ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4472/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 252 din 8 decembrie 2005 Tribunalul Olt, secția penală, a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa principală de: - 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani (pedeapsa complementară), pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. S-a făcut aplicația art. 71 și 64 C. pen. A fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului fiind computat din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 25 mai 2005 la zi. Pe latură civilă a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă de: a) 10.000 lei RON daune morale către partea civilă D.G.M.

și respectiv b) 1.338.558 lei RON cu dobânzi legale aferente, reprezentând cheltuieli de spitalizare către C.A.S. Dolj pentru Spitalul Clinic nr. 1 Craiova. De asemenea, inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 2.500 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului. S-a reținut în fapt că, în noaptea de 9 octombrie 2004, inculpatul a lovit partea vătămată în cap cu o ulucă, desprinsă dintr-un gard, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 90–100 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, în următoarele împrejurări: Pe raza satului Plăviceni, județul Olt, funcționează discoteca H. unde săptămânal se organizează seară de dans la care participă tineri din localitate și vecinătățile acesteia.

Inculpatul, în vârstă de 23 ani, este născut și domiciliază în municipiul Caracal, bunicii acestuia fiind stabiliți în satul Plăviceni, și are locul de muncă în municipiul Timișoara, fiind coleg de serviciu cu martorii D.R., D.I.I. și D.N. Partea vătămată D.G.M. în vârstă de 21 ani domiciliază împreună cu mama sa în Vatra Dornei, însă a fost crescut până la vârsta de 14 ani de bunici în comuna Scărișoara. Inculpatul și partea vătămată nu s-au cunoscut anterior. Inculpatul este cunoscut în cercul de prieteni ca având un comportament violent, mai ales când se află sub influența băuturilor alcoolice, fiind sancționat anterior în baza Legii nr. 61/1991 pentru încercarea de a lovi un polițist care intervenise pentru restabilirea ordinii publice perturbate în urma unui scandal provocat de inculpat, aflat în stare de ebrietate.

În dimineața de 9 octombrie 2004 inculpatul C.M. însoțit de martorii D.I.I., D.M., D.R. și P.C. s-au deplasat în satul Plăviceni, urmând a rămâne peste noapte în localitate, fiind găzduite de tatăl martorilor D. Seara, grupul amintit a mers la discotecă, inculpatul fiind îmbrăcat cu un tricou de culoare albă, având inscripționată marca B.D.G. și o pereche de blugi prespălați de culoare alb-albastru. În local se afla și partea vătămată care era însoțită la rândul său de martorii O.D., G.V., M.V., P.A. și I., H.V., M.M. În jurul orelor 2,00 noaptea, la ieșirea din discotectă a avut loc o altercație în cursul căreia martorul D.N. a fost lovit în față cu pumnul de o persoană din grupul părții vătămate și căzut la pământ, inconștient.

După ce și-a revenit s-a alăturat grupului de prieteni și au pornit în urmărirea celuilalt grup pentru a identifica pe agresor. Pe traseu inculpatul s-a înarmat cu o ulucă, pe care a desprins-o din gardul gospodăriei martorului D.I. (care nu a mai putut fi descoperită ulterior în raport cu data de 13 octombrie 2004 când s-au întreprins primele cercetări penale în cauză). Cele două grupuri s-au întâlnit pe șoseaua din localitate în dreptul locuinței martorei M.B.C. Tinerii care însoțeau partea vătămată s-au împrăștiat și au fugit în direcția pe care și-au ales-o. Partea vătămată s-a refugiat pe un teren din imediata apropiere a șoselei, pe care se aflau depozitate glugi de coceni, a fost observat și urmărit de inculpat.

S-a împiedicat, fiind ajuns din urmă de inculpat care i-a aplicat o lovitură puternică din spate, în cap, cu uluca, în urma căreia victima a căzut la pământ (fiind lovită în continuare cu scândura de inculpat). Agresionarea a fost observată din șosea de martorii D.C., C.J., P.C., C.I. și P.M. care însoțeau pe inculpat și erau preocupați să aplice la rândul lor o corecție fizică martorului G.V., care nu a depus plângere penală în cauză, ce fusese prins în alergare în fața locuinței aceleiași martore. În urma loviturilor primite partea vătămată a rămas la pământ, inconștientă, circa 1/2 oră, fiind abandonată de inculpat în starea amintită, până și-a revenit și s-a refugiat de frică în curtea martorei M.B.C.

După câteva ore a fost dusă în locuința martorului D.A., cu ajutorul martorilor H.V., M.V. și G.V., unde a rămas până dimineața când a fost transportată cu salvarea, în stare gravă și internată cu diagnosticul TCC acut și hemiplegie stânga. Examenele ulterioare N.C.H., ST și A.T.I. au constatat că victima a prezentat o zonă de dilacerare cerebrală pe o porțiune de 57,30 mm în zona parietală stânga, viața acesteia fiind salvată prin intervenție chirurgicală. Potrivit raportului de constatare medico-legală 4144/ A9 din 10 noiembrie 2004 al I.M.L. Craiova partea vătămată a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri dure, ce pot data din 10 octombrie 2004, au necesitat 90 – 100 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acesteia.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că este victimă, fiind lovit de persoane necunoscute, a incidențelor violente petrecute, în noaptea de 9 octombrie 2004. Poziția procesuală amintită de inculpat a fost înlăturată ca nesinceră fiind în contradicție cu celelalte probe administrate în cauză, pe baza cărora au fost reținute existența infracțiunii și vinovăția penală a inculpatului, respectiv: proces-verbal de consemnare a denunțului făcut de H.V., procese-verbale de verificare a situației victimei și predare a traseului purtat de inculpat în noaptea agresiunii de către martorul D.I., raport de constatare medico-legală, declarațiile părții vătămate, procese-verbale de recunoaștere a tricoului de către inculpat și partea vătămată și declarațiile martorilor D.R., D.I., D.N., D.I., D.I., P.M., C.I.

La individualizarea pedepsei al cărei cuantum a fost stabilit la minimul legal special prevăzut de lege, instanța a avut în vedere potrivit art. 72 C. pen., pericolul social concret al infracțiunii în raport de împrejurările în care a fost comisă și urmările acesteia, poziția procesuală nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, dar și vârsta tânără a acestuia și lipsa de antecedente penale. Daunele morale acordate părții civile în sumă de 10.000 lei RON au avut ca temei legal dispozițiile art. 998 și 999 C. civ. și art. 14 și urm. C. proc. pen., fiind de natură să compenseze suferințele fizice și psihice ale victimei în perioada intervențiilor chirurgicale, dar și sechelele post-traumatice ce impun menținerea tratamentului și supravegherii medicale de specialitate.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care a invocat nelegalitatea și netemeinicia acesteia, cu solicitarea în principal de a se dispune achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar desființarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, restituirea la procuror, în vederea completării cercetării judecătorești (urmăririi penale). S-a mai susținut că urmărirea penală s-a desfășurat în lipsa apărătorului ales al inculpatului fiind sancționată cu nulitatea absolută potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În final s-a cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală și reducerea pedepsei. Criticile amintite au fost respinse, ca nefondate, aceeași soluție fiind adoptată și cu privire la apelul inculpatului, prin decizia penală nr. 162 din 12 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

S-a menținut arestarea preventivă în cauză a inculpatului fiind computată detenția în continuare la zi și a fost obligat acesta la suma de 150 lei cheltuieli judiciare statului. Prin recursul în termen formulat de inculpat se reiterează criticile de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 6, 10, 14 și 17 C. proc. pen. Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în limitele cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele: 1. Potrivit art. 172 alin. (1) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale apărătorul inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală și poate formula cerere și depune memorii, lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoștiințat de data și ora efectuării actului.

Când asistența juridică este obligatorie, se arată în alin. (2) al textului enunțat, organul de urmărire va asigură prezența apărătorului la ascultarea inculpatului. Inculpatul a fost asistat de apărător ales, av. M.F., cu începere de la 7 februarie 2005, iar actele privind pe inculpat au fost efectuate de procuror în prezența apărătorului amintit, inclusiv prezentarea materialului de urmărire penală. Se constată, de asemenea, că procesul-verbal din 31 ianuarie 2005 privind recunoașterea tricoului purtat la momentul agresiunii, când inculpatul se afla în stare de libertate, iar asistarea sa nu era obligatorie potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., este încheiat în prezența unui apărător din oficiu.

Declarațiile martorilor audiați nemijlocit de procuror au fost aduse la cunoștința inculpatului, asistat de apărător ales, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală fiind verificate în totalitate de instanță în ședința publică oral, nemijlocit și contradictoriu în condițiile prevăzute de art. 289 și 290 C. proc. pen. Ca atare motivul nulitate privind efectuarea urmăririi penale în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie, circumscris cazului prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen. este nefondat. 2. Restituirea pentru completarea urmăririi penale, potrivit art. 333 alin. (1) C. proc.

pen., se poate face de instanță în tot cursul judecății atunci când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă (nu există probe suficiente și necesare care să poată fi administrate fără mare întârziere de instanță, în raport de care să se poată pronunța pe una din soluțiile prevăzute de art. 345 și 346 C. proc. pen.). Pentru faza de judecată în recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție poate dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., când este necesară administrarea de probe. Această posibilitate este funcție de aplicarea acelorași soluții indicate în art. 345 și 346 C. proc.

pen., cu precizarea că în acest caz completarea probelor se poate face de instanță în condiții obișnuite. În speță, acțiunile penală și civilă, deduse judecății prin rechizitoriu, au fost soluționate prin sentință în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. (soluție menținută în totalitate de instanța de apel). 3. Referitor la soluțiile de condamnare, și respectiv obligare la despăgubiri civile, verificările, întreprinse asupra materialului probator administrat în cauză confirmă legalitatea și temeinicia acestora. În conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat.

Infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și175 lit. i) C. pen., ce formează obiectul acțiunii penale de față, subzistă punerea în executare a hotărârii de a suprima viața unei persoane într-un loc public, executare care a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul. În speță este stabilit că după incidentul ce a avut loc în fața discotecii, inculpatul s-a înarmat cu o ulucă desprinsă dintr-un gard și a pornit alături de alți tineri în urmărirea grupului părții vătămate. Victima a fost ajunsă din urmă în timp ce se deplasa pe șoseaua comunală, loc public, s-a refugiat de frică pe un teren din apropiere. A fost urmărită de inculpat și lovită cu acea ulucă în cap și peste corp, chiar căzută la pământ, până a rămas în stare de inconștiență.

Și-a revenit după 1/2 oră, a fost transportată succesiv la domiciliul mai multor persoane iar în dimineața zilei de 10 octombrie 2004 a fost internată în regim de urgență în Spitalul nr. 1 Craiova cu TCC acut și hemoplegie stânga. Examenele ulterioare au constatat o zonă de dilacerare cerebrală pe o porțiune de 57/30 mm. Viața victimei a fost salvată datorită intervenției chirurgicale, în final fiind stabilite 90-100 zile de îngrijiri medicale (victima prezentând ulterior și sechele traumatice). Existența faptei și vinovăția penală a inculpatului sunt probate, deși acesta a cerut achitarea potrivit art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu declarațiile părții vătămate care l-a recunoscut, fiind noapte și speriat, după tricoul cu care era îmbrăcat, recunoașterea inculpatului că a purtat tricoul amintit în noaptea respectivă, împrejurare atestată și de martorul D.I.

și procesul verbal de predare a articolului de îmbrăcăminte la organul de cercetare penală. În același sens sunt și declarațiile martorului D.R. privind înarmarea inculpatului cu uluca desprinsă din gard și cele ale martorului D.I.I. care a asistat nemijlocit din stradă la urmărirea și lovirea victimei în mod repetat în cap cu uluca până a rămas inconștient, inculpatul fiind în stare de ebrietate, D.N.C., D.C., C.L.I. care confirmă direct, sau indirect pe baza relatărilor ulterior ale inculpatului care s-a lăudat cu fapta comisă, aceeași împrejurare. Actul medico-legal confirmă posibilitatea producerii leziunilor în circumstanțele de fapt sus-menționate.

În acest context probator confirmat în totalitate la cercetarea judecătorească declarația părții vătămate în aceeași fază procesuală prin care a susținut o altă versiune a incidentului și anume că ar fi fost lovit cu o bâtă de basse-ball de un grup de urmăritori, din care l-a recunoscut doar pe martorul D.R., a fost înlăturată în mod corect ca nejustificată. Este cert că victima a fost lovită cu uluca desprinsă din gardul numitului D.I. și nu cu bâta de basse-ball, astfel cum a declarat la aproape un an de zile de la incident partea vătămată întrucât aceasta s-a aflat în eroare cu privire la obiectul cu care s-a săvârșit agresiunea având în vedere că era noapte, se afla în alergare și a fost lovită din spate, în cap, neputând indica numele atacatorului.

În plus această variantă nu a fost susținută niciodată pe parcursul urmăririi penale, în timp ce folosirea ulucii desprinsă din gardul proprietății D.I. este dovedită cu procesul verbal de constatare din 25 mai 2005, încheiat în prezența apărătorului părții vătămate și a martorului D.I., și celelalte probe administrate în cauză. Cu ocazia prezentării materialului de terminarea urmăririi penale inculpatul a declarat expres că nu are de propus alte probe în apărare. La cercetarea judecătorească au fost audiați nemijlocit dintre participanții la evenimentele din noaptea de 9 octombrie 2004 martorii D.I.I., D.N.C., D.C., D.R., D.M., C.L.I., C.I., P.M., P.D., D.M., M.V. și M., D.E., G.V., H.V., C.J.F., O.D., M.B.C., N.C.

și P.C. În consecință, va fi acceptată măsura dispusă de instanțele anterioare de a respinge, ca fiind lipsite de concludență, cererile formulate de inculpat de a se administra în dovedirea acelorași împrejurări de fapt și alte declarații suplimentare de martori ori de a se reface expertiza medico-legală. Ca atare, în raport cu împrejurările de fapt sus-menționate în care a fost comisă agresiunea și urmările acestora, existența tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și 175 C. pen., și vinovăția penală în consecință a inculpatului au fost reținute în mod corect de instanțele anterioare (a prevăzut și acceptat posibilitatea suprimării vieții părții vătămate având o atitudine de neglijență față de acest rezultat care nu s-a produs în cauză din motive independente de voința inculpatului, intervenția de urgență a personalului medical de specialitate).

Prin urmare, vor fi respinse, ca nefondate, și cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 și 17 C. proc. pen. 4. Printre motivele de recurs se regăsește și critica de netemeinicie în latura penală, inculpații susținând că pedeapsa aplicată este prea severă raportat la circumstanțele personale constând în lipsa antecedentelor penale, conduita bună anterioară și împrejurarea că este încadrat în muncă. Limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator sunt de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea unor drepturi. Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni deși circumstanțele personale invocate se confirmă și trebuiau fi reținute în cauză cu semnificația atenuantă prevăzută în art. 74 lit. a) C. pen., având drept consecință coborârea pedepsei sub minimul legal special potrivit art. 76 alin. (2) C. pen.

În consecință, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) raportat la art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se va admite recursul inculpatului și se va casa în parte decizia atacată precum și sentința penală nr. 252/2005 a Tribunalului Olt numai cu privire la individualizarea pedepsei. În rejudecare, în limitele arătate se va face aplicația art. 74 lit. a) și 76 alin. (2) C. pen., în legătură cu infracțiunea produsă de inculpat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., texte în baza cărora se reduce pedeapsa aplicată la 5 ani închisoare. Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii anterioare. În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 25 mai 2005 la 12 iulie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 162 din 12 mai 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 252 din 8 decembrie 2005 a Tribunalului Olt, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului C.M. Rejudecând cauza face aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani închisoare. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 25 mai 2005 la 12 iulie 2006. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iulie 2006.