ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3423/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3423/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului
de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1373 din 22
noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă, s-a admis acțiunea
formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu
pârâtul M.I. și s-a dispus restrângerea dreptului la liberă circulație a
pârâtului în toate statele membre ale Uniunii Europene până la data de 31
decembrie 2006 și pe o perioadă de 1 an începând cu data pronunțării sentinței
pe teritoriul Franței.
În motivarea sentinței s-a reținut
că intimatul a fost readmis pe teritoriul României deoarece a încălcat flagrant
condițiile pe care cetățenii români trebuie să le îndeplinească pentru a
călători în spațiul Schengen și anume că o călătorie nu trebuie să depășească
90 de zile pe parcursul unui semestru.
La soluționarea cauzei s-au avut în
vedere dispozițiile art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005.
Apelul declarat de Parchetul de pe
lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței primei instanțe a fost respins ca
nefondat prin decizia nr. 35/A din 22 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de
Apel Alba Iulia.
În motivarea deciziei de apel s-a
reținut că invocarea pentru prima dată în dosarul de apel a unei directive
europene nu este admisibilă, întrucât instanța de apel trebuie să cerceteze
cauza numai cu privire la motivele indicate în cererea de apel.
Pe de altă parte, apelantul nu a
invocat în fața instanței de fond existența unei directive europene astfel că
invocarea direct în apel este inadmisibilă din punct de vedere procedural.
În situația în care apelantul
considera că dispozițiile acestei legi sunt neconstituționale, avea deschisă o
altă cale procedurală.
Împotriva deciziei de apel a
declarat recurs apelantul, criticând-o pentru următoarele motive ce se
încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
După data de 1 ianuarie 2007, odată
cu aderarea României la Uniunea Europeană, statutul cetățenilor români s-a
schimbat, aceștia devenind conform art. 17 din Tratatul de instituire a
Comunității Europene cetățeni ai Uniunii Europene și beneficiază de dreptul la
liberă circulație în statele Uniunii Europene în aceleași condiții ca toți
ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene.
În condițiile în care aderarea
României la Uniunea Europeană a intervenit după soluționarea cauzei în primă
instanță, era necesar ca dreptul comunitar să se aplice imediat.
Fiind o chestiune de ordine publică,
putea fi invocată în apel, neconstituind o cerere nouă în accepțiunea art. 294
C. proc. civ.
În ceea ce privește motivarea
instanței de apel privind calea de urmat pentru constatarea
neconstituționalității Legii nr. 248/2005 se arată că aceasta este fără suport.
După aderarea României la Uniunea
Europeană, principiile priorității dreptului comunitar și aplicabilității fac
inoperante orice reguli contrare de drept național.
Apelantul invocă în cadrul
criticii prevederile Directivei 2004/38/CE, arătând cazurile limitativ
prevăzute de normele comunitare în care se poate restrânge dreptul la ședere
pentru orice cetățean al Uniunii.
Înalta Curte urmează să admită
recursul și să caseze decizia de apel, dispunând trimiterea cauzei spre
rejudecare la aceeași Curte, pentru motivele care vor fi arătate în continuare:
În mod greșit instanța de apel a
soluționat cauza din perspectiva Legii nr. 248/2005, fără a avea în vedere și
apărările invocate de apelant privind normele comunitare.
S-a reținut că normele comunitare au
fost invocate pentru prima dată în apel fără să fie invocate în fața primei
instanțe, ceea ce este inadmisibil din perspectiva art. 294 C. proc. civ.
Instanța de apel omite însă faptul
că sentința primei instanțe s-a pronunțat la data de 22 noiembrie 2006, dată la
care România nu aderase la Uniunea Europeană și până la care, prin urmare, nu
se puteau invoca normele comunitare.
În urma aderării României la Uniunea
Europeană, dreptul comunitar devine imediat aplicabil ca ordine juridică
integrată în ordinea internă de drept a statelor membre.
În aceste condiții, determinate de
aderarea la Uniunea Europeană și de efectul imediat al integrării normelor
comunitare în dreptul intern, în mod greșit instanța de apel a analizat
apărările formulate de către apelant din perspectiva art. 294 C. proc. civ.
Într-adevăr, textul procedural
arătat sancționează schimbarea calității părților, cauzei sau obiectului
cererii de chemare în judecată, precum și formularea de cereri noi, dar această
dispoziție este înlăturată în cazul în speță de efectele imediate ale aderării
României la Uniunea Europeană, inclusiv sub aspectul integrării normelor de
drept comunitar.
Pentru aplicarea însă a normei de
drept incidente, instanțele sunt obligate să analizeze dacă persoanelor în
cauză le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul
comunitar și să examineze faptele și măsura cerută prin prisma raportului de
proporționalitate consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului.
Constatând, prin urmare, că instanța
de apel nu a intrat în cercetarea fondului cauzei printr-o greșită apreciere a
incidenței în cauză a art. 294 C. proc. civ., din perspectiva art. 304 pct. 5
C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (5)
C. proc. civ. și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de
apel.
În ceea ce privește motivarea
instanței de apel referitoare la calea de atac pentru constatarea
neconstituționalității Legii nr. 248/2005, Înalta Curte constată că analiza
cauzei trebuia extinsă de către instanță, prin prisma celor arătate mai sus, și
față de dreptul comunitar.
Ultima critică urmează a nu fi
analizată de Curte, întrucât soluționarea de către instanța de recurs a cauzei,
prin prisma celor arătate mai sus, nu poate avea loc decât cu privarea părții
de un grad de jurisdicție.
Constatând, prin urmare, că este
fondat recursul în limitele arătate mai sus, Înalta Curte urmează să facă
aplicarea dispozițiilor legale incidente și să dispună în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
recurentul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, împotriva
deciziei 35 A din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia.
Casează decizia și trimite cauza
spre rejudecare la aceeași Curte de Apel.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 27 aprilie 2007.