ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3128/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 278 din 16 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu acordarea drepturilor aferente. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât s-a născut la data de 26 februarie 1941, în comuna Ciupercenii Vechi, județul Dolj, România, unde familia sa fusese strămutată din localitatea Turksmil (Turcșmil), județul Durostoru, Bulgaria, iar mama sa, V.E.

și sora sa beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999. În probațiune, reclamanta a depus hotărârea contestată, înscris eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Dolj, copie a documentelor sale de identitate și a certificatului de deces al tatălui său, V.S. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj a solicitat respingerea acțiunii, susținând că reclamanta nu se încadrează în prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât s-a născut în anul 1941, iar schimbul de populație, în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, a avut loc în septembrie 1940, deci nu a suferit persecuții din motive etnice.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 22 din 26 ianuarie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.E., a anulat hotărârea nr. 278 din 16 noiembrie 2005, emisă de pârâtă, a constatat că reclamanta are calitatea de persoană strămutată pentru perioada 26 februarie 1941 - 6 martie 1945, astfel că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și beneficiază de prevederile art. 2 alin. (1) și art. 5 din aceeași ordonanță. Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel, pe baza probatoriului administrat, a reținut că reclamanta B.E. a făcut dovada faptului că s-a născut la data de 26 februarie 1941, în localitatea Ciupercenii Vechi, județul Dolj, unde părinții săi (V.S.

și V.E.) au fost strămutați din localitatea Turcșmil (Turksmil), județul Durostoru, Bulgaria, în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova ,la 7 septembrie 1940. Instanța de fond a apreciat că reclamanta, născută ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați, dar în cadrul perioadei prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, a suferit aceleași consecințe nefavorabile ca și familia sa, fiind, astfel, îndreptățită să beneficieze de drepturile compensatorii prevăzute de ordonanță. Împotriva sentinței civile a Curții de Apel Craiova a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate, reiterând aspectele expuse în întâmpinarea depusă la dosarul de fond și invocând, în drept, prevederile art. 299 - 316 C. proc.

civ. Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și raportat la art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Ceea ce se contestă de către recurenta-pârâtă, este acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999, persoanelor născute ulterior strămutării părinților. În cauză, este necontestat faptul că familia intimatei-reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, și că B.E. s-a născut în România, în comuna Ciupercenii Vechi, județul Dolj, în timpul perioadei de strămutare a părinților săi.

În această privință, în mod corect, instanța de fond a reținut că atât obiectul, cât și scopul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, îl constituie acordarea de drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și că prejudiciile suferite de părinți, urmare a strămutării, sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil. Or, chiar recurenta-pârâtă, prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, menționează că mama intimatei-reclamante (V.E.) și sora sa (G.E.), au calitatea de persoane strămutate pentru perioada 6 septembrie 1940 - 3 martie 1945 și beneficiază de prevederile O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. A admite teza recurentei-pârâte, ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă, pe de o parte, și mama sa și sora sa, pe de altă parte, cu care s-a aflat în aceeași situație, în speță aceea de strămutat, suportând aceleași consecințe nefavorabile datorate persecuțiilor din motive etnice. Astfel, pe baza probatoriului administrat, curtea de apel, în mod corect, a reținut că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940 și că, fiind născută la data de 26 februarie 1941, în localitatea de strămutare a familiei sale, B.E.

se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și beneficiază de prevederile art. 2 alin. (1) și art. 5 din aceeași ordonanță. Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 22 din 26 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat . Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2006.