ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 463/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 35 din 17

februarie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA Brăila, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor și Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Galați, cu consecința desființării deciziei nr. 260 din 13 august 2003, emisă

de Ministerul Finanțelor Publice și a desființării parțiale a procesului-verbal

de control, întocmit de cea de-a doua pârâtă. S-a constatat că datoria vamală a

reclamantei a fost de 1.590.240 026 lei și că această sumă a fost achitată de

reclamantă. Pârâta Direcția Regională Vamală Interjudețeană Galați a fost

obligată să restituie reclamantei, suma de 1.793.359.973 lei, încasată

necuvenit. Au fost obligați pârâții, la plata sumei de 223.500.000 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a avut în vedere proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă

administrată la cererea reclamantei, reținându-se următoarele:

Organele vamale au constatat că

reclamanta a încheiat cu societatea M.H. din Elveția, contractul de leasing nr.

2001/003 din 16 martie 2003, prin care finanțatorul se obligă să-i furnizeze

utilizatorului, o instalație completă de fabricare a plăcilor din așchii de

lemn, o linie completă de melaminare, autostivuitoare, automacarale, utilaje

pentru atelierul mecanic, mașini și utilaje pentru fabrica de mobilă, toate

acestea folosite.

Existența faptică a acestor

echipamente a fost verificată la 24 martie 2003, constatându-se un aspect

consemnat și de reclamantă, și anume, că au fost sustrase materiale și

echipamente tehnice aferente instalației de fabricare a plăcilor din așchii de

lemn. Pentru aceste mărfuri sustrase, organele vamale au refuzat acordarea

regimului de admitere temporară, stabilindu-se în sarcina reclamantei, o

datorie vamală de 15.600.159.080 lei, în baza art. 144 din Legea nr. 141/1997.

Valoarea mărfurilor sustrase și a

întregului export a fost determinată de către organele vamale, prin apreciere,

fără o evaluare contabilă corectă, stabilindu-se, în acest fel, în sarcina

reclamantei, o datorie vamală mai mare decât cea pe care trebuia să o plătească.

Apreciindu-se că dezlegarea

litigiului nu este ținută de aplicarea legii, ci de determinarea în concret a

valorii bunurilor importate și a celor sustrase, au fost însușite concluziile

expertului contabil care a stabilit valori certe, în raport cu care au fost

calculate taxe vamale datorate de reclamantă într-un cuantum mai mic decât cel

fixat de organele vamale și menținut de Ministerul Finanțelor Publice.

Față de constatările expertului

contabil s-a dispus restituirea către societatea reclamantă, a sumei achitate

în plus de reclamantă.

În termen legal, împotriva

sus-menționatei sentințe au declarat recurs, Direcția Regională Vamală Galați,

în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Finanțelor

Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Brăila.

Prin cererea de recurs întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 6, 9 și 10 C. proc. civ., recurenta Autoritatea

Națională a Vămilor a arătat, în esență, că instanța de fond a acordat

reclamantei, mai mult decât aceasta a cerut prin acțiune, motivându-și soluția

doar pe concluziile expertizei contabile, cu ignorarea celorlalte înscrisuri

existente la dosar.

Ulterior, respectiv la termenul din

17 noiembrie 2005, prin cerere separată formulată în temeiul art. 306 alin. (2)

C. proc. civ., aceeași recurentă a criticat instanța de fond, pentru necitarea

în proces a

Autorității

Naționale a Vămilor,

în

conformitate cu prevederile exprese ale art. 3 pct. 18 din H.G. nr. 764/2003, preluate,

de altfel, și în art. 4 pct. 21 din H.G. nr. 165/2005, pentru organizarea și

funcționarea Autorității Naționale a Vămilor.

În motivarea recursului declarat de

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, au

fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., instanța de fond fiind criticată, în principal, pentru

încălcarea principiului disponibilității prin acordarea a mai mult decât ceea

ce s-a cerut, în condițiile în care însăși intimata-reclamantă a recunoscut că

are o datorie vamală de 1.703.296.793 lei și, totodată, pentru încălcarea

dispozițiilor art. 76, 78 și 144 din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al

României și a dispozițiilor legii speciale privind executarea creanțelor

bugetare (art. 124 - 130 din O.G. nr. 61/2002).

Examinând cauza, Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că este întemeiat motivul de casare de ordine

publică invocat de recurenta

Autoritatea Națională a Vămilor,

prin cererea din 17 noiembrie 2005.

Potrivit art. 85 C. proc. civ.,

„judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri, decât după citarea sau

înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel”.

În speță, litigiul având ca obiect

drepturi vamale, a fost judecat fără citarea Autorității Naționale a Vămilor,

mai exact cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) pct. 18 din H.G. nr.

764/2003, privind organizarea și funcționarea Direcției Generale a Vămilor, în

vigoare atât la momentul controlului exercitat de organele vamale, cât și la

momentul pronunțării sentinței recurate.

Conform reglementării legale

enunțate (preluată, de altfel, și în H.G. nr. 165/2005, privind organizarea și

funcționarea Autorității Naționale a Vămilor), în cazurile de încălcare a

normelor vamale, interesele statului sunt reprezentate de

Autoritatea Națională a

Vămilor

.

În acest context legal ce nu este

acceptabil a fi ocolit și pentru a nu se aduce atingere principiului

disponibilității, ce guvernează alături de alte principii, procedura

contencioasă, instanța fondului era datoare ca, în conformitate cu dispozițiile

art. 129 alin. (4) C. proc. civ., să pună în discuția părților, necesitatea

citării în proces a

Autorității Naționale a Vămilor

. Scopul unei astfel de măsuri este evident acela de a se

pronunța o hotărâre judecătorească legală, or, în cauză acesta nu a fost atins

sub dimensiunea analizată aici.

Nu pot fi primite susținerile

intimatei-reclamante, în combaterea acestui motiv de casare, în sensul că ar fi

operante dispozițiile art. 67și 68 C. proc. civ., precum și cele ale Ordinului

Circular nr. 948 din 20 august 2004 ale Directorului General al fostei Direcții

Generale a Vămilor.

Temeiurile amintite privesc în mod

exclusiv modul în care

Autoritatea Națională a Vămilor

înțelege să își exercite drepturile

procesuale, putând fi reprezentată de Direcțiile regionale vamale.

Or, în discuție este citarea

Autorității Naționale a

Vămilor,

ca

reprezentant al Statului, în raport cu natura litigiului care vizează

încălcarea unor norme vamale. Cum înțelege această autoritate să își exercite

drepturile procesuale, este o problemă, desigur, la latitudinea acesteia și de

necontestat că din acest punct de vedere se poate uza de mandatul dat prin

ordinul circular amintit mai înainte.

Pentru cele expuse, instanța de

control judiciar constată incidența art. 312 alin. (5) C. proc. civ., astfel că

recursurile vor fi admise, iar sentința recurată va fi casată, cu trimiterea

cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, Curtea de

Apel Galați va aborda în analiza sa, și celelalte aspecte care vizează fondul

cauzei și care au fost subliniate prin motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Direcția Regională Vamală Galați, în numele și pentru Autoritatea Națională a

Vămilor și de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brăila,

împotriva sentinței civile nr. 35 din data de 17 februarie 2004 a Curții de Apel

Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2006.