ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7934/2006

Asupra recursului civil de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 92 din 15 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Giurgiu s-a admis

acțiunea reclamantei A.N., în contradictoriu cu pârâții Primăria Giurgiu și SC

P. SA Giurgiu.

A fost anulată

dispoziția nr. 77 din 6 februarie 2003, emisă de Primăria Municipiului Giurgiu.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin dispoziția nr. 5347 din 6

decembrie 2002, Primarul Municipiului Giurgiu a dispus restituirea în natură

către reclamantă a imobilului situat în Giurgiu, preluat în baza Legii nr. 119/1948,

compus din atelier, brutărie și teren în suprafață de 137,7 mp.

Această dispoziție a

fost anulată prin dispoziția nr. 77/2003, emisă de Primarul Municipiului

Giurgiu, pe considerentul unei confuzii asupra numerotării imobilelor, motivare

ce nu a fost reținută de instanță, în condițiile în care imobilul a fost

identificat atât de Comisia Tehnică de Verificare, Identificare și Evaluare a

Imobilelor, din cadrul Primăriei Giurgiu, cât și de primar, ca fiind brutărie.

S-a mai avut în vedere că, dispoziția nr. 5347/2002, echivalează cu titlu de

proprietate și a intrat în circuitul civil.

Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 395 din 3 martie 2005, a

respins ca nefondate apelurile formulate de pârâtele SC P. SA Giurgiu și

Primăria Municipiului Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 92 din 15

octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

Instanța de

apel, a reținut în esență, în ceea ce privește critica formulată de apelanta

pârâtă Primăria Municipiului Giurgiu, vizând schimbarea numerotării imobilelor

ca temei legal pentru anularea primei dispoziții, prin care s-a restituit

imobilul reclamantei ca netemeinică.

In acest sens, s-a

avut în vedere că, prin referatul nr. 15490 din 13 noiembrie 2001, întocmit de Comisia

Tehnică de Verificare, Identificare și Evaluare a Imobilelor, din cadrul

Primăriei Giurgiu, s-a stabilit cu certitudine că imobilul naționalizat, compus

din construcție „atelierul de brutărie" și terenul aferent în suprafață de

137,7 mp, este situat în Giurgiu, situație confirmată printr-un alt referat

înregistrat sub același număr la data de 5 septembrie 2002.

Au fost depuse

la dosar, contractul de închiriere și actul adițional pentru imobilul situat la

adresa indicată, încheiate între Primăria Municipiului Giurgiu și SC P. SA

Giurgiu, contract prelungit până la data de 31 decembrie 2002, pe baza cărora

s-a înlăturat confuzia invocată de instituția emitentă a dispoziției cu privire

la identitatea imobilului a cărei restituire în natură s-a dispus către

reclamantă.

A mai reținut

instanța de apel, că Primăria Municipiului Giurgiu nu era abilitată să anuleze

dispoziția nr. 5347 din 16 decembrie 2002, aceasta echivalând cu titlu de

proprietate și fiind intrată în circuitul civil, și că, eventualele erori din

cuprinsul ei puteau fi corectate numai printr-o acțiune în nulitate adresată

instanțelor judecătorești.

În ceea ce

privește, apelul SC P. SA Giurgiu, s-a reținut că, este o societate comercială

cu capital integral privat, privatizată ulterior, deținătoare a certificatului

de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 0352 din 28 ianuarie 1998,

emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației; cu toate că în acest

certificat este inclusă suprafață de 118 mp, prin încheierea nr. 7936/2003

Judecătoriei Giurgiu, Biroul de Carte Funciară i s-a atribuit suprafața de 139

mp.

Prin expertiza

tehnică efectuată în apel, s-a concluzionat că imobilul atribuit SC P. SA

Giurgiu, este identic cu cel restituit intimatei A.N.

În aceste condiții,

instanța de apel a reținut că certificatul de atestare a dreptului de

proprietate s-a emis pentru un teren pentru care exista un titlu de

proprietate, și că, părțile își pot valorifica dreptul de proprietate prin cele

două titluri printr-o acțiune în revendicare.

Și apelul

acestei pârâte s-a respins pentru același considerente avute în vedere la

soluționarea apelului celeilalte pârâte, în final reținându-se că, instanța de

apel nu poate analiza decât aspectul privind anularea dispoziției nr. 77/2003,

emisă de Primarul Municipiului Giurgiu, aspect ce a făcut obiectul învestirii

instanței de fond, neputând analiza dacă restituirea în natură a imobilului s-a

făcut în mod legal și nici dacă în speță sunt incidente dispozițiile art. 46

din Legea nr. 10/2001.

Împotriva

acestei ultime hotărâri, a declarat recurs în termen legal pârâta V.P. Râmnicu

Vâlcea, sucursala Giurgiu.

În dezvoltarea

criticilor formulate, se susține că, prin anularea dispoziției nr. 77/2003, s-a

încălcat dreptul de proprietate al recurentei, care este proprietara terenului

în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Recurenta mai arată

că, dreptul său de proprietate este intabulat în C.F., suprafața terenului

fiind de 139 mp, și pentru că, intimata reclamantă nu a îndeplinit formele de

publicitate prevăzute de Legea nr. 10/2001, decizia de restituire putea fi

revocată.

Mai susține

recurenta, că în mod corect dispoziția nr. 5347 din 16 decembrie 2002, a fost

revocată de către primarul Municipiului Giurgiu, deoarece, s-a dat cu

încălcarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.

Examinând recursul în

limitele criticilor ce fac posibilă încadrarea în disp. art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., se reține că este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi

expuse:

Potrivit art.

23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziția emisă de deținătorul imobilului,

prin care acesta s-a restituit în natură constituie titlu de proprietate, care

nu este condiționat de îndeplinirea formei de publicitate imobiliară.

Fără a ignora

dispozițiile art. 23 alin. (4) din aceeași lege, care prevăd că respectiva

dispoziție este titlul executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea

formelor de publicitate imobiliară, trebuie a se face distincție între

caracterul de titlul de proprietate și cel de titlu executoriu.

În aceste

împrejurări, decizia sau dispoziția de restituire, din momentul emiterii și

comunicării ei intră în circuitul civil și numai poate fi revocată, caracterul

de titlu de proprietate fiindu-i conferit prin Legea nr. 10/2001.

Orice modificare

a respectivei decizii, după momentul emiterii ei nu poate fi făcută decât prin

acțiune adresată instanței judecătorești.

Imobilul din

litigiu a fost preluat abuziv, fără titlu valabil, situație în care,

deținătorul avea obligația să-l restituie persoanei îndreptățite.

Preluarea s-a făcut

în baza Legii 119/1948, lege care viza naționalizarea întreprinderilor

industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi. Imobilul în

discuție cu destinația de brutărie nu se circumscrie categoriilor de bunuri ce

trebuiau naționalizate potrivit respectivei legi.

Deși, s-a susținut

preluarea în baza Legii nr. 119/1948, imobilul nu a fost înscris în anexele

acestei legi, evident că, preluarea a fost abuzivă, fără titlu valabil.

Fiind dovedită

preluarea abuzivă, deținătorul este obligat să restituie imobilul fostului

proprietar astfel că, și această critică este nefondată.

În cauză, prin

hotărârea recurată, corect s-a menținut soluția instanței de fond prin care, nu

au fost încălcate dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001,

în plus fiind dovedit faptul că imobilul în discuție este abandonat de către

recurentă.

Pentru

considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat.

Față de culpa

procesuală a recurentei, în temeiul art. 274 C. proc. civ., aceasta va fi

obligată să plătească intimatei reclamante A.N. suma de 400 RON cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat, recursul declarat de

pârâta V.P., sucursala Giurgiu, împotriva deciziei nr. 395 din 3 martie 2005, a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă

recurenta–părătă la plata sumei de 400 RON fată de intimata A.N.

Irevocabilă

Pronunțată în

ședință publică, azi 9 octombrie 2006.