ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3377/2007

Deliberând

asupra recursului civil de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele;

Prin sentința

civilă nr. 1370 din 22 noiembrie 2006, Tribunalul Alba a admis acțiunea

formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, în contradictoriu cu

pârâtul C.T. și a dispus restrângerea dreptului la liberă circulație a acestuia

în toate statele membre ale Uniunii Europene, până la data de 31 decembrie 2006

și pe o perioadă de 1 an, începând cu data pronunțării sentinței, pe teritoriul

Franței.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a constatat că pârâtul a fost readmis pe teritoriul

României, deoarece a încălcat condițiile pe care cetățenii români trebuie să le

îndeplinească pentru a călători în spațiul Schengen și anume, “călătoriile

efectuate într-unul sau mai multe state din spațiul Schengen nu trebuie să

depășească 90 de zile pe parcursul unui trimestru”.

Gravitatea

faptei comisă de pârât justifică aplicarea măsurii sancționării pe o perioadă

orientată spre minimul prevăzut de lege.

Față de

dispozițiile art. 52 din Legea nr. 248/2005, măsura s-a dispus pe teritoriul

tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, până la data de 31 decembrie

2006, iar, potrivit dispozițiilor art. 38 din lege, s-a dispus pe o perioadă de

1 an pentru teritoriul Franței.

Apelul

declarat împotriva sentinței de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a fost

respins prin decizia civilă nr. 32A din 22 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea

de Apel Alba Iulia.

Curtea de

apel a reținut că invocarea pentru prima dată în apel a unei directive europene

nu este admisibilă, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, care presupune

ca instanța superioară să se limiteze la a cerceta cauza numai cu privire la

motivele invocate în cererea de apel.

Efectul

devolutiv al apelului se răsfrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat în primă

instanță, altfel încălcându-se principiul dublului grad de jurisdicție.

Apelantul nu

a invocat în fața instanței de fond existența unei directive europene, care nu

era aplicabilă la acel moment, astfel că invocarea în apel este inadmisibilă

din punct de vedere procedural.

A mai reținut

curtea de apel, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 248/2005 și a art. 25 din Constituția României.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Ministerul Public,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia este

nelegală, deoarece, efectul devolutiv al apelului presupune rejudecarea pe fond

a cauzei de către instanța de control judiciar.

În cauză,

apelul declarat de parchet are ca efect o devoluțiune parțială, doar cu privire

la greșita restrângere a dreptului la liberă circulație după data de 31

decembrie 2006, în statul ce aparține Uniunii Europene.

După data de

1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, statutul

cetățenilor români s-a schimbat, aceștia devenind, conform art. 17 din Tratatul

de instituire a Comunității Europene, cetățeni ai Uniunii Europene.

Invocarea

directivei 2004/38/CE în apel constituie o excepție peremtorie, de ordine publică,

ce poate fi invocată în apel, iar nu o nouă cerere.

În urma

aplicării directivei europene, arată recurentul, instanțele trebuiau să

constate că restrângerea dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în

statele Uniunii Europene a operat doar până la 31 decembrie 2006, dată de la

care sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar.

Criticile

formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, ca urmare a

aderării României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene,

precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au

prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea

actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la

îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.

Prin urmare,

invocarea legislației europene în apel nu încalcă efectul devolutiv al

apelului, care presupune posibilitatea pe care o au părțile de a supune

judecății toate problemele de fapt și de drept ce au fost ridicate în primă

instanță.

Este adevărat

că la data la care cauza a fost soluționată în primă instanță, analiza nu a

avut în vedere prevederile directivei 2004/38/CE, dar acest lucru era firesc,

din moment ce România nu era încă stat membru al Uniunii Europene.

Odată, însă

cu semnarea actului de aderare, instanțele de judecată au obligația să

interpreteze legea internă prin raportare la dreptul comunitar, care, așa cum

s-a arătat, are prioritate.

Or, potrivit

dispozițiilor art. 307 alin. (1) și (2) din Tratatul instituind Comunitatea

Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura

compatibilitatea dintre tratatul european și convențiile încheiate înainte de

data aderării, ce au generat drepturi și obligații.

Această

prevedere din tratat face ca legislația comunitară să fie de imediată aplicare,

ceea ce înseamnă că legea română va fi interpretată în raport cu norma

comunitară, chiar dacă la data soluționării în fond a cauzei România nu era

stat membru al Uniunii Europene.

Dreptul la

libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene

este garantat de art. 18 din Tratat. În aplicare acestui articol, a fost

adoptată directiva 2004/38/CE a Parlamentului European.

Actul

normativ menționat este cuprins în anexele protocolului de aderare, care

cuprinde condițiile și aranjamentele admiterii în Uniunea Europeană și care a

devenit parte a tratatelor europene.

Potrivit

legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept

absolut, pentru că, potrivit art. 27 din directiva 2004/38/CE, restricționarea

libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor

de familie se dispune doar pentru motive de ordine publică, siguranță națională

sau sănătate publică, iar potrivit alin. (2) al articolului, măsura trebuie să

respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui

în cauză.

Soluția este

în deplin acord cu

art. 6 din Tratatul privind

Uniunea Europeană, care statuează că drepturile fundamentale sunt respectate,

așa cum sunt garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale.

Prin urmare,

calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a

restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, numai că, limitarea

trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27

din

directiva 2004/38/CE, iar dispozițiile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate

în acord cu legislația comunitară.

Față de

aceste considerente, se constată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare

a legii, atunci când a constatat că analizarea dispozițiilor comunitare în apel

ar încălca efectul devolutiv al apelului și când a aplicat art. 38 din Legea

nr. 248/2005, fără a analiza proporționalitatea dintre natura și întinderea

restricției aplicate și scopul legitim urmărit.

Analizarea

condițiilor în care se poate dispune restrângerea dreptului la libertatea de

circulație, prin raportare la alte elemente decât cele permise de dreptul

comunitar, echivalează cu o necercetare a cererii de apel.

De aceea, se

va admite recursul declarat, se va casa decizia atacată, iar cauza va fi

trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

La rejudecare

se vor avea în vedere circumstanțele concrete ale cauzei și principiul

proporționalității, consacrat de tratat și de art.

27

din directiva 2004/38/CE.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 32A din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează.

Trimite

cauza Curții de Apel Alba Iulia în vederea rejudecării apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2007.