ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3176/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la

executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla, la data de 8 iunie 2006,

contestatoarea A.F.P. Gherla a contestat executarea silită efectuată de A.V.A.S.

București pentru recuperarea datoriilor de la debitoarea SC S. SA.

Prin sentința civilă nr. 1212

din 24 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Gherla, a fost admisă excepția

de necompetență materială și teritorială a acestei instanțe și a fost declinată

competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel

București, având în vedere dispozițiile

articolului 44 din O.U.G. nr. 51/1998.

Prin sentința comercială nr.

55

din 28 februarie 2007, Curtea de Apel

București,

secția a V-a comercială, a respins contestația la executare.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că au fost respectate prevederile O.U.G.

nr. 51/1998, licitația publică pentru scoaterea la vânzare a bunurilor fiind

efectuată în conformitate cu legea. S-a mai reținut că prețul stabilit de către

intimată, de 2.177.125 dolari S.U.A. fără T.V.A., este într-adevăr mai mic

decât cel care rezultă din raportul de evaluare depus de contestatoare la

dosarul cauzei, dar la data de 6 iunie 2006, Comisia de licitație a constatat

în cadrul ședinței că nu a fost înregistrată nici o ofertă de cumpărare și nu s-a

prezentat nici un participant, motiv pentru care licitația nu s-a putut

desfășura.

Față de conținutul

procesului verbal din data de 6 iunie 2006, curtea a apreciat că nu pot fi

reținute susținerile contestatoarei privind stabilirea unui preț care nu reflectă

realitatea atât timp cât rezultă efectiv o lipsă a interesului din partea unor

potențiali cumpărători în achiziționarea bunurilor supuse valorificării.

Contestatoarea a formulat recurs

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv art. 304

1

C. proc. civ., hotărârea fiind sus-pusă doar recursului și a arătat că instanța

a încălcat dispozițiile art. 402 alin. (1) C. proc. civ., nesolicitând A.V.A.S.

să depună dosarul de executare conținând raportul de evaluare care a stat la

baza stabilirii prețului de pornire a licitației, soluția de respingere a contestației

bazându-se doar pe simplele afirmații ale intimatei.

În acest sens, instanța a

dat forță probantă doar procesului verbal de licitație din 6 iunie 2006 fără a avea

în vedere probele concludente în raport de obiectul contestației care a vizat

valoarea de pornire a licitației și nu prețul de vânzare al imobilului, din

acest punct de vedere rezultând o diferență foarte mare între valoarea de piață

a bunurilor evaluate în cadrul executării silite a creanțelor bugetare

(6.056.560,43 Euro) și prețul de vânzare (2.177.124 dolari S.U.A.) aspecte care

nu puteau fi verificate fără observarea actelor din dosarul de executare

silită.

Recursul este nefondat.

Din interpretarea art. 402 C.

proc. civ., rezultă că la judecarea contestației la executare este admisibilă

administrarea tuturor probelor ce se pot folosi și la judecarea oricărei

acțiuni în justiție, cu condiția ca acestea să fie propuse după caz, conform

dispozițiilor art. 112 C. proc. civ., fiind de competența instanței să

apreciere asupra concludenței acestora fără a se putea susține obligativitatea

pentru instanță de a solicita copia dosarului de executare atât timp instanța a

putut să stabilească adevărul.

Așadar, din cauză, rezultă

fără dubiu că vânzarea silită a bunurilor s-a făcut în baza art. 69 și

următoarele din O.U.G. nr. 51/1998, aspect confirmat și de contestatoare.

Totodată, intimata A.V.A.S.

a recunoscut că a organizat licitația din 6 iunie 2006 plecând de la prețul de

pornire de 100 % din valoarea de evaluare, încât nici din acest punct de vedere

nu erau aspecte nelămurite iar în privința prețului de evaluare diferit de cel

rezultat din evaluarea proprie, a recurentei aceasta nu arată care este norma

încălcată din perspectiva dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998, incidente în speță,

făcând trimitere la norme care reglementează executarea creanțelor bugetare.

Or, împrejurarea că bunurile

au fost vândute la un preț prea mic din punctul acesteia de vedere nu este

suficientă prin ea însăși să demonstreze nelegalitatea licitației încât, în mod

judicios, instanța de fond a tras concluzia, în condițiile în care nu s-au

prezentat ofertanți la prima licitație, că prețul reflectând valoarea estimată

nu reprezintă nici măcar valoarea de piață, fiind mai mare și nu mai mic cum

susține recurenta.

Criteriile de evaluare avute

în vedere sunt cele rezultate din aplicarea art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998,

cu privire la care recurenta contestatoare nu a făcut nici o referire încât,

criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt nejustificate sub toate

aspectele, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi

respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de contestatoarea A.F.P.M. Gherla

împotriva

sentinței nr. 55 din 28 februarie 2007 a Curții de Apel

București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2007.