ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2858/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă 486 din 27

aprilie 2004 Tribunalul Harghita a respins acțiunea formulată de B.E. născută K.

și K.I. pentru anularea dispoziției 336/2003 a Primarului comunei Sâncrăieni.

În considerentele sentinței s-a

reținut ca prin dispoziția 339/2003 a primarului comunei, în mod corect li s-a

respins contestatorilor notificarea atâta timp cât aceștia nu și-au probat

dreptul de proprietate asupra clădirii lor, edificată pe terenul proprietatea

comunei și nici preluarea acesteia în baza Decretului 92/1950, potrivit art. 6

din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia nr. 1058 A din 13 decembrie 2004-a respins ca nefondat apelul declarat

de B.E. împotriva sentinței.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de apel a conchis ca în sistemul de carte funciară dovada dreptului de

proprietate asupra unui imobil se face cu cartea funciară și că reclamanții nu

au administrat o atare probă și nici nu au lămurit situația juridică a

imobilului.

În recursul declarat și nemotivat în

drept, contestatorii arată că instanțele au ignorat rațiunea reparatorie a

Legii 10/2001 care exclude formalismul excesiv, deoarece nu au dat eficiență

înscrisului care atestă acest drept, cu atât mai mult cu cât nici o persoană nu

a făcut cerere de restituire al acelui obiectiv-clădirea băii.

Împrejurarea potrivit căreia

clădirea băii a fost trecută în administrarea Consiliului Popular Sâncrăieni

prin decizia 481 trebuie să constituie o prezumție relativă de preluare

abuzivă, deoarece proprietarii nu au fost despăgubiți.

Recursul este întemeiat.

Instanțele au soluționat contestația

împotriva dispoziției 336/2003 a primarului comunei Sâncrăieni numai pe

excepția lipsei de legitimare a contestatorilor, de proprietari ai imobilului,

adică de persoane îndreptățite, ignorând înscrisul sub semnătură privată prin

care clădirea băii era vândută de familia M. către antecesorii contestatorilor.

Faptul că actul nu a fost înscris în Cartea funciară nu-i afectează efectul

translativ al acestuia atâta timp cât, la rândul său dobânditorul nu îl

înstrăinează și ca o dovadă pertinentă este faptul că vila cu 11 camere

înstrăinată de familia M. prin același înscris dat antecesorilor

contestatorilor, le-a fost restituită contestatorilor în temeiul Legii nr. 112/1995.

Mai mult, documentele emise de

Arhivele statului Harghita, certifică faptul că imobilul din Sântimbru-Băi a

fost naționalizat pe numele lui K.I. în temeiul Decretului 92/1950 la poziția

nr.134.

Actul de preluare, prezumă în accepțiunea

art. 24 din Legea nr. 10/2001 și în lipsa unor probe contrare, existența și întinderea

dreptului de proprietate al persoanei individualizată în actul de autoritate.

Prin concluziile trase, regăsite în

soluțiile pronunțate, instanțele au ignorat principiile de interpretare ale

Legii nr. 10/2001 în favoarea celor îndreptățiți, finalitatea reparatorie a

legii, principiul constituțional al garantării dreptului de proprietate și au

manifestat un formalism excesiv.

Raportat la existența indubitabilă a

dreptului de proprietate al contestatorilor, stabilit în cauză, instanța de

trimitere, Tribunalul Harghita urmează a se pronunța în temeiul art. 26 pct. 3

asupra măsurii reparatorii în natură sau prin echivalent, în sensul art. 1 pct.

2 din Legea 10/2001, dispunând în ipoteza vizată de pct. 3 al art. 1din aceeași

lege, ca unitatea deținătoare să decidă în privința naturii măsurilor

reparatorii prin echivalent.

În contextul celor de mai sus, în

temeiul art. 313 C. proc. civ. recursul declarat de K.I. și B.E. va fi admis,

casându-se decizia și desființându-se sentința, urmare a admiterii apelului, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții K.I. și B.E. (născută K.) împotriva deciziei civile nr. 1058 din 13

decembrie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Casează decizia atacată, admite

apelul, desființează sentința civilă nr. 486 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului

Harghita și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 17 martie 2006.