ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2417/2007

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 171

din 24 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 8164/2/2006, Curtea de Apel București,

secția I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta T.T.M.

împotriva Rezoluției nr. 335/P/2006 din 26 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București.

Curtea de apel a reținut

următoarele:

Prin Rezoluția din 26 iulie 2006,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimații A.V. și P.Șt., comisar și, respectiv, inspector la

Secția 22 Poliție din cadrul Poliției Sectorului 6 București, în baza art. 228 alin.

(6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Procurorul a reținut că nu

se poate reține săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu față de comisarul A.V.

și inspectorul P.Șt., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu a

rezultat că intimații și-au îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de

serviciu cu ocazia instrumentării dosarului penal nr. 918/P/2005 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.

S-a arătat că Parchetul de

pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și-a însușit propunerea organelor

de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale împotriva numiților B.N. și

B.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.,

apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune în dauna numitei T.T.M., iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 290

C. pen., s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Împotriva acestei rezoluții,

petenta nu a formulat plângere.

Prin Rezoluția din 31 august

2006 (dosar nr. 1461/II/2/2006), Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București a respins plângerea formulată de petentă împotriva

Rezoluției din 26 iulie 2006 pronunțată de același Parchet În dosarul nr. 335/P/2006.

Curtea de Apel Cluj, prin

sentința menționată, a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale,

respingând plângerea petentei.

Recursul declarat de petentă

vizează cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

(când s-a comis o gravă eroare de fapt).

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu are incidență în cauză cazul

de casare invocat, pentru următoarele argumente:

Sentința atacată este legală

și justificată de absența probelor privind vinovăția intimatului P.Șt. privind

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Soluția de neîncepere a

urmăririi penale împotriva numiților B.N. și B.A., propusă de intimatul P.Șt. a

fost însușită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București prin Rezoluția

nr. 918/P/2005, împotriva căreia petenta nu a făcut plângere conform art. 278 C.

proc. pen., soluția rămânând, astfel, definitivă.

Prin urmare, nu se pune

problema unei „erori grave de fapt”, deoarece soluția de neîncepere a urmăririi

penale împotriva intimatului P.Șt. este conformă situației de fapt, însăși

petenta neatacând soluția de neîncepere a urmăririi penale față de învinuiții B.,

soluție adoptată de procuror la propunerea intimatului P.Șt.

Nu s-a dovedit în nici un

mod că intimatul și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu și ar fi adus o

vătămare intereselor petentei, situație în raport cu care soluția de respingere

a plângerii pronunțată de Curtea de apel este legală și conformă probelor

dosarului.

Pentru aceste motive, Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de 10 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurenta petiționară T.T.M. împotriva sentinței penale nr.

171 din 24 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 mai 2007.