ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 71/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 13 iunie 2005, reclamanta SC C.I. SA a formulat contestație la executare în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună anularea licitației de vânzare a bunurilor mobile și imobile ale societății din data de 17 iunie 2005. În motivarea cererii reclamanta a arătat că anunțul de vânzare a fost comunicat societății la data de 6 iunie 2005 și că licitația contestată este organizată în cadrul etapei a II-a prevăzută de O.U.G. nr. 51/1998, în prima etapă neprezentându-se nici un cumpărător. Reclamanta mai susține că în prima etapă s-a pornit de la un preț de vânzare de 6.613.000 dolari S.U.A., preț mult subevaluat.

Ulterior, în etapa a doua, prețul a fost redus la suma de 3.306.500 lei dolari S.U.A. bunurile nefiind adjudecate nici la acest preț, fiind emise noi publicații cu preț de pornire de 2.625.025 dolari S.U.A. De asemenea, reclamanta a mai invocat lipsa titlului executoriu în baza căruia a fost pornită executarea silită de către pârâtă, apreciind că sub acest aspect, executarea este lovită de nulitate absolută. Pârâta a ridicat excepția autorității de lucru judecat, excepția prescripției dreptului material la acțiune, precizând că a luat la cunoștință de începerea executării silite în urma comunicării titlului executoriu prin adresa nr. 11493 din 7 mai 2004. S-a mai invocat, de asemenea, excepția lipsei de interes, susținând că licitația împotriva căreia se îndreaptă reclamanta a avut loc fără ca bunurile să fie adjudecate.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea contestației ca nefondată. Prin sentința nr. 116 din 24 august 2005 a respins excepția autorității de lucru judecat, excepția prescripției dreptului la acțiune și admițând excepția lipsei de interes s-a respins acțiunea pentru aceasta. În motivarea soluției instanța a reținut că în speță nu au fost întrunite dispozițiile art. 1201 C. proc. civ., și respingând și excepția prescripției dreptului la acțiune s-a motivat că în speță a fost respectat termenul de 15 zile de la data când a luat cunoștință de actul contestat potrivit art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. S-a mai reținut că, în speță nu este îndeplinită cerința interesului, prin aceea că prețul bunurilor scoase la licitație publică nu a fost stabilit la momentul publicării anunțului de vânzare la licitația publică din data de 17 iunie 2005. El a fost stabilit anterior, așa cum arată chiar reclamanta, în momentul evaluării bunurilor de către evaluatorul pârâtei.

În baza acestei prime evaluări, a avut loc o primă licitație publică în urma căreia nu au fost vândute bunurile societății. În aceste condiții, motivează instanța de fond, nu se poate reține apărarea reclamantei în sensul că ar fi prejudiciată în etapa a doua, prin stabilirea prețului de pornire al licitației, prin aceea că ar fi intervenit vânzarea la un preț inferior, în condițiile în care reducerea s-a efectuat în temeiul legii, ca urmare a eșuării primei licitații, iar reclamanta nu a contestat la momentul evaluării, suma stabilită de evaluatorul angajat de A.V.A.S. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de netemeinicie fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Astfel se susține că instanța de fond în mod greșit și adăugând la lege, limitează accesul la contestarea actului de executare (vânzarea la licitație publică) prin aprecierea că interesul contestatoarei a existat la momentul stabilirii prețului și deci interesul nu mai există în continuare pentru fiecare act de executare în parte. S-au ignorat dispozițiile art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 care stabilește că prețul de pornire a licitației se stabilește prin expertiză desemnată de A.V.A.S., situație în care această procedură nu-i poate fi opozabilă datorită caracterului său unilateral. Or, susține recurenta, potrivit art. 399 C. proc. civ., are posibilitatea să conteste fiecare act de executare în parte, titlu executoriu nefiind emis de o instanță judecătorească se pot invoca apărări de fond împotriva acestuia, având interes în promovarea cererii.

Recursul este nefondat. Regimul juridic al creanțelor neperformante preluate la datoria publică internă este reglementat de O.U.G. nr. 51/1998, aceste debite fiind creanțe privilegiate ale statului. Potrivit art. 39 din acest act normativ, „constituie titlu executoriu contractele sau convențiile de credit dintre bancă și debitorul cedat ori alte titluri contestatoare ale creanțelor, actele prin care s-au constituit garanții personale sau reale pentru restituirea acestor creanțe cesionate, potrivit legii, A.V.A.S., precum și orice alte acte sau înțelegeri încheiate de aceasta pentru valorificarea creanțelor preluate”. În ce privește contestarea executării silite din prisma anunțului de vânzare la licitație publică a bunurilor recurentei, nu se poate reține critica că s-a subevaluat prețul de pornire a pârâtei.

Potrivit legii, în vederea stabilirii legale a prețului de pornire intimata apelează la un evaluator de specialitate care a întocmit raportul de evaluare stabilind astfel prețul de circulație al activelor aparținând contestatoarei. Pe cale de excepție, instanța de fond a constatat justificat lipsa de interes în promovarea contestației la executare, prin aceea că prețul bunurilor scoase la licitație publică nu a fost stabilit la momentul publicării anunțului de vânzare la licitație publică din data de 17 iunie 2005. El a fost stabilit anterior de către evaluator în condițiile legii. În baza primei evaluări, a avut loc o primă licitație publică, fără ca bunurile să fie vândute, numai în acest moment recurenta putând contesta prețul stabilit.

La momentul publicării anunțului de vânzare pentru cea de-a doua licitație s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 73 alin. (4) din O.U.G. nr. 51/1998, în această etapă prețul de pornire al licitației nemaidepinzând strict de evaluare, ci de dispozițiile privind reducerea prețului de pornire la licitație în situația în care prima licitație nu s-a finalizat. Cum nu se poate reține că recurenta a fost prejudiciată, în etapa a doua, prin aceea că ar fi intervenit vânzarea la un preț interior, în condițiile în care reducerea s-a efectuat în temeiul legii, criticile formulate nefiind justificate, în condițiile art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.I. SA prin administrator judiciar SC I. SRL Giurgiu, împotriva sentinței nr. 116 din 24 august 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 ianuarie 2007.