ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3532/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova contestatoarea A.A. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Orașului Vălenii de Munte anularea dispoziției nr. 872/2004 și restituirea în natură a imobilului situat în Vălenii de Munte, compus din teren în suprafață de 450 mp. În motivarea cererii s-a arătat că prin dispoziția contestată a fost respinsă notificarea contestatoarei considerându-se că aceasta nu a făcut dovada calității de moștenitoare, deși a depus actele de stare civilă. Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 914 din 7 septembrie 2004 a respins contestația reținând că petenta, deși a depus actele de stare civilă, nu a făcut dovada acceptării succesiunii foștilor proprietari ai imobilului, aceasta nefiind singura succesoare a autorilor ei.

Împotriva sentinței a declarat apel contestatoarea susținând că a făcut dovada calității de moștenitor prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 386 din 12 octombrie 2004, care atestă calitatea de succesoare a defuncților B.T. și B.E., iar faptul că mai există încă un moștenitor nu are relevanță întrucât Legea nr. 10/2001 nu condiționează ca notificarea să fie formulată de toți moștenitorii. De asemenea, instanța de fond, în mod greșit a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză topo în sensul de a se delimita terenul liber de construcții care ar putea fi restituit în natură. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 256 din 24 februarie 2005 a admis apelul, a schimbat în tot sentința, iar pe fond a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 872/2004 și a constatat că petenta este persoana îndreptățită să primească despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 450 mp situat în intravilanul orașului Vălenii de Munte.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că petenta a depus actele de stare civilă și certificatul de calitate de moștenitor nr. 386/22 octombrie 2004 prin care a făcut dovada calității de succesoare a defunctului B.T., proprietarul imobilului revendicat. S-a mai reținut că imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 164/1977. Raportul de expertiză completatoare, efectuat pe parcursul soluționării apelului, a concluzionat că întreaga suprafață de teren de 450 mp este ocupată de construcții și anexe ale acestora. Petenta a făcut dovada calității de moștenitor în sensul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2003, potrivit căruia succesibilii care nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare, cererea de restituire având valoare de acceptare.

Din coroborarea acestor dispoziții cu prevederile art. 3 lit. a) și art. 4 alin. (2) ale aceleiași legi nu rezultă obligativitatea formulării cererii de restituire de către toți moștenitorii, nefiind aplicabilă regula unanimității așa cum, în mod greșit a reținut prima instanță. Întrucât terenul este ocupat de construcții contestatoarea este îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de art. 11 alin. (4) din Legea 10/2001. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta Primăria Orașului Vălenii de Munte, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru următoarele motive: - în mod greșit instanța de apel a constatat că petenta este îndreptățită să primească despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 450 mp, în realitate petenta are dreptul la măsurile reparatorii prevăzute de art.10 al.8 și 9 al.2 din Legea 10/2001, respectiv acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanei îndreptățite - măsurile reparatprii prin compensare cu alte bunuri similare nu sunt posibile întrucât orașul Vălenii de Munte are un deficit de teren de aproximativ 170 ha. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Imobilul în litigiu, teren în suprafață de 450 mp a fost expropriat prin Decretul nr. 164/1977. Expertiza efectuată în cauză a stabilit că pe întreaga suprafață de teren au fost construite blocuri de locuințe, astfel încât nu este posibilă restituirea lui în natură. Ca atare, în mod corect instanța de apel a hotărât că petenta are dreptul la măsurile reparatorii prevăzute de art. 11 alin. (4) din Legea 10/2001 și nicidecum la despăgubiri bănești așa cum se susține în motivarea recursului. Dispozițiile aplicabile în cauză sunt cele ale art. 11 din Legea 10/2001, care spre deosebire de caracterul de normă generală al art. 10, au natura unei norme speciale, nefiind aplicabile decât preluărilor abuzive în forma exproprierii.

Sub aspectul tipului de echivalent acordat persoanei îndreptățite în situațiile vizate de dispozițiile alin. (4) al art. 11 din lege-cazul în speță-măsurile reparatorii constau, conform alin. (8) al aceluiași articol, în redactarea aplicabilă la data pronunțării deciziei atacate, în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite. În prezent, art. 11 alin. (8) al Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, prevede că măsurile reparatorii vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită, cu acordul persoanei, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de acordare și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv acțiuni emise de Fondul Proprietatea.

Prin urmare, nici în urma ultimei modificări a Legii 10/2001, imobilele expropriate care nu se pot restitui în natură, nu pot face obiectul unor măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești. Față de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurentă, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Orașului Vălenii de Munte împotriva deciziei civile nr. 256 din 24 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 aprilie 2006.