ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3435/2007

Deliberând asupra recursului de față

în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Competența de soluționare a cauzei a

fost stabilită prin regulator de competență, dat de Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă, prin sentința nr. 6 din 30 martie 2005.

Prin sentința civilă nr. 873 din 10

octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, s-a dispus după

cum urmează:

S-a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamanților invocată de către pârâta M.E.

S-a respins excepția tardivității

privind acțiunea în constatarea nulității absolute invocată de aceiași pârâtă.

S-a respins acțiunea formulată de

reclamanții S.M.C. și G.C. în contradictoriu cu pârâții M.E., primarul orașului

Sinaia și Primăria orașului Sinaia, prin care s-a solicitat constatarea

nulității absolute a dispoziției nr. 162/2004 și nr. 230/2004 emisă de primarul

orașului Sinaia, pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților.

În motivarea sentinței s-au reținut

următoarele:

Reclamanții pretind că singurul

moștenitor al lui I.S.G. fostul proprietar a imobilului de la care s-a naționalizat

în temeiul Decretului nr. 92/1950, a fost vărul acestuia S.Ș., căreia i-ar fi

revenit întreaga masă succesorală conform certificatului de calitate nr. 5 din

12 februarie 2002, și că ei sunt moștenitorii acestuia din urmă.

Prin actele depuse la dosar

reclamanții nu au făcut dovada acceptării succesiunii defunctului S.Ș., ai

cărei moștenitori pretind că sunt, și nici că au formulat cerere în termenul

prevăzut de lege prin care să fi solicitat restituirea în natură sau măsuri

reparatorii pentru imobilul ce a fost proprietatea defunctului I.S.G.

Reclamanții au depus copia unei

notificări adresată Primăriei orașului Sinaia care ar fi fost expediată la data

de 14 februarie 2002 prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc D.I.,

fără însă să prezinte vreun număr de înregistrare din evidențele Primăriei și

fără să prezinte vreun răspuns în legătură cu aceasta.

În ceea ce privește excepția

tardivității, având în vedere că reclamanților nu le-a fost comunicate cele

două dispoziții pe care au înțeles să le atace prin acțiunea de față, și că

temeiul acțiunii acestora îl constituie constatarea nulității absolute, acțiune

ce este imprescriptibilă, tribunalul a respins această excepție.

Față de cele arătate și reținând că

reclamanții nu au depus acte spre a face dovada calității procesuale active,

instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților

invocată de pârâta M.E. și a respins acțiunea în constatarea nulității absolute

a dispozițiilor nr. 162/2004 și nr. 230/2004 emise de primarul orașului Sinaia.

Prin decizia civilă nr. 58 din 5

aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, s-a respins

ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe,

pentru următoarele motive:

Reclamanții au pretins că singurul

moștenitor al fostului proprietar al imobilului în litigiu I.S.G. a fost vărul

acestuia I.Ș., căruia i-a revenit întreaga masă succesorală, așa cum rezultă

din certificatul de calitate nr. 5/2002.

Nu s-a dovedit în cauză că

reclamanții au acceptat succesiunea defunctului S.Ș., fiind nerelevantă copia

notificării care nu are număr de înregistrare.

Împotriva deciziei de apel au

declarat recurs apelanții-reclamanți, criticând-o pentru următoarele motive ce

se încadrează în art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

instanță a încălcat principiile contradictorialității și al dreptului la

apărare, în condițiile în care a analizat calitatea procesuală fără să fie

invocată de vreo parte sau de instanță din oficiu și fără să o pună în discuția

contradictorie a părților.

Legii nr. 10/2001 are valoarea de acceptare a moștenirii potrivit art. 4 alin.

(3) din lege.

Cu adresa nr. 6270 din 13 mai 2005

emisă de către primarul orașului Sinaia s-a confirmat înregistrarea notificării

sub nr. 2145/2002, precum și faptul că reclamanții au făcut diligențe și au

stăruit pentru soluționarea cererii.

Toate actele, completate cu actele

de stare civilă, confirmă calitatea reclamanților de moștenitori ai defunctului

S.Ș., care la rândul lui este moștenitorul defunctului, I.S.G.

Analizând decizia de apel în raport

de criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul este fondat pentru motivele apreciate a fi întemeiate, după cum urmează:

condițiile în care, prin întâmpinarea formulată în dosarul primei instanțe,

pârâta M.E. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a

reclamanților.

La termenul respectiv, reclamanții,

au solicitat prorogarea discuției cu privire la excepția invocată pentru

termenul următor, pentru care au și formulat concluzii scrise în cadrul cărora

și-au justificat interesul în promovarea acțiunii prin notificarea făcută în

temeiul Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte, pe întreg

parcursul dosarului reclamanții și-au susținut îndreptățirea de a formula

acțiunea pe calitatea de moștenitori ai fostului proprietar și pe notificarea

făcută în temeiul Legii nr. 10/2001.

făcut o greșită soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a

reclamanților, reținând că aceștia nu au dovedit acceptarea succesiunii

defunctului S.Ș. căruia, potrivit certificatului de calitate nr. 5/2002, i-a

revenit întreaga avere succesorală de pe urma defunctului I.S.G.

Potrivit certificatului de

moștenitor nr. 409 din 3 iulie 1978 emis de fostul Notariat de Stat Local

Câmpina, au calitatea de moștenitori ai defunctului S.Ș., următorii: S.C.

(soție), S.Ș. și S.T. (fii), și G.C. (reclamanta) nepoată de fiică decedată

(fila nr. 29 dos. de apel).

S.C. a fost moștenită, conform

certificatului de moștenitor nr. 40 din 18 ianuarie 1988 de către reclamanți,

în calitate de nepoți de fii și de către S.T. (fiu), (fila nr. 30 dos. de

apel).

S.Ș. a fost moștenit de către

reclamant, după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 120 din 16

noiembrie 2001 emis de notar public T.S. (fila nr. 32 dos. de apel).

În același timp, celălalt moștenitor

S.T. a fost moștenit de către reclamanți, după cum rezultă, din certificatul de

moștenitor nr. 175 din 9 aprilie 1996 emis de notar public C.P. (fila nr. 35

dos. de apel).

În aceste condiții în mod greșit s-a

apreciat că reclamanții nu au calitatea de moștenitor de pe urma defunctului

S.Ș.

Pe de altă parte, reclamanții au

formulat notificare în sensul Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 125 din

13 martie 2002 la Primăria orașului Sinaia și dată fiind relația de rudenie,

nepoți de fii, a acestora față de S.Ș., puteau beneficia de dispozițiile art. 4

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și erau repuși în termenul de acceptare a

moștenitorii defunctului.

Depunerea notificării este

confirmată de adresa nr. 6270 din 13 mai 2005 emisă de Primăria orașului Sinaia

(fila nr. 40 dos. de fond).

Constatând, prin urmare, că

instanțele au soluționat în mod greșit excepția lipsei calității procesuale

active a reclamanților, ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

și că astfel în mod greșit nu s-a intrat în cercetarea fondului, ceea ce atrage

incidența art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și art. 297 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează să admită recursul și să caseze decizia. Urmare a

admiterii apelului se va desființa sentința primei instanțe și se va trimite

cauza pentru rejudecare la același tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții S.M.C. și G.C. împotriva deciziei 58 din 5 aprilie 2006 a Curții de

Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia.

Admite apelul declarat de aceeași

reclamantă împotriva sentinței civile 873 din 10 octombrie 2005 a Tribunalului

Prahova.

Desființează sentința și trimite

cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2007.