ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4472/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4472/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 252 din 8

decembrie 2005 Tribunalul Olt, secția penală, a condamnat pe inculpatul C.M. la

pedeapsa principală de:

- 7 ani și 6 luni închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata

de 3 ani (pedeapsa complementară), pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen.

S-a făcut aplicația art. 71 și 64 C.

pen.

A fost menținută arestarea

preventivă în cauză a inculpatului fiind computat din pedeapsă timpul reținerii

și arestării preventive cu începere de la 25 mai 2005 la zi.

Pe latură civilă a fost obligat

inculpatul la despăgubiri civile în sumă de:

a) 10.000 lei RON daune morale către

partea civilă D.G.M. și respectiv

b) 1.338.558 lei RON cu dobânzi

legale aferente, reprezentând cheltuieli de spitalizare către C.A.S. Dolj

pentru Spitalul Clinic nr. 1 Craiova.

De asemenea, inculpatul a fost

obligat și la plata sumei de 2.500 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare

statului.

S-a reținut în fapt că, în noaptea

de 9 octombrie 2004, inculpatul a lovit partea vătămată în cap cu o ulucă,

desprinsă dintr-un gard, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru

vindecare 90–100 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, în

următoarele împrejurări:

Pe raza satului Plăviceni, județul

Olt, funcționează discoteca H. unde săptămânal se organizează seară de dans la

care participă tineri din localitate și vecinătățile acesteia.

Inculpatul, în vârstă de 23 ani,

este născut și domiciliază în municipiul Caracal, bunicii acestuia fiind

stabiliți în satul Plăviceni, și are locul de muncă în municipiul Timișoara,

fiind coleg de serviciu cu martorii D.R., D.I.I. și D.N.

Partea vătămată D.G.M. în vârstă de

21 ani domiciliază împreună cu mama sa în Vatra Dornei, însă a fost crescut

până la vârsta de 14 ani de bunici în comuna Scărișoara.

Inculpatul și partea vătămată nu

s-au cunoscut anterior.

Inculpatul este cunoscut în cercul

de prieteni ca având un comportament violent, mai ales când se află sub

influența băuturilor alcoolice, fiind sancționat anterior în baza Legii nr. 61/1991

pentru încercarea de a lovi un polițist care intervenise pentru restabilirea

ordinii publice perturbate în urma unui scandal provocat de inculpat, aflat în

stare de ebrietate.

În dimineața de 9 octombrie 2004

inculpatul C.M. însoțit de martorii D.I.I., D.M., D.R. și P.C. s-au deplasat în

satul Plăviceni, urmând a rămâne peste noapte în localitate, fiind găzduite de

tatăl martorilor D.

Seara, grupul amintit a mers la

discotecă, inculpatul fiind îmbrăcat cu un tricou de culoare albă, având

inscripționată marca B.D.G. și o pereche de blugi prespălați de culoare

alb-albastru. În local se afla și partea vătămată care era însoțită la rândul

său de martorii O.D., G.V., M.V., P.A. și I., H.V., M.M.

În jurul orelor 2,00 noaptea, la

ieșirea din discotectă a avut loc o altercație în cursul căreia martorul D.N. a

fost lovit în față cu pumnul de o persoană din grupul părții vătămate și căzut

la pământ, inconștient.

După ce și-a revenit s-a alăturat

grupului de prieteni și au pornit în urmărirea celuilalt grup pentru a

identifica pe agresor. Pe traseu inculpatul s-a înarmat cu o ulucă, pe care a

desprins-o din gardul gospodăriei martorului D.I. (care nu a mai putut fi

descoperită ulterior în raport cu data de 13 octombrie 2004 când s-au

întreprins primele cercetări penale în cauză).

Cele două grupuri s-au întâlnit pe

șoseaua din localitate în dreptul locuinței martorei M.B.C. Tinerii care

însoțeau partea vătămată s-au împrăștiat și au fugit în direcția pe care și-au ales-o.

Partea vătămată s-a refugiat pe un

teren din imediata apropiere a șoselei, pe care se aflau depozitate glugi de

coceni, a fost observat și urmărit de inculpat.

S-a împiedicat, fiind ajuns din urmă

de inculpat care i-a aplicat o lovitură puternică din spate, în cap, cu uluca,

în urma căreia victima a căzut la pământ (fiind lovită în continuare cu

scândura de inculpat).

Agresionarea a fost observată din

șosea de martorii D.C., C.J., P.C., C.I. și P.M. care însoțeau pe inculpat și

erau preocupați să aplice la rândul lor o corecție fizică martorului G.V., care

nu a depus plângere penală în cauză, ce fusese prins în alergare în fața

locuinței aceleiași martore.

În urma loviturilor primite partea

vătămată a rămas la pământ, inconștientă, circa 1/2 oră, fiind abandonată de

inculpat în starea amintită, până și-a revenit și s-a refugiat de frică în

curtea martorei M.B.C.

După câteva ore a fost dusă în

locuința martorului D.A., cu ajutorul martorilor H.V., M.V. și G.V., unde a

rămas până dimineața când a fost transportată cu salvarea, în stare gravă și

internată cu diagnosticul TCC acut și hemiplegie stânga.

Examenele ulterioare N.C.H., ST și

A.T.I. au constatat că victima a prezentat o zonă de dilacerare cerebrală pe o

porțiune de 57,30 mm în zona parietală stânga, viața acesteia fiind salvată

prin intervenție chirurgicală.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală 4144/ A9 din 10 noiembrie 2004 al I.M.L. Craiova partea vătămată

a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri dure, ce pot data

din 10 octombrie 2004, au necesitat 90 – 100 zile de îngrijiri medicale și au

pus în primejdie viața acesteia.

Inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea faptei, susținând că este victimă, fiind lovit de persoane

necunoscute, a incidențelor violente petrecute, în noaptea de 9 octombrie 2004.

Poziția procesuală amintită de

inculpat a fost înlăturată ca nesinceră fiind în contradicție cu celelalte

probe administrate în cauză, pe baza cărora au fost reținute existența

infracțiunii și vinovăția penală a inculpatului, respectiv: proces-verbal de

consemnare a denunțului făcut de H.V., procese-verbale de verificare a

situației victimei și predare a traseului purtat de inculpat în noaptea

agresiunii de către martorul D.I., raport de constatare medico-legală, declarațiile

părții vătămate, procese-verbale de recunoaștere a tricoului de către inculpat

și partea vătămată și declarațiile martorilor D.R., D.I., D.N., D.I., D.I., P.M.,

C.I.

La individualizarea pedepsei al

cărei cuantum a fost stabilit la minimul legal special prevăzut de lege,

instanța a avut în vedere potrivit art. 72 C. pen., pericolul social concret al

infracțiunii în raport de împrejurările în care a fost comisă și urmările

acesteia, poziția procesuală nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului

penal, dar și vârsta tânără a acestuia și lipsa de antecedente penale.

Daunele morale acordate părții

civile în sumă de 10.000 lei RON au avut ca temei legal dispozițiile art. 998

și 999 C. civ. și art. 14 și urm. C. proc. pen., fiind de natură să compenseze

suferințele fizice și psihice ale victimei în perioada intervențiilor

chirurgicale, dar și sechelele post-traumatice ce impun menținerea

tratamentului și supravegherii medicale de specialitate.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul care a invocat nelegalitatea și netemeinicia acesteia, cu

solicitarea în principal de a se dispune achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., iar în subsidiar desființarea cu trimitere spre rejudecare la

prima instanță, restituirea la procuror, în vederea completării cercetării

judecătorești (urmăririi penale). S-a mai susținut că urmărirea penală s-a

desfășurat în lipsa apărătorului ales al inculpatului fiind sancționată cu

nulitatea absolută potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În final s-a cerut

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală și

reducerea pedepsei.

Criticile amintite au fost respinse,

ca nefondate, aceeași soluție fiind adoptată și cu privire la apelul

inculpatului, prin decizia penală nr. 162 din 12 mai 2006 a Curții de Apel

Craiova, secția penală.

S-a menținut arestarea preventivă în

cauză a inculpatului fiind computată detenția în continuare la zi și a fost

obligat acesta la suma de 150 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin recursul în termen formulat de

inculpat se reiterează criticile de nelegalitate și netemeinicie din apel

circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

6, 10, 14 și 17 C. proc. pen.

Verificând hotărârea atacată pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în limitele cazurilor de casare

invocate, cât și din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., se constată următoarele:

proc. pen., în cursul urmăririi penale apărătorul inculpatului are dreptul să

asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală și poate formula cerere și

depune memorii, lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire

penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoștiințat de data și ora

efectuării actului.

Când asistența juridică este

obligatorie, se arată în alin. (2) al textului enunțat, organul de urmărire va

asigură prezența apărătorului la ascultarea inculpatului.

Inculpatul a fost asistat de

apărător ales, av. M.F., cu începere de la 7 februarie 2005, iar actele privind

pe inculpat au fost efectuate de procuror în prezența apărătorului amintit,

inclusiv prezentarea materialului de urmărire penală. Se constată, de asemenea,

că procesul-verbal din 31 ianuarie 2005 privind recunoașterea tricoului purtat

la momentul agresiunii, când inculpatul se afla în stare de libertate, iar

asistarea sa nu era obligatorie potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., este

încheiat în prezența unui apărător din oficiu. Declarațiile martorilor audiați

nemijlocit de procuror au fost aduse la cunoștința inculpatului, asistat de

apărător ales, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală fiind

verificate în totalitate de instanță în ședința publică oral, nemijlocit și

contradictoriu în condițiile prevăzute de art. 289 și 290 C. proc. pen.

Ca atare motivul nulitate privind

efectuarea urmăririi penale în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era

obligatorie, circumscris cazului prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

6 C. proc. pen. este nefondat.

urmăririi penale, potrivit art. 333 alin. (1) C. proc. pen., se poate face de

instanță în tot cursul judecății atunci când din administrarea probelor sau din

dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă (nu există probe

suficiente și necesare care să poată fi administrate fără mare întârziere de

instanță, în raport de care să se poată pronunța pe una din soluțiile prevăzute

de art. 345 și 346 C. proc. pen.).

Pentru faza de judecată în recurs,

Înalta Curte de Casație și Justiție poate dispune rejudecarea de către instanța

a cărei hotărâre a fost casată, conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen., când este necesară administrarea de probe. Această posibilitate

este funcție de aplicarea acelorași soluții indicate în art. 345 și 346 C.

proc. pen., cu precizarea că în acest caz completarea probelor se poate face de

instanță în condiții obișnuite.

În speță, acțiunile penală și

civilă, deduse judecății prin rechizitoriu, au fost soluționate prin sentință

în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) și art. 346 alin. (1) C.

proc. pen. (soluție menținută în totalitate de instanța de apel).

condamnare, și respectiv obligare la despăgubiri civile, verificările,

întreprinse asupra materialului probator administrat în cauză confirmă

legalitatea și temeinicia acestora.

În conformitate cu dispozițiile art.

345 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată că

fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat.

Infracțiunea de tentativă la omor

calificat, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și175 lit. i) C. pen., ce

formează obiectul acțiunii penale de față, subzistă punerea în executare a

hotărârii de a suprima viața unei persoane într-un loc public, executare care a

fost întreruptă sau nu și-a produs efectul.

În speță este stabilit că după

incidentul ce a avut loc în fața discotecii, inculpatul s-a înarmat cu o ulucă

desprinsă dintr-un gard și a pornit alături de alți tineri în urmărirea

grupului părții vătămate.

Victima a fost ajunsă din urmă în

timp ce se deplasa pe șoseaua comunală, loc public, s-a refugiat de frică pe un

teren din apropiere. A fost urmărită de inculpat și lovită cu acea ulucă în cap

și peste corp, chiar căzută la pământ, până a rămas în stare de inconștiență. Și-a

revenit după 1/2 oră, a fost transportată succesiv la domiciliul mai multor

persoane iar în dimineața zilei de 10 octombrie 2004 a fost internată în regim

de urgență în Spitalul nr. 1 Craiova cu TCC acut și hemoplegie stânga.

Examenele ulterioare au constatat o zonă de dilacerare cerebrală pe o porțiune

de 57/30 mm. Viața victimei a fost salvată datorită intervenției chirurgicale,

în final fiind stabilite 90-100 zile de îngrijiri medicale (victima prezentând

ulterior și sechele traumatice).

Existența faptei și vinovăția penală

a inculpatului sunt probate, deși acesta a cerut achitarea potrivit art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., cu declarațiile părții vătămate care l-a recunoscut,

fiind noapte și speriat, după tricoul cu care era îmbrăcat, recunoașterea

inculpatului că a purtat tricoul amintit în noaptea respectivă, împrejurare

atestată și de martorul D.I. și procesul verbal de predare a articolului de

îmbrăcăminte la organul de cercetare penală.

În același sens sunt și declarațiile

martorului D.R. privind înarmarea inculpatului cu uluca desprinsă din gard și

cele ale martorului D.I.I. care a asistat nemijlocit din stradă la urmărirea și

lovirea victimei în mod repetat în cap cu uluca până a rămas inconștient,

inculpatul fiind în stare de ebrietate, D.N.C., D.C., C.L.I. care confirmă

direct, sau indirect pe baza relatărilor ulterior ale inculpatului care s-a

lăudat cu fapta comisă, aceeași împrejurare.

Actul medico-legal confirmă

posibilitatea producerii leziunilor în circumstanțele de fapt sus-menționate.

În acest context probator confirmat

în totalitate la cercetarea judecătorească declarația părții vătămate în

aceeași fază procesuală prin care a susținut o altă versiune a incidentului și

anume că ar fi fost lovit cu o bâtă de basse-ball de un grup de urmăritori, din

care l-a recunoscut doar pe martorul D.R., a fost înlăturată în mod corect ca

nejustificată.

Este cert că victima a fost lovită

cu uluca desprinsă din gardul numitului D.I. și nu cu bâta de basse-ball,

astfel cum a declarat la aproape un an de zile de la incident partea vătămată întrucât

aceasta s-a aflat în eroare cu privire la obiectul cu care s-a săvârșit

agresiunea având în vedere că era noapte, se afla în alergare și a fost lovită

din spate, în cap, neputând indica numele atacatorului. În plus această

variantă nu a fost susținută niciodată pe parcursul urmăririi penale, în timp

ce folosirea ulucii desprinsă din gardul proprietății D.I. este dovedită cu

procesul verbal de constatare din 25 mai 2005, încheiat în prezența

apărătorului părții vătămate și a martorului D.I., și celelalte probe

administrate în cauză.

Cu ocazia prezentării materialului

de terminarea urmăririi penale inculpatul a declarat expres că nu are de propus

alte probe în apărare. La cercetarea judecătorească au fost audiați nemijlocit

dintre participanții la evenimentele din noaptea de 9 octombrie 2004 martorii D.I.I.,

D.N.C., D.C., D.R., D.M., C.L.I., C.I., P.M., P.D., D.M., M.V. și M., D.E., G.V.,

H.V., C.J.F., O.D., M.B.C., N.C. și P.C.

În consecință, va fi acceptată măsura

dispusă de instanțele anterioare de a respinge, ca fiind lipsite de

concludență, cererile formulate de inculpat de a se administra în dovedirea

acelorași împrejurări de fapt și alte declarații suplimentare de martori ori de

a se reface expertiza medico-legală.

Ca atare, în raport cu împrejurările

de fapt sus-menționate în care a fost comisă agresiunea și urmările acestora, existența

tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 20 raportat la art.

174 și 175 C. pen., și vinovăția penală în consecință a inculpatului au fost

reținute în mod corect de instanțele anterioare (a prevăzut și acceptat

posibilitatea suprimării vieții părții vătămate având o atitudine de neglijență

față de acest rezultat care nu s-a produs în cauză din motive independente de

voința inculpatului, intervenția de urgență a personalului medical de

specialitate).

Prin urmare, vor fi respinse, ca

nefondate, și cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

10 și 17 C. proc. pen.

regăsește și critica de netemeinicie în latura penală, inculpații susținând că

pedeapsa aplicată este prea severă raportat la circumstanțele personale

constând în lipsa antecedentelor penale, conduita bună anterioară și

împrejurarea că este încadrat în muncă.

Limitele de pedeapsă prevăzute de

textul incriminator sunt de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoare

și interzicerea unor drepturi.

Inculpatul a fost condamnat la

pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni deși circumstanțele personale invocate

se confirmă și trebuiau fi reținute în cauză cu semnificația atenuantă

prevăzută în art. 74 lit. a) C. pen., având drept consecință coborârea pedepsei

sub minimul legal special potrivit art. 76 alin. (2) C. pen.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) raportat la art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

se va admite recursul inculpatului și se va casa în parte decizia atacată

precum și sentința penală nr. 252/2005 a Tribunalului Olt numai cu privire la

individualizarea pedepsei.

În rejudecare, în limitele arătate

se va face aplicația art. 74 lit. a) și 76 alin. (2) C. pen., în legătură cu

infracțiunea produsă de inculpat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și

175 lit. i) C. pen., texte în baza cărora se reduce pedeapsa aplicată la 5 ani

închisoare.

Se vor menține restul dispozițiilor

hotărârii anterioare.

În baza art. 385

17

alin.

(4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedeapsa

aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive cu începere de

la 25 mai 2005 la 12 iulie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 162 din 12 mai 2006 a Curții de

Apel Craiova, secția penală.

Casează în parte decizia penală

atacată și sentința penală nr. 252 din 8 decembrie 2005 a Tribunalului Olt,

numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului C.M.

Rejudecând cauza face aplicarea

prevederilor art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., în legătură cu

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen.

și reduce pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani închisoare.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 25 mai 2005 la 12

iulie 2006.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 iulie 2006.