționare a plângerilor exercitate de către petiționari, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. și date fiind înscrisurile depuse de către petentă în dovedirea justeței și temeiniciei formulate, dar și cererile de probațiune expuse de către aceasta în același scop, cereri de probațiune care o parte au fost respinse motivat prin încheierile de ședință întocmite în prezenta cauză, instanța de judecată a apreciat oportună nu doar atenta studiere a probatoriului aflat în dosarul nr. 136/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, dar și studierea dosarului nr. 3266/2004 al Tribunalului Mureș, dosar acvirat la dosarul nr. 3488/2004 al Judecătoriei Târgu-Mureș.

Analizând cu maximă obiectivitate și imparțialitate plângerea formulată de către petiționara F.G. în urma atentei studieri a probatoriului administrat în cauză s-a reținut că petiționara a înțeles să formuleze plângere împotriva numitului R.I., judecător în cadrul Tribunalului Mureș, deoarece dânsa a fost nemulțumită de modul în care a fost instrumentat de către un complet de judecată în a cărei componență intra judecătorul menționat. În plângerea înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, plângere ce a format obiectul dosarului nr. 136/P/2005 al acestei instituții, petiționara a învederat faptul că numitul R.I. ar fi comis infracțiunile reglementate de dispozițiile art. 246, 291 și 215 C. pen., cu ocazia instrumentării cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 3266/2004 al Tribunalului Mureș.

Efectuând verificările ce se impuneau în cauză, procurorul investit cu soluționarea acestei plângeri a constatat că această plângere formulată de petenta F.G. este nefondată, deoarece magistratul reclamat nu s-a făcut vinovat de comiterea celor trei infracțiuni indicate, deoarece elementele constitutive ale acestor infracțiuni nu sunt întrunite. De menționat faptul că, procurorul investit cu soluționarea acestei plângeri a verificat înscrisurile întocmite de către instanța de judecată în dosarul menționat de către petentă la termenul de judecată indicat de către aceasta și a audiat și discheta cuprinzând dezbaterile ce au avut loc, la data de 4 mai 2005, în dosarul nr. 3266/2004, aspect ce a rezultat din înscrisul aflat la fila 10 din dosarul nr. 135/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Așa cum s-a mai arătat, în urma analizării plângerii formulate de către petentă și a înscrisurilor aflate în dosarul nr. 136/P/2005 al Parchetului de pe lângă curtea de Apel Târgu-Mureș, procurorul, analizând cauza cu care a fost investit, a apreciat în sensul mai sus-amintit și a emis la data de 9 februarie 2006, rezoluția prin care a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului R.I., judecător la Tribunalul Mureș, sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu, uz de fals și înșelăciune, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni. Această rezoluție a fost confirmată de procurorul ierarhic superior celui care a emis-o, respectiv de procurorul general adjunct al parchetului de pe lângă curtea de Apel Târgu-Mureș, care, verificând plângerea formulată de către petentă împotriva rezoluției procurorului din 9 februarie 2006 a constatat că aceasta este legală și temeinică și a respins plângerea formulată.

Aceste rezoluții au fost atacate potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., de către petenta F.G., care a înțeles să solicite admiterea acestei plângeri, infirmarea rezoluției astfel atacate și retrimiterea dosarului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, pentru efectuarea de cercetări în baza legii, deoarece cercetările inițiale au fost superficiale. Analizând actele aflate la dosarul prezentei cauze, instanța de fonda a constatat că solicitarea petentei de a se retrimite dosarul cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, nu a putut fi apreciată ca fondată și pe cale de consecință admisă, deoarece ea nu se circumscrie dispozițiilor imperative reglementate de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. Cercetările efectuate în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 136/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș s-au desfășurat în strica respectare a dispozițiilor în materie, audierea persoanei împotriva căreia s-a formulat plângerea inițială, nefiind necesară, deoarece din analizarea înscrisurilor ce prezentau importanță în cauză, s-a putut constata faptul că persoana reclamată nu se face vinovată de comiterea infracțiunilor expuse în plângere inițial formulată; - aspectele expuse de către petentă în plângerea formulată împotriva rezoluției parchetului au fost infirmate de probatoriu, deoarece mersul dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 4 mai 2005 la nivelul Tribunalului Mureș în dosarul nr. 3266/2004, corespund în esență cu înregistrarea audio a acestor dezbateri.

Nemulțumirea petentei cu privire la modul în care grefierul de ședință a consemnat mersul dezbaterilor de la termenul de judecată anterior menționat, nu are fundament, deoarece consemnarea acestui mers al dezbaterilor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 304 C. proc. pen., coroborate cu dispozițiile din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, în vigoare la data soluționării cauzei respective.

Faptul că dezbaterile de la termenul de judecată menționat au fost consemnate în mod corespunzător succesiunii susținerilor și cererilor formulate de părțile din cauză a rezultat nu doar din înscrisurile aflate la dosar; - nemulțumirea petentei legate de „neconcordanța” existentă între suportul informatic pe care a fost stocată dezbaterea ce a avut loc în ședință publică din data de 4 mai 2005 în dosarul nr. 3266/2004 al Tribunalului Mureș și încheierea de ședință întocmită de grefier la același termen de judecată în același dosar, nu a putut fi primită, mai precis nu are suport real, deoarece cei trei judecători ce au format completul de judecată investit cu soluționarea cauzei a pășit la reaudierea acestei înregistrări și confruntându-le cu notele de ședință, nu au constatat discordanțe.

Prin urmare, trei magistrați, ce au calitatea de judecători au constatat faptul că transcrierea dezbaterilor de ședință de la termenul de judecată din 4 mai 2005 din dosarul nr. 3266/2004 al Tribunalului Mureș este corectă, atât încheierea de amânarea pronunțării dispusă în cauza respectivă, cât și partea introductivă a deciziei penale nr. 256/ R din 16 mai 2005, fiind corect întocmite. Prin urmare, nu doar intimatul, ci și alți doi colegi ai acestuia, au constatat nerealitatea aspectelor reclamate de către petentă și în mod corect procurorul investit cu soluționarea plângerii formulate împotriva numitului R.I. a statuat că intimatul nu s-a făcut vinovat de comiterea infracțiunilor expuse în această plângere formulată, deoarece, nu sunt întrunite niciunul dintre elementele constitutive ale vreuneia dintre infracțiunile prevăzute de dispozițiile art. 246, 291 și 215 C. pen.

S-a apreciat că pe baza acestor considerente reținute că rezoluția contestată de către petiționara F.G. este legală și temeinică, ea neimpunându-se a fi supusă reformării în sensul solicitat de către aceasta. Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta F.G. împotriva rezoluției emise la data de 9 februarie a.c. în dosarul nr. 136/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, rezoluție confirmată prin rezoluția cu nr. 95/VIII/28 martie 2006 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, menținând rezoluția astfel atacată. Prin prisma dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petenta a fost obligată să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 80 lei. Suma de 40 lei, cu titlu de onorariu pentru avocat din oficiu, s-a avansat Baroului Mureș din fondul special Curții de Apel Târgu-Mureș, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs petiționarul M.I. prin procurator F.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în scris că doamna judecător C.M.R. i-a respins plângerea și a obligat-o la plata sumei de 800.000 lei, din răzbunare pentru că ea a câștigat la Sibiu, litigiul de muncă în care s-a pronunțat doamna judecător și deși a recuzat-o, nu s-a retras.

Recurentul petiționar prin procurator a mai menționat că motivarea hotărârii este plină de falsuri pe care le va dovedi la proces, că s-au făcut abuzuri, că a fost ascuns adevărul, refuzând să vorbească de greva foamei făcută de ea, dar și de refuzul instanțelor mureșene de a asculta discheta, în prezența presei. De asemenea, a mai precizat că i-au fost respinse toate probele ce veneau în sprijinul cauzei, solicitând casarea sentinței penale nr. 22 din 7 august 2006 din dosarul nr. 353/2006/P emisă de Curtea de Apel Târgu-Mureș și anularea cheltuielilor de judecată în valoare de 800.000 lei pe care trebuie să le plătească și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale pe baza actelor din dosar și după administrarea tuturor probelor ce vin în sprijinul cauzei, admiterea plângerii așa cum a fost formulată, cu daune morale și cheltuieli de judecată în toate instanțele Târgu-Mureș.

În cererea aflată la dosarul instanței de recurs, procuratorul recurentului petiționar a arătat că depune la dosar declarația dată de numiții M.I. și S.G., din care rezultă abuzurile săvârșite de avocat C.A. și judecător R.I., motiv pentru care a solicitat instanței de a cere de la Tribunalul Mureș, caseta de la data audierii martorului G.M. din 4 mai 2005 și trimiterea dosarului la Parchetul Curții de Apel Mureș pentru continuarea cercetărilor, cerând să fie scutită de plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu are nici un venit și nici loc de muncă. La termenul de judecată din 23 noiembrie 2006 în recurs, procuratorul recurentului petiționar a depus la dosarul cauzei înscrisuri, solicitând ca acestea să fie avute în vedere la judecarea cauzei.

Totodată, aceasta a solicitat amânarea judecării cauzei pentru a depune la dosar noi înscrisuri în susținerea motivelor de recurs invocate de aceasta. De asemenea, procuratorul a arătat instanței că în cauză se impune a fi depusă și transcrierea înregistrării ședinței de judecată din 4 mai 2005 a Tribunalului Mureș, solicitând și sub acest aspect amânarea judecării cauzei. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea cererii formulate, apreciind că este legală. Înalta Curte a considerat întemeiată cererea de amânare a cauzei formulată de procuratorul recurentului petiționar, în vederea depunerii la dosarul cauzei a înscrisurilor pe care aceasta înțelege să le folosească în apărarea sa.

De asemenea, a apreciat ca fiind întemeiată cererea formulată de procuratorul recurentului petiționar privind depunerea la dosarul cauzei a transcrierii înregistrării ședinței de judecată din 4 mai 2005 a Tribunalului Mureș, motive pentru care a dispus efectuarea unei adrese la Tribunalul Mureș, pentru a înainta această transcriere. A fost primită și înregistrată la Registratura generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 44470 din 18 decembrie 2006, adresa Tribunalului Mureș, secția penală, la care a fost anexată transcrierea înregistrării cauzei 17 cu nr. 3266/2004 a Tribunalului Mureș din ședința publică din 4 mai 2005, aflate la dosarul instanței de recurs.

La termenul de astăzi, procuratorul recurentului petiționar a arătat că la dosar a depus transcrierea înregistrării discuțiilor de la ședința de judecată din 4 mai 2005 a Tribunalului Mureș, solicitând, însă a se depune și discheta de la acel termen pentru a se vedea că aceasta nu coincide cu înregistrarea. Reprezentanta Ministerului Public a solicitat respingerea cererii, nefiind prevăzută de Codul de procedură penală. Procuratorul recurentului petiționar a arătat că va dovedi susținerea sa cu martori la termenul următor și că instanța are obligația de a stabili adevărul. Înalta Curte, deliberând, a respins cererea și a constatat cauza în stare de judecată. Procuratorul recurentului petiționar a solicitat confruntarea transcrierii depusă la dosar cu înregistrările de pe discheta de la data transcrierii, întrucât nu este conformă cu realitatea și audierea martorilor M.I.

și S.G., care au fost prezenți în sală la ședința de judecată. Reprezentantul Ministerului Public asupra cererii de audiere a martorilor a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă, în raport cu dispozițiile privind limitele judecării cauzei, în raport și cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Procuratorul recurentului petiționar a depus o cerere de scutire de la plata cheltuielilor de judecată, solicitând notele de ședință și să se consemneze că i s-au respins cererile. Totodată, a mai arătat că înțelege să se retragă la ora 13,00, refuzând să asiste, deoarece consideră că procesul nu se află în stare de judecată. Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., a respins cererea procuratorului recurentului petiționar de audiere a unor martori în această fază procesuală și, apreciind recursul în stare de judecată a acordat cuvântul. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni. Examinând recursul declarat de petiționarul M.I. prin procurator F.G. (procura judiciară dată de M.I. lui F.G. la data de 7 mai 2004 aflată la dosarul nr. 3488/2004 al Judecătoriei Târgu-Mureș) împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) cu referire la art. 278 1 alin. (10) din același cod, Înalta Curte apreciază recursul petiționarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod corect și temeinic motivat prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei F.G. Înalta Curte consideră că au fost evaluate actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale privind pe R.I., judecător la Tribunalul Mureș cercetat sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu, uz de fals și înșelăciune nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni. Așa cum rezultă din cauză au fost examinate, în ansamblu lor criticile formulate de petiționară, în raport cu persoana și faptele pretins a fi săvârșite de către acesta, avându-se în vedere plângerea formulată de aceasta.

Pe parcursul actelor premergătoare au fost depuse la dosar fotocopia rezoluției din 17 februarie 2004 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr. 213/P/2004, prin care a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale în cauza privind pe numitul M.M.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, note de ședință din 4 mai 2005 în dosarul nr. 3266/2004 al Tribunalului Mureș, fotocopii după caietul grefierului. Totodată la același dosar se află procesul-verbal întocmit, la data de 08 februarie 2006, de către procuror în care acesta atestă că „având de soluționat dosarul privind denunțul numitei F.G.

împotriva judecătorului R.I. de la Tribunalul Mureș am solicitat tribunalului înregistrarea de ședință din data de 04 mai 2005. Fiindu-mi trimis CD cu înregistrarea ședinței l-am audiat și am constatat că în esență corespunde cu notele de ședință și nu am sesizat alte aspecte care pot fi utile cauzei”. Astfel, procurorul a făcut o verificare a înscrisurilor depuse la dosar cu dezbaterile ce au avut loc în ședința de judecată de la data de 4 mai 2005 în dosarul nr. 3266/2004, potrivit celor atestate, stabilind că în cauză nu au fost încălcate în niciun fel normele de procedură, fapta judecătorului neintrând sub incidența textului prevăzut de art. 246 C. pen. și nici nu a produs o vătămare intereselor legale a vreunei persoane, acesta conducând ședința de judecată în recurs, procedând conform legii.

De asemenea, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspect obiectiv nici pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. și nici obiectiv și nici subiectiv în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen., dispunând în temeiul art. 228 alin. (4) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile menționate. Prin rezoluția din 28 martie 2006 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș în dosarul nr. 95VIII/2006 a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționara F.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 136/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.

Mureș.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o riguroasă și obiectivă evaluare asupra nu numai a actelor premergătoare efectuate de procuror în dosarul nr. 136/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, dar și a dosarului nr. 3266/2004 al Tribunalului Mureș, dosar acvirat la dosarul nr. 3488/2004 al Judecătoriei Târgu-Mureș, așa încât consemnările privind succesiunea susținerilor și cererilor formulate de părți la termenul de judecată din 4 mai 2005 ce au rezultat, din înscrisurile de la dosar, se regăsesc în esență în transcrierea dezbaterilor de ședință de la acel termen, procedându-se corect, ca, de altfel, și în cazul încheierii de amânare a pronunțării dispusă în cauza respectivă, precum și a părții introductive a deciziei penale nr. 256/ R din 16 mai 2005. Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile procuratorului recurentului petiționar formulate privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței instanței de fond, deoarece în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., în sensul că judecarea plângerii s-a făcut pe baza verificării rezoluției atacate, a lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Totodată, Înalta Curte, ca instanță de recurs, a avut în vedere dispozițiile art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen., care prevăd expres că ” Instanța verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanța de recurs”, așa încât administrarea altor mijloace de probă în afara celor arătate în norma invocată, este inadmisibilă.

Astfel, Înalta Curte, la rândul ei, a analizat, atât actele premergătoare efectuate de procuror, înscrisurile din dosarul nr. 3266/2004 al Tribunalului Mureș, transcrierea înregistrării cauzei 17 din 4 mai 2005 în dosarul nr. 3266/2004 depusă la dosarul instanței de recurs, în raport cu dosarul instanței de fond, respectiv al Curții de Apel Târgu-Mureș și față de criticile procuratorului recurentului petiționar F.G., constatând că instanța de fond a făcut un examen riguros asupra actelor premergătoare efectuate, a înscrisurilor din dosar în raport și cu elementele constitutive ale infracțiunilor pretins a fi comise, stabilind în mod judicios că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.I., judecător la Tribunalul Mureș, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor arătate, iar plângerea petiționarei este nefondată.

Înalta Curte nu a reținut declarația olografă a numiților M.I. și S.G., depusă în recurs, deoarece aceasta nu se coroborează cu actele premergătoare efectuate și celelalte înscrisuri aflate la dosar. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele. Totodată, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.I. exercitat prin procurator F.G. împotriva sentinței penale nr. 22 din 7 august 2006 a Curții de Apel Tg.

Mureș, secția penală. Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurentul petiționar prin procurator de scutire de la plata cheltuielilor judiciare către stat, deoarece procura judiciară se limitează la mandatul de reprezentare a părții în proces și nu face dovada lipsei de venituri a părții reprezentate. De altfel, prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., conțin o obligație expresă impusă de legiuitor celor cărora li se resping căile de atac ori alte cereri. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul petiționar prin procurator F.G. împotriva sentinței penale nr. 22 din 7 august 2006 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală. Respinge cererea formulată de recurenta petiționară de scutire de la plata cheltuielilor judiciare către stat. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2007.