ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 533/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 iulie 2003, reclamantul D.V.A., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, a cerut instanței să oblige pârâta la executarea racordului la energie electrică a clădirii-atelier deținută de el în localitatea Malu Roșu și la plata sumei de 250.000.000 lei cu titlu de daune morale. Prin sentința civilă nr. 1446 din 26 noiembrie 2003, Judecătoria Urziceni, respinge cererea formulată de reclamant pentru lipsa capacității procesuale active, reținând că acesta nu este proprietarul construcției pentru care solicită să fie obligată pârâta să o racordeze la rețeaua electrică, ci mama sa. Investit cu soluționarea apelului declarat de reclamant Tribunalul Ialomița, secția civilă, prin decizia civilă nr. 31 din 23 februarie 2004, admite excepția necompetenței sale materiale invocată de intimata-pârâtă și, în baza art. 158 alin. (3) C. proc.

civ., declină competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel București. Prin decizia comercială nr. 133 din 7 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant reținând, pentru a decide astfel, că reclamantul apelant nu a făcut dovada că deține imobilul a cărui racordarea la rețeaua publică de energie electrică a solicitat, în baza unui contract legal încheiat, afirmând constant și probând că acesta aparține mamei sale, astfel că în mod temeinic instanța de fond a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active. Nemulțumit de soluție reclamantul declară recurs, criticând decizia recurată, în esență, pentru nelegalitate și netemeinicie, instanța de apel ca și instanța de fond, reținând greșit că nu are calitate procesuală activă și neexaminând fondul cauzei, deși a încheiat contractul de furnizare de energie electrică inițial ca asociat unic al SC L.U.

SRL, fapt care-l legitimează să ceară obligarea intimatei pârâte la rebranșarea la rețeaua publică de furnizare de energie electrică. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curtea constată că recursul este fondat. Deși contractul de furnizare a energiei electrice a cărui neexecutare de către recurentul reclamant a fost motivul debranșării imobilului – atelier, utilizat de acesta, de la rețeaua publică de alimentare cu energie electrică a fost încheiat de I.R.E. Slobozia pentru „activitate de producție sau prestări de servicii, la micii consumatori particulari” cum titulatura respectivului contract menționează (dosar fond), deși toate procesele verbale de citire a contorului aflate la dosar, extrasul din carnetul de citire, precum și facturile emise de pârâta intimată SC E. SA, sucursala D.S.

(dosar fond) indică drept punct de consum „secție lumânări”, deși prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond pârâta invocă excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei Urziceni și solicită declinarea competenței în favoarea Tribunalului Ialomița pentru soluționarea cererii ca fiind cerere în materie comercială al cărui obiect este neevaluabil în bani, instanța de fond nu a examinat această excepție de ordine publică, respingând cererea pentru lipsa capacității procesuale active, ignorând calitatea de comerciant a reclamantului recurent care producea lumânări în imobilul a cărui rebranșare o ceruse.

Deși în motivele de apel recurentul apelant precizează că a încheiat contractul de furnizare de energie electrică pentru clădirea în care funcționa secția de lumânări, separat de contractul de furnizare a energiei electrice pentru casa care era proprietatea mamei sale, instanța de apel apreciază că în mod temeinic instanța de fond a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active. Față de actele dosarului, se reține că recurentul, ca asociat unic al SC L.U. SRL, a avut încheiat un contract de furnizare de energie electrică cu intimata pârâtă pentru un atelier în care producea lumânări, pârâta debranșându-l de la rețea pentru neachitarea consumului facturat.

a cțiunea promovată de recurent vizând obligarea intimatei pârâte la rebranșarea atelierului la rețeaua publică de furnizare de energie electrică, ca acțiune în materie comercială neevaluabilă în bani este de competența materială în primă instanță a tribunalului potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., respectiv de competența t ribunalului Ialomița. Cum decizia recurată a menținut sentința instanței de fond care a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, respingând acțiunea ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar instanța de fond nu avea competența materială de a examina cauza, cu aplicarea art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., recursul urmează a fi admis și, în consecință, decizia recurată urmează a fi modificată în sensul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1446 din 20 noiembrie 2003 a Judecătoriei Urziceni, care urmează a fi desființată, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Ialomița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul D.V.A., împotriva deciziei nr. 133 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1446 din 20 noiembrie 2003 a Judecătoriei Urziceni pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Ialomița. Irevocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 februarie 2006.