ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6391/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1191 din 6 decembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților B.D.N.C. și B.M.A.T. împotriva pârâților R.T., Municipiul București prin Primar general și SC H.N. SA, vizând constatarea nulității absolute pentru fraudă la lege a contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr. 3 . A fost admisă cererea reconvențională a pârâtei R.T. și s-a constatat că aceasta este dobânditoare de bună-credință a apartamentului menționat. S-au respins ca neîntemeiate excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii precum și cea a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul General al Municipiului București.

Împotriva acestei sentințe reclamanții-pârâți au declarat apel, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă cu nr. 1054/2001. La termenul de judecată de la 3 aprilie 2001, Curtea de apel astfel investită a admis cererea formulată de reclamanții apelanți și a dispus în baza art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 suspendarea judecății până la soluționarea notificării formulate conform art. 21 din același act normativ. La data de 7 noiembrie 2005 intimata pârâtă R.T. a formulat cerere la repunere a cauzei pe rol, susținând că: - este prejudiciată prin tervigersarea soluționării cauzei și neclarificarea raporturilor juridice dintre părți; - pentru celelalte apartamente din imobil, având același regim juridic, acțiunile vizând anularea contractelor de vânzare-cumpărare s-au respins în mod irevocabil.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2006, instanța de apel a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, cu motivarea că nu au dispărut temeiurile care au condus la suspendarea judecății. Împotriva acestei încheieri intimata pârâtă R.T. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și arătând că în mod greșit s-a respins cererea sa de repunere a cauzei pe rol în condițiile în care art. 47 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil iar prelungirea duratei procesului este de natură să o prejudicieze. Recursul este întemeiat. Instanța de apel a dispus, în pofida opoziției intimatei pârâte, suspendarea judecății, invocând prevederile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Potrivit acestui text „prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea acestei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei”.

Este reală împrejurarea că formularea „acțiunii în curs de judecată” este generică însă ea nu poate conduce la concluzia, împărtășită de instanța de apel, că în tăcerea legii judecata oricărui tip de cerere în justiție poate fi suspendată până la soluționarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001. O interpretare logică și sistematică a textului nu poate fi decât în sensul că vor fi suspendate, la cerere, acțiunile reale imobiliare prin care se tinde la redobândirea unui bun trecut abuziv în proprietatea statului, adică acțiunile în revendicare. Doar astfel există o suprapunere între obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 și o acțiune în justiție cu același scop. În speță, reclamanții au formulat o acțiune personală, vizând anularea unui act juridic, ceea ce face ca dispozițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 să fie inaplicabile.

Pe de altă parte, alin. 2 al aceluiași text legal prevede că procedura de restituire începută în temeiul Legii nr. 10/2001, se suependă până la soluționarea acțiunilor vizând nulitatea actelor juridice asupra imobilelor în cauză, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. În consecință, cum suspendarea judecării apelului s-a dispus în această manieră criticabilă, cererea de repunere a cauzei pe rol este întemeiată. Așa fiind, admițându-se recursul în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va casa încheierea și se va dispune admiterea cererii de repunere a cauzei pe rol, trimițându-se dosarul la aceeași instanță pentru continuarea judecății, ocazie cu care, în raport de valoarea obiectului pricinii, de data declarării apelului și de dispozițiile art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, curtea de apel își va verifica și propria competență în soluționarea căii de atac cu care a fost sesizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta R.T. împotriva încheierii dată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în ședința publică din 17 ianuarie 2006 în dosarul nr. 52/2/2001. Casează încheierea și admite cererea de repunere a cauzei pe rol; trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2006.