ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6/2007

Asupra recursului de

față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești,

investită cu judecarea recursului declarat de inculpatul M.I.E.C.,

împotriva sentinței penale nr. 190 din 9 noiembrie 2006,

pronunțată de Tribunalul Buzău, făcând aplicarea

dispozițiilor art. 300

11

alin. (1) C. proc. pen., a constatat

prin încheierea din 28 decembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 7517/42/2006,

legală și temeinică măsura arestării preventive

luată față de recurent și potrivit dispozițiilor art. 300

1

alin. (3) C. proc. pen., și a dispus menținerea ei.

În motivarea hotărârii,

instanța a arătat că inculpatul a fost condamnat de prima

instanță, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74,

76 C. pen. și subzistă temeiurile avute în vedere la data luării

acestei măsuri preventive.

În termen legal, inculpatul

a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând revocarea

măsurii arestării preventive cu motivarea că pedeapsa la care a

fost condamnat este relativ mică, așa încât nu se mai justifică

judecarea sa în stare de arest preventiv.

Verificând critica

invocată, Înalta Curte constată nefondat recursul inculpatului,

pentru considerentele ce urmează.

Prin încheierea

recurată, instanța de apel, verificând din oficiu legalitatea și

temeinicia măsurii arestării preventive a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor art. 300

1

raportat la art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., reținând motivat că subzistă temeiurile

avute în vedere la data luării măsurii, respectiv prevederile art. 148

alin. (1) lit. c) și h) C. proc. pen., devenite ulterior

modificărilor aduse de Legea nr. 356/2006 lit. a) și f).

Inculpatul a fost condamnat de prima

instanță, urmare evaluării probatoriului administrat pentru

săvârșirea infracțiunii continuate prevăzută de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fiind întrunită și condiția

pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în

libertate a acestuia cunoscut drept persoană ce comercializează

droguri de mare risc.

Față de cele

expuse, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.I.E.C. împotriva încheierii din 28 decembrie 2006 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 7517/42/2006.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 ianuarie 2007.