ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 463/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 35 din 17 februarie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA Brăila, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Galați, cu consecința desființării deciziei nr. 260 din 13 august 2003, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a desființării parțiale a procesului-verbal de control, întocmit de cea de-a doua pârâtă. S-a constatat că datoria vamală a reclamantei a fost de 1.590.240 026 lei și că această sumă a fost achitată de reclamantă.

Pârâta Direcția Regională Vamală Interjudețeană Galați a fost obligată să restituie reclamantei, suma de 1.793.359.973 lei, încasată necuvenit. Au fost obligați pârâții, la plata sumei de 223.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă administrată la cererea reclamantei, reținându-se următoarele: Organele vamale au constatat că reclamanta a încheiat cu societatea M.H. din Elveția, contractul de leasing nr. 2001/003 din 16 martie 2003, prin care finanțatorul se obligă să-i furnizeze utilizatorului, o instalație completă de fabricare a plăcilor din așchii de lemn, o linie completă de melaminare, autostivuitoare, automacarale, utilaje pentru atelierul mecanic, mașini și utilaje pentru fabrica de mobilă, toate acestea folosite.

Existența faptică a acestor echipamente a fost verificată la 24 martie 2003, constatându-se un aspect consemnat și de reclamantă, și anume, că au fost sustrase materiale și echipamente tehnice aferente instalației de fabricare a plăcilor din așchii de lemn. Pentru aceste mărfuri sustrase, organele vamale au refuzat acordarea regimului de admitere temporară, stabilindu-se în sarcina reclamantei, o datorie vamală de 15.600.159.080 lei, în baza art. 144 din Legea nr. 141/1997. Valoarea mărfurilor sustrase și a întregului export a fost determinată de către organele vamale, prin apreciere, fără o evaluare contabilă corectă, stabilindu-se, în acest fel, în sarcina reclamantei, o datorie vamală mai mare decât cea pe care trebuia să o plătească.

Apreciindu-se că dezlegarea litigiului nu este ținută de aplicarea legii, ci de determinarea în concret a valorii bunurilor importate și a celor sustrase, au fost însușite concluziile expertului contabil care a stabilit valori certe, în raport cu care au fost calculate taxe vamale datorate de reclamantă într-un cuantum mai mic decât cel fixat de organele vamale și menținut de Ministerul Finanțelor Publice. Față de constatările expertului contabil s-a dispus restituirea către societatea reclamantă, a sumei achitate în plus de reclamantă. În termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe au declarat recurs, Direcția Regională Vamală Galați, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brăila.

Prin cererea de recurs întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 9 și 10 C. proc. civ., recurenta Autoritatea Națională a Vămilor a arătat, în esență, că instanța de fond a acordat reclamantei, mai mult decât aceasta a cerut prin acțiune, motivându-și soluția doar pe concluziile expertizei contabile, cu ignorarea celorlalte înscrisuri existente la dosar. Ulterior, respectiv la termenul din 17 noiembrie 2005, prin cerere separată formulată în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., aceeași recurentă a criticat instanța de fond, pentru necitarea în proces a Autorității Naționale a Vămilor, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 3 pct. 18 din H.G. nr. 764/2003, preluate, de altfel, și în art. 4 pct. 21 din H.G.

nr. 165/2005, pentru organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor. În motivarea recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., instanța de fond fiind criticată, în principal, pentru încălcarea principiului disponibilității prin acordarea a mai mult decât ceea ce s-a cerut, în condițiile în care însăși intimata-reclamantă a recunoscut că are o datorie vamală de 1.703.296.793 lei și, totodată, pentru încălcarea dispozițiilor art. 76, 78 și 144 din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României și a dispozițiilor legii speciale privind executarea creanțelor bugetare (art. 124 - 130 din O.G.

nr. 61/2002). Examinând cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că este întemeiat motivul de casare de ordine publică invocat de recurenta Autoritatea Națională a Vămilor, prin cererea din 17 noiembrie 2005. Potrivit art. 85 C. proc. civ., „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri, decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel”. În speță, litigiul având ca obiect drepturi vamale, a fost judecat fără citarea Autorității Naționale a Vămilor, mai exact cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) pct. 18 din H.G. nr. 764/2003, privind organizarea și funcționarea Direcției Generale a Vămilor, în vigoare atât la momentul controlului exercitat de organele vamale, cât și la momentul pronunțării sentinței recurate.

Conform reglementării legale enunțate (preluată, de altfel, și în H.G. nr. 165/2005, privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor), în cazurile de încălcare a normelor vamale, interesele statului sunt reprezentate de Autoritatea Națională a Vămilor . În acest context legal ce nu este acceptabil a fi ocolit și pentru a nu se aduce atingere principiului disponibilității, ce guvernează alături de alte principii, procedura contencioasă, instanța fondului era datoare ca, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., să pună în discuția părților, necesitatea citării în proces a Autorității Naționale a Vămilor . Scopul unei astfel de măsuri este evident acela de a se pronunța o hotărâre judecătorească legală, or, în cauză acesta nu a fost atins sub dimensiunea analizată aici.

Nu pot fi primite susținerile intimatei-reclamante, în combaterea acestui motiv de casare, în sensul că ar fi operante dispozițiile art. 67și 68 C. proc. civ., precum și cele ale Ordinului Circular nr. 948 din 20 august 2004 ale Directorului General al fostei Direcții Generale a Vămilor. Temeiurile amintite privesc în mod exclusiv modul în care Autoritatea Națională a Vămilor înțelege să își exercite drepturile procesuale, putând fi reprezentată de Direcțiile regionale vamale. Or, în discuție este citarea Autorității Naționale a Vămilor, ca reprezentant al Statului, în raport cu natura litigiului care vizează încălcarea unor norme vamale. Cum înțelege această autoritate să își exercite drepturile procesuale, este o problemă, desigur, la latitudinea acesteia și de necontestat că din acest punct de vedere se poate uza de mandatul dat prin ordinul circular amintit mai înainte.

Pentru cele expuse, instanța de control judiciar constată incidența art. 312 alin. (5) C. proc. civ., astfel că recursurile vor fi admise, iar sentința recurată va fi casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel Galați va aborda în analiza sa, și celelalte aspecte care vizează fondul cauzei și care au fost subliniate prin motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Direcția Regională Vamală Galați, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brăila, împotriva sentinței civile nr. 35 din data de 17 februarie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2006.