ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 71/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 71/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată,
la data de 13 iunie 2005, reclamanta SC C.I. SA a formulat contestație la
executare în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. solicitând ca în baza sentinței
ce se va pronunța să se dispună anularea licitației de vânzare a bunurilor
mobile și imobile ale societății din data de 17 iunie 2005.
În motivarea cererii
reclamanta a arătat că anunțul de vânzare a fost comunicat societății la data
de 6 iunie 2005 și că licitația contestată este organizată în cadrul etapei a II-a
prevăzută de O.U.G. nr. 51/1998, în prima etapă neprezentându-se nici un
cumpărător. Reclamanta mai susține că în prima etapă s-a pornit de la un preț
de vânzare de 6.613.000 dolari S.U.A., preț mult subevaluat. Ulterior, în etapa
a doua, prețul a fost redus la suma de 3.306.500 lei dolari S.U.A. bunurile
nefiind adjudecate nici la acest preț, fiind emise noi publicații cu preț de
pornire de 2.625.025 dolari S.U.A.
De asemenea, reclamanta a
mai invocat lipsa titlului executoriu în baza căruia a fost pornită executarea
silită de către pârâtă, apreciind că sub acest aspect, executarea este lovită
de nulitate absolută.
Pârâta a ridicat excepția
autorității de lucru judecat, excepția prescripției dreptului material la
acțiune, precizând că a luat la cunoștință de începerea executării silite în
urma comunicării titlului executoriu prin adresa nr. 11493 din 7 mai 2004. S-a
mai invocat, de asemenea, excepția lipsei de interes, susținând că licitația
împotriva căreia se îndreaptă reclamanta a avut loc fără ca bunurile să fie
adjudecate.
Pe fond, pârâta a solicitat
respingerea contestației ca nefondată.
Prin sentința nr. 116 din 24
august 2005 a respins excepția autorității de lucru judecat, excepția
prescripției dreptului la acțiune și admițând excepția lipsei de interes s-a
respins acțiunea pentru aceasta.
În motivarea soluției
instanța a reținut că în speță nu au fost întrunite dispozițiile art. 1201 C.
proc. civ., și respingând și excepția prescripției dreptului la acțiune s-a
motivat că în speță a fost respectat termenul de 15 zile de la data când a luat
cunoștință de actul contestat potrivit art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
S-a mai reținut că, în speță
nu este îndeplinită cerința interesului, prin aceea că prețul bunurilor scoase
la licitație publică nu a fost stabilit la momentul publicării anunțului de
vânzare la licitația publică din data de 17 iunie 2005. El a fost stabilit
anterior, așa cum arată chiar reclamanta, în momentul evaluării bunurilor de
către evaluatorul pârâtei. În baza acestei prime evaluări, a avut loc o primă
licitație publică în urma căreia nu au fost vândute bunurile societății.
În aceste condiții,
motivează instanța de fond, nu se poate reține apărarea reclamantei în sensul
că ar fi prejudiciată în etapa a doua, prin stabilirea prețului de pornire al
licitației, prin aceea că ar fi intervenit vânzarea la un preț inferior, în
condițiile în care reducerea s-a efectuat în temeiul legii, ca urmare a eșuării
primei licitații, iar reclamanta nu a contestat la momentul evaluării, suma
stabilită de evaluatorul angajat de A.V.A.S.
Împotriva acestei soluții a
declarat recurs reclamanta, în termen și legal timbrat, criticile vizând
aspecte de netemeinicie fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.
proc. civ.
Astfel se susține că
instanța de fond în mod greșit și adăugând la lege, limitează accesul la
contestarea actului de executare (vânzarea la licitație publică) prin
aprecierea că interesul contestatoarei a existat la momentul stabilirii
prețului și deci interesul nu mai există în continuare pentru fiecare act de
executare în parte.
S-au ignorat dispozițiile art.
71 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 care stabilește că prețul de pornire a
licitației se stabilește prin expertiză desemnată de A.V.A.S., situație în care
această procedură nu-i poate fi opozabilă datorită caracterului său unilateral.
Or, susține recurenta,
potrivit art. 399 C. proc. civ., are posibilitatea să conteste fiecare act de
executare în parte, titlu executoriu nefiind emis de o instanță judecătorească
se pot invoca apărări de fond împotriva acestuia, având interes în promovarea
cererii.
Recursul este nefondat.
Regimul juridic al
creanțelor neperformante preluate la datoria publică internă este reglementat
de O.U.G. nr. 51/1998, aceste debite fiind creanțe privilegiate ale statului.
Potrivit art. 39 din acest
act normativ, „constituie titlu executoriu contractele sau convențiile de
credit dintre bancă și debitorul cedat ori alte titluri contestatoare ale
creanțelor, actele prin care s-au constituit garanții personale sau reale
pentru restituirea acestor creanțe cesionate, potrivit legii, A.V.A.S., precum
și orice alte acte sau înțelegeri încheiate de aceasta pentru valorificarea
creanțelor preluate”.
În ce privește contestarea
executării silite din prisma anunțului de vânzare la licitație publică a
bunurilor recurentei, nu se poate reține critica că s-a subevaluat prețul de
pornire a pârâtei.
Potrivit legii, în vederea
stabilirii legale a prețului de pornire intimata apelează la un evaluator de specialitate
care a întocmit raportul de evaluare stabilind astfel prețul de circulație al
activelor aparținând contestatoarei.
Pe cale de excepție,
instanța de fond a constatat justificat lipsa de interes în promovarea
contestației la executare, prin aceea că prețul bunurilor scoase la licitație
publică nu a fost stabilit la momentul publicării anunțului de vânzare la
licitație publică din data de 17 iunie 2005. El a fost stabilit anterior de
către evaluator în condițiile legii.
În baza primei evaluări, a avut
loc o primă licitație publică, fără ca bunurile să fie vândute, numai în acest
moment recurenta putând contesta prețul stabilit.
La momentul publicării
anunțului de vânzare pentru cea de-a doua licitație s-a făcut aplicațiunea
dispozițiilor art. 73 alin. (4) din O.U.G. nr. 51/1998, în această etapă prețul
de pornire al licitației nemaidepinzând strict de evaluare, ci de dispozițiile
privind reducerea prețului de pornire la licitație în situația în care prima
licitație nu s-a finalizat.
Cum nu se poate reține că
recurenta a fost prejudiciată, în etapa a doua, prin aceea că ar fi intervenit
vânzarea la un preț interior, în condițiile în care reducerea s-a efectuat în
temeiul legii, criticile formulate nefiind justificate, în condițiile art. 312 C.
proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC C.I. SA prin administrator judiciar SC I. SRL Giurgiu,
împotriva sentinței nr. 116 din 24 august 2005 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 11 ianuarie 2007.