ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 533/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30

iulie 2003, reclamantul D.V.A., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, a cerut

instanței să oblige pârâta la executarea racordului la energie electrică a

clădirii-atelier deținută de el în localitatea Malu Roșu și la plata sumei de

250.000.000 lei cu titlu de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 1446 din 26

noiembrie 2003, Judecătoria Urziceni, respinge cererea formulată de reclamant

pentru lipsa capacității procesuale active, reținând că acesta nu este proprietarul

construcției pentru care solicită să fie obligată pârâta să o racordeze la

rețeaua electrică, ci mama sa.

Investit cu soluționarea apelului

declarat de reclamant Tribunalul Ialomița, secția civilă, prin decizia civilă nr.

31 din 23 februarie 2004, admite excepția necompetenței sale materiale invocată

de intimata-pârâtă și, în baza art. 158 alin. (3) C. proc. civ., declină

competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel București.

Prin decizia comercială nr. 133 din

7 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială respinge ca

nefondat apelul declarat de apelantul reclamant reținând, pentru a decide

astfel, că reclamantul apelant nu a făcut dovada că deține imobilul a cărui

racordarea la rețeaua publică de energie electrică a solicitat, în baza unui

contract legal încheiat, afirmând constant și probând că acesta aparține mamei

sale, astfel că în mod temeinic instanța de fond a respins acțiunea pentru

lipsa calității procesuale active.

Nemulțumit de soluție reclamantul

declară recurs, criticând decizia recurată, în esență, pentru nelegalitate și

netemeinicie, instanța de apel ca și instanța de fond, reținând greșit că nu

are calitate procesuală activă și neexaminând fondul cauzei, deși a încheiat

contractul de furnizare de energie electrică inițial ca asociat unic al SC L.U.

SRL, fapt care-l legitimează să ceară obligarea intimatei pârâte la rebranșarea

la rețeaua publică de furnizare de energie electrică.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului Curtea constată că recursul este fondat.

Deși contractul de furnizare a

energiei electrice a cărui neexecutare de către recurentul reclamant a fost

motivul debranșării imobilului – atelier, utilizat de acesta, de la rețeaua

publică de alimentare cu energie electrică a fost încheiat de I.R.E. Slobozia

pentru „activitate de producție sau prestări de servicii, la micii consumatori

particulari” cum titulatura respectivului contract menționează (dosar fond),

deși toate procesele verbale de citire a contorului aflate la dosar, extrasul

din carnetul de citire, precum și facturile emise de pârâta intimată SC E. SA, sucursala

D.S. (dosar fond) indică drept punct de consum „secție lumânări”, deși prin

întâmpinarea depusă la dosarul de fond pârâta invocă excepția lipsei

competenței materiale a Judecătoriei Urziceni și solicită declinarea

competenței în favoarea Tribunalului Ialomița pentru soluționarea cererii ca

fiind cerere în materie comercială al cărui obiect este neevaluabil în bani,

instanța de fond nu a examinat această excepție de ordine publică, respingând

cererea pentru lipsa capacității procesuale active, ignorând calitatea de

comerciant a reclamantului recurent care producea lumânări în imobilul a cărui

rebranșare o ceruse.

Deși în motivele de apel recurentul

apelant precizează că a încheiat contractul de furnizare de energie electrică

pentru clădirea în care funcționa secția de lumânări, separat de contractul de

furnizare a energiei electrice pentru casa care era proprietatea mamei sale,

instanța de apel apreciază că în mod temeinic instanța de fond a respins

acțiunea pentru lipsa calității procesuale active.

Față de actele dosarului, se reține

că recurentul, ca asociat unic al SC L.U. SRL, a avut încheiat un contract de

furnizare de energie electrică cu intimata pârâtă pentru un atelier în care

producea lumânări, pârâta debranșându-l de la rețea pentru neachitarea

consumului facturat.

a

cțiunea

promovată de recurent vizând obligarea intimatei pârâte la rebranșarea

atelierului la rețeaua publică de furnizare de energie electrică, ca acțiune în

materie comercială neevaluabilă în bani este de competența materială în primă

instanță a tribunalului potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.,

respectiv de competența

t

ribunalului

Ialomița.

Cum decizia recurată a menținut

sentința instanței de fond care a soluționat cauza fără a intra în cercetarea

fondului, respingând acțiunea ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală

activă, iar instanța de fond nu avea competența materială de a examina cauza,

cu aplicarea art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis și,

în consecință, decizia recurată urmează a fi modificată în sensul admiterii

apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1446 din 20

noiembrie 2003 a Judecătoriei Urziceni, care urmează a fi desființată, iar

cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în primă instanță Tribunalului

Ialomița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul D.V.A., împotriva deciziei nr. 133 din 7 aprilie 2004 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială pe care o modifică, în sensul că

admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1446 din 20

noiembrie 2003 a Judecătoriei Urziceni pe care o desființează și trimite cauza

spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Ialomița.

Irevocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2006.