ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3565/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 7296 din 28 noiembrie 2003 pe rolul Judecătoriei Reșița, SC U.C.M. Reșița SA a formulat, în contradictoriu cu A.V.A.B. în prezent A.V.A.S., contestație la executare împotriva executării silite pornite în baza unui titlu executor numit „Înștiințare de plată nr. 12571 din 12 noiembrie 2003”. A solicitat anularea acestui titlu executoriu ca netemeinic și nelegal, emis cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii. În principal, a solicitat anularea titlului executor ca prematur emis și în subsidiar a solicitat să se constate că este nul de drept. A solicitat încetarea formelor de executare dispuse împotriva sa și, totodată, suspendarea provizorie a executării silite, până la soluționarea fondului contestației.

În motivarea contestației, s-a arătat că prin dispozițiile articolului 16 alin. (1) și (5) din Legea nr. 137/2002, creditorii bugetari au fost obligați să suspende măsurile de executare silită începute și să oprească inițierea acestor măsuri asupra societății comerciale debitoare aflate în procedura de administrare specială. A mai arătat că asupra societății contestatoare s-a instituit administrarea specială prin ordinul nr. 9 al A.P.A.P.S. (M. Of. nr. 162/13.03.2003), că administratorul special i-a notificat despre această măsură pe toți creditorii bugetari, dar că intimata creditoare A.V.A.B., cu nesocotirea dispozițiilor legale imperative precitate, a emis și comunicat contestatoarei o înștiințare de plată.

De asemenea, a arătat că astfel s-au încălcat și dispozițiile H.G. nr. 1233/2003, care s-a aprobat extinderea înlesnirilor la plată pentru obligațiile bugetare datorate și neachitate până la 31 decembrie 2002 și care sunt prevăzute în articolul 18 din Legea nr. 137/2002, societatea contestatoare figurând în listă la poziția 28. Tot în susținerea contestației, s-a mai arătat și că societatea contestatoare află în ultima fază a procedurii de privatizare iar executarea silită pornită de intimata creditoare prejudiciază acest proces de privatizare. La 21 ianuarie 2004, intimata creditoare a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei; excepția nedepunerii cauțiunii, precum și excepția prematurității introducerii contestației la executare.

Prin sentința civilă nr. 1051 din 3 martie 2004, Judecătoria Reșița a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Curții de Apel București, cauza fiind înregistrată la nr. 665 din 21 aprilie 2004 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială. La termenul din 23 noiembrie 2004, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității contestației la executare în raport de dispozițiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 154 din 23 noiembrie 2004, a admis excepția prematurității cererii invocată din oficiu și a respins, ca inadmisibilă, cererea. Contestația la executare promovată de debitoarea SC U.C.M.

REȘIȚA SA cu sediul în Reșița, Județul Caraș - Severin împotriva începerii formelor de executare în baza titlului executor, înștiințare de plată nr. 12571 din 12 noiembrie 2003 în contradictoriu cu intimatele creditoare A.V.A.S. (fostă A.V.A.B.) cu sediul în București și C.A.S.J. CARAȘ SEVERIN cu sediul în Reșița, Județul Caraș Severin. În fundamentarea acestei soluții instanța a reținut că reclamanta nu a respectat procedura prevăzută de dispozițiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 care prevăd că reclamanta este obligată ca înainte de introducerea oricărei cereri, să comunice părții adverse în copie acțiunea, înscrisurile și, dacă este cazul, interogatoriul, sancțiunea fiind aceea că judecătorul nu va primi cererea, că potrivit art. 83 din evocatul act normativ, această procedură prealabilă se aplică oricărei cereri, indiferent de natura sa.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate. Recurenta își subsumează criticile motivului de modificare prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ. și vizează următoarele aspecte: - calificarea greșită dată de către instanță excepției inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile legale invocate, în opinia recurentei calcificarea corectă a excepției fiind aceea a prematurității cererii. - soluția pronunțată este greșită și din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 48 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, instanța neconformându-se obligației legale de a pronunța hotărârea în termen de 5 zile de la încheierea dezbaterilor și să comunice părților hotărârea motivată în cel mult zece zile de la pronunțare.

În motivarea cererii sale recurenta învederează instanței și lipsa de obiect al titlului executoriu, invocând dispozițiile O.U.G. nr. 45/2004 (M. Of. nr. 93/31.01.2004) adoptată în scopul sporirii atractivității la privatizare a SC U.C.M. REȘIȚA SA Caraș - Severin la art. 1 alin. (3) lit. a). Mai arată recurenta că, în raport de dispozițiile legale evocate parte din sumele reprezentând datorii bugetare au fost preluate de A.V.A.S., parte au fost șterse definitiv, respectiv acele sume reprezentând datorii accesorii debitului principal. Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta. Potrivit art. 1 alin. (3) lit. a) din O.G.

nr. 45/2004 pentru finalizarea privatizării unor societăți în dificultate din portofoliul A.P.A.P.S. pentru obligațiile bugetare restante ale SC U.C.M.R. Reșița datorate F.A.S.C.A. pentru asigurările sociale de sănătate neachitate, se acordă înlesniri sub forma conversiei de acțiuni a creanțelor reprezentând debitul principal sau eșalonarea la plată pe o perioadă de 5 ani, cu o perioadă de grație de 6 luni cuprinsă în perioada de eșalonare și prin scutirea de la plata dobânzilor și a penalităților de orice fel aferente obligațiilor evocate. În raport de textele legale invocate și de susținerile recurentei, sumele litigioase în cauza de față au fost în parte șterse, cealaltă parte făcând obiectul negocierilor în scopul stabilirii modalității în care acestea vor fi achitate fie prin conversie în acțiune sau prin eșalonare într-un interval de cinci ani.

Cum existența actului normativ evocat lipsește de obiect titlul executoriu opus de către creditoarea A.V.A.S. debitoarei SC U.C.M.R. SA Reșița, nejustificându-se astfel interesul în promovarea de către debitoare a contestației la executare, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul debitoarei, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge contestația la executare ca rămasă fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de debitoarea SC U.C.M.R. SA Reșița împotriva sentinței nr. 154 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, modifică sentința recurată în sensul că respinge contestația la executare ca rămasă fără interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.