ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 10/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

Suceava, reclamanta T.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Suceava,

pentru ca instanța să dispună obligarea pârâtei să emită decizia de acordare a

drepturilor ce i se cuvin în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 3 din

Legea nr. 309/2002, achitarea sumei stabilite în baza acestei decizii

actualizată cu indicele inflației.

În motivarea cererii a arătat faptul

că prin hotărârea nr. 7574/2003, a Casei Județene de Pensii Suceava, s-a

stabilit faptul că beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, urmând să

primească drepturile bănești cuvenite, începând cu data de 1 noiembrie 2003,

fără ca pârâta să emită o decizie în acest sens.

Prin sentința nr. 322 din 18 aprilie

2005, a Tribunalului Suceava, secția civilă, a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, motivat de faptul că

dispozițiile prevăzute în art. 6 alin. (3) din Legea nr. 309/2002, stabilesc

expres instanța competentă a soluționa cererile formulate în temeiul actului

normativ invocat.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 238 din 6

iulie 2005, a respins acțiunea formulată, reținând, în esență, faptul că

reclamanta nu a fost lezată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un

act administrativ, întrucât pârâta a emis decizia nr. 46715/2005, prin care i

s-au achitat drepturile cuvenite, până la pronunțarea sentinței.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, criticând soluția pronunțată, întrucât, deși i-au

fost achitate drepturile cuvenite în baza legii invocate, nu i s-a achitat suma

actualizată cu indicele de inflație.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând motivele invocate, în raport cu sentința pronunțată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat nefondat,

recursul formulat, pentru considerentele ce urmează:

Din actele dosarului a rezultat

faptul că reclamantei i s-au acordat drepturile conferite de dispozițiile Legii

nr. 309/2002, prin decizia nr. 46715/2005, a Casei Județene de Pensii Suceava.

Întrucât i s-au acordat aceste

drepturi în totalitate, calculate începând cu data de 1 noiembrie 2003,

pretenția recurentei-reclamante, de obligare a intimatei-pârâte la plata

actualizată a sumei, cu indicele de inflație, apare neîntemeiată.

Având în vedere aceste considerente,

recursul formulat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.V.

împotriva sentinței nr. 238 din 6 iulie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 ianuarie 2006.