ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6/2007

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Curtea de Apel Ploiești, investită cu judecarea recursului declarat de inculpatul M.I.E.C., împotriva sentinței penale nr. 190 din 9 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Buzău, făcând aplicarea dispozițiilor art. 300 11 alin. (1) C. proc. pen., a constatat prin încheierea din 28 decembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 7517/42/2006, legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de recurent și potrivit dispozițiilor art. 300 1 alin. (3) C. proc. pen., și a dispus menținerea ei. În motivarea hotărârii, instanța a arătat că inculpatul a fost condamnat de prima instanță, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74, 76 C. pen. și subzistă temeiurile avute în vedere la data luării acestei măsuri preventive. În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând revocarea măsurii arestării preventive cu motivarea că pedeapsa la care a fost condamnat este relativ mică, așa încât nu se mai justifică judecarea sa în stare de arest preventiv. Verificând critica invocată, Înalta Curte constată nefondat recursul inculpatului, pentru considerentele ce urmează. Prin încheierea recurată, instanța de apel, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 300 1 raportat la art. 160 b alin. (1) C. proc.

pen., reținând motivat că subzistă temeiurile avute în vedere la data luării măsurii, respectiv prevederile art. 148 alin. (1) lit. c) și h) C. proc. pen., devenite ulterior modificărilor aduse de Legea nr. 356/2006 lit. a) și f). Inculpatul a fost condamnat de prima instanță, urmare evaluării probatoriului administrat pentru săvârșirea infracțiunii continuate prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fiind întrunită și condiția pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia cunoscut drept persoană ce comercializează droguri de mare risc. Față de cele expuse, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.E.C. împotriva încheierii din 28 decembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7517/42/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 ianuarie 2007.