ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 104/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Ordonanța nr. 433 din 14 noiembrie 2000, a C.N.V.M., a fost sancționată S.V.M. A.C. SA Pitești, cu retragerea autorizației de funcționare, pentru încălcarea prevederilor „Regulamentului C.N.V.M. nr. 3/1998, privind autorizarea și exercitarea intermedierii de valori mobiliare” și pentru încălcarea prevederilor „Regulamentului C.N.V.M. nr. 4/1998, privind modalitățile de plată a contravalorii acțiunilor distribuite în urma P.P.M.”. Prin Ordonanța nr. 434 din 14 noiembrie 2000, a C.N.V.M., a fost sancționat cu amendă în sumă de 20 de milioane de lei, Președintele Consiliului de administrație și al Oficiului pentru încadrarea în prevederile legale din cadrul S.V.M.

A.C. SA Pitești - S.P.D. Ambele ordonanțe au același conținut de fond, constatând existența a șase fapte care reprezintă încălcări ale Regulamentelor nr. 3 și 4 din 1998, ale C.N.V.M. și care au generat sancționarea contravențională, în principal a societății și accesoriu, a președintelui Consiliului de administrație al societății (S.V.M.). Împotriva Ordonanței nr. 433/2000 a formulat contestație la C.N.V.M., societatea sancționată, cererea sa fiind respinsă prin decizia nr. 137 din 25 ianuarie 2001. Împotriva acestei decizii a formulat plângere în contencios administrativ, societatea contestatoare, cererea fiind înregistrată în dosarul nr. 589 din 22 ianuarie 2001, la Curtea de Apel Pitești.

Prin sentința civilă nr. 189 din 7 decembrie 2001 a fost admisă în parte plângerea, fiind anulată Ordonanța nr. 433/2000. 3. Împotriva sentinței de fond a formulat recurs, C.N.V.M., cauza fiind suspendată la 21 septembrie 2004, pentru lipsa părților. Prin decizia nr. 125 din 17 ianuarie 2006, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat perimarea cererii de recurs. II.1. Împotriva Ordonanței nr. 434/2000 a formulat contestație, la C.N.V.M., persoana sancționată, S.P.D., cererea sa fiind respinsă prin decizia nr. 138 din 25 ianuarie 2001. Împotriva acestei decizii a formulat plângere în contencios administrativ, persoana contestator, cererea fiind înregistrată în dosarul nr. 601 din 22 ianuarie 2001, la Curtea de Apel Pitești.

Prin sentința civilă nr. 190 din 7 decembrie 2001 a fost admisă plângerea, fiind anulată ordonanța atacată. 2. Împotriva acestei sentințe a declarat în termen, recursul din cauza de față, intimata C.N.V.M. Prin încheierea din 21 septembrie 2004 a fost suspendată cauza, pentru lipsa părților, fiind repusă pe rol, la cererea C.N.V.M., formulată la 29 iulie 2005. Recursul de față este nefondat, ca urmare a soluției pronunțate în dosarul nr. 933/2002, prin care s-a constatat perimarea recursului împotriva sentinței prin care s-a anulat ordonanța de sancționare a societății. Aceasta, deoarece ordonanța din cauza de față este accesorie în raport cu cea din dosarul anterior: prima sancționa societatea, iar cea de-a doua, pe reprezentantul acestei societăți, dar faptele constatate, considerentele de fapt și de drept ale aplicării sancțiunilor erau identice în ambele ordonanțe.

Așadar, accesoriul nu poate primi altă soluție decât principalul și cum în principal Ordonanța nr. 433/2000 a fost anulată, și anularea Ordonanței nr. 434/2000, pronunțată pe prima instanță, urmează a fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.N.V.M. împotriva sentinței civile nr. 190/F/C din 7 decembrie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2006.