ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5821/2007

Asupra recursului de față, constată: Prin cererea înregistrată la 2 noiembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București a cerut restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului D.N., returnat din Franța în baza Acordului de readmisie încheiat cu această tară, aprobat prin H.G. nr. 278/1994, invocând incidența art. 38 lit. a) și art. 5 lit. a) din Legea nr. 248/2005. Prin sentința civilă nr. 1372 din 22 noiembrie 2007, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis acțiunea și a dispus restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în toate statele membre ale Uniunii Europene până la data de 21 decembrie 2006 și pe o perioadă de 1 an începând cu data pronunțării sentinței pe teritoriul Franței.

În motivarea sentinței instanța a reținut că atâta timp cât pârâtul a fost readmis ca urmare a încălcării condițiilor pe care cetățenii români trebuie să le îndeplinească pentru a călători în spațiul Schengen, în raport de dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, se impune admiterea cererii și restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în țările Uniunii Europene, după distincțiile prevăzute la capitolul V al legii, anume până la data aderării României la Uniunea Europeană pe teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii iar după această dată doar cu privire la teritoriul Franței. Prin decizia civilă nr. 34/A din 22 ianuarie 2007, Curtea de Apel Alba lulia, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba.

În motivarea deciziei instanța a reținut că invocarea de către apelant pentru prima oară în apel a dispozițiilor unei directive europene care ar fi incidență în cauza dedusă judecății este inadmisibilă dat fiind caracterul devolutiv al acestei căi de atac cu mențiunea că aplicarea acesteia direct în apel ar constitui și o încălcare a principiului dublului grad de jurisdicție atâta timp cât aplicarea sa nu a făcut și obiectul analizei primei instanțe. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului recurentul arată că aplicarea unei directive europene la o cauză dedusă judecății nu contravine efectului devolutiv al apelului, astfel cum greșit s-a reținut prin decizia recurată, părțile având posibilitatea de a solicita rejudecarea litigiului de către instanța de apel.

Recurentul susține că înțelege să critice hotărârile date în fond sub aspectul greșitei restrângeri a dreptului la liberă circulație a pârâtului după data de 31 decembrie 2006 în statul din care a fost returnat întrucât după data de 1 ianuarie 2007 cetățenii români au devenit cetățeni comunitari și beneficiază, conform art. 18 din Tratatul de instituire a Comunității Europene de dreptul la libera circulație. Analizând criticile formulate de recurent, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: În fapt, pârâtul a fost returnat în țară de autoritățile franceze la data de 19 mai 2006 pe motiv de ședere nelegală.

Potrivit legii interne, singura condiție de restrângere a dreptului la libera circulație este ca persoana în cauză să fi fost returnată dintr-un stat în baza acordului de readmisie încheiat de România cu respectivul stat. Această reglementare restrictivă vine însă în conflict cu prevederile Directivei 2004/38/CE, care permit limitarea dreptului fundamental la libera circulație doar în situații excepționale privind motive de ordine publică sau de sănătate publică [art. 27 alin. (1) din Directivă]. Pentru ca aceste motive de ordine publică sau de siguranță publică să justifice măsurile de îngrădire a dreptului la libera circulație este necesar, totodată, să fie respectat principiul proporționalității iar conduita persoanei în cauză să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății [art. 27 alin. (2) din Directivă].

Or, astfel de motive nu pot rezulta în mod suficient din faptul însuși al expulzării, pentru că ar însemna că principiul proporționalității în adoptarea măsurii să nu mai intereseze și astfel să fie ignorată exigența normei comunitare. Împrejurarea că la data returnării intimatului România nu era oficial membru al Uniunii Europene este irelevantă din punct de vedere al aplicabilității Directive.

Astfel, la data la care instanța trebuie să aprecieze asupra măsurii îngrădirii dreptului la libera circulație, normele de drept comunitar erau pe deplin aplicabile iar potrivit art. 148 alin. (2) din Constituția României, „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare". Or, sub acest aspect, instanța de judecată, ca autoritate a statului cu obligații decurgând din aderare, trebuie să interpreteze și să aplice legea internă, în orice măsură posibilă, în lumina textului și finalității directivei, în principiu fără aplicabilitate directă în dreptul intern, pentru a se atinge rezultatul avut în vedere de acesta, autoritățile statului trebuind să se conformeze prevederilor art. 189 alin. (3) din Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Cum interpretarea și aplicarea dreptului național nu se pot realiza în conformitate cu prevederile Directivei datorită condițiilor restrictive impuse de legea internă [art. 39 lit. a) din Legea nr. 248/2005], rezultă că instanța trebuie să aplice dreptul comunitar, protejând astfel drepturile conferite de acesta persoanelor. Nici împrejurarea că Directiva nu a fost transpusă încă în dreptul intern, nu poate conduce la o altă interpretare întrucât acest fapt ar contraveni jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, potrivit căreia „jurisdicțiile naționale sunt obligate să se abțină să interpreteze dreptul intern într-un mod care ar risca serios, după epuizarea termenului de transpunere, realizarea obiectivului urmărit de respectiva directivă" (în acest sens, hotărârea din 4 iulie 2006 a Marii Camere).

Totodată, instanța constată că pârâtului îi sunt aplicabile normele comunitare și prin raportare la legea incidență situației juridice. Astfel, atâta timp cât situația juridică ce a fost creată prin faptul șederii nelegale s-a epuizat prin adoptarea măsurii returnării și cât timp la momentul la care se solicită restrângerea libertății de circulație normele (comunitate) incidente nu mai impun condiții decurgând din nerespectarea anterioară a unor cerințe de ședere în spațiul Uniunii, pe cale de consecință se aplică reglementarea mai favorabilă chiar dacă aceasta a intervenit ulterior petrecerii faptelor.

Așadar, constatând incidența normelor comunitare și faptul că acestora, venind în conflict cu legea internă, trebuie să li se recunoască preeminența, Înalta Curte reține că în mod greșit instanțele de fond au primit cererea reclamantei deși în cauză nu a fost dovedită existența situațiilor de excepție prevăzute de normele comunitare în care exercițiul dreptului unei persoane la libera circulație poate fi restrâns. Așa fiind, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul și a modifica decizia recurată în sensul că va schimba sentința primei instanțe și, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, va respinge cererea formulată de reclamantă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia împotriva deciziei nr. 34/A din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba lulia. Modifică decizia atacată și admite apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței civile nr. 1372 din 22 noiembrie 2006a Tribunalului Alba. Schimbă sentința în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor în contradictoriu cu pârâtul D.N. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2007.