ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1452/2007

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta N.L.C., a formulat acțiune în anulare împotriva sentinței nr. 59 din 26 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U.C.E.C.O.M. București. Se susține că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea prin care a solicitat ca pârâta C.M.L.C. Caracal să fie obligată să-i plătească drepturile salariale pentru perioada octombrie 2001-31 decembrie 2002 și 1 ianuarie 2003-31 ianuarie 2004, deoarece a prestat servicii în cadrul cooperativei însă nu a fost retribuită. În concret a solicitat suma de 73.875.495 lei (ROL). Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 1953 din 29 mai 2006 a admis acțiunea în anulare.

A desființat sentința nr. 59 din 26 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U.C.E.C.O.M. Instanța a reținut că, atâta vreme cât unitatea de cooperație nu a asigurat contestatoarei condițiile necesare desfășurării muncii, se aplică prevederile legale privind plata muncii prestate. Drept consecință datorează plata drepturilor salariale și a materialelor folosite de aceasta. Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs pârâta M.L.C.S.C., invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține în esență că raporturile juridice de muncă de tip cooperatist nu se întemeiază pe încheierea unui contract individual de muncă, nefiind aplicabile dispozițiile Codului Muncii, ci sunt aplicabile prevederile convenției încheiate între cooperativă și contestatoare.

Dat fiind faptul că litigiul se circumscrie în prevederile legale cuprinse în Cartea a IV-a „Despre arbitraj” a Codului de Procedură Civilă, instanța a solicitat precizări privind motivul contestației raportat la prevederile art. 364 C. proc. civ. cuprinse în „Cartea” menționată, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Recursul se privește ca fondat în limitele și pentru considerentele ce urmează. Hotărârea nr. 59 din 26 ianuarie 2005 a Curții de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U.C.E.C.O.M. a fost promovată conform procedurii instituite de Codul de Procedură Civilă în Cartea a IV-a „Despre arbitraj” (art. 340-370 3 ). Conform art. 340 C. proc. civ. persoanele care au capacitate deplină de exercițiu al drepturilor pot conveni să soluționeze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele.

Hotărârea arbitrală, astfel pronunțată, poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege și anume art. 364 C. proc. civ. Contestatoarea intimată a precizat, în instanța de recurs, că motivul avut în vedere a fost cel prevăzut la art. 364 lit. i) C. proc. civ. Se impune a remarca că în contestația introductivă de instanță și soluționată prin decizia Curții de Apel București, recurată în prezenta cauză, contestatoarea nu a precizat temeiul de drept al contestației sale. Din modul de redactare al contestației nu se poate desprinde nici unul din motivele prevăzute la art. 364 C. proc. civ. Precizarea făcută în instanța de recurs la motivul menționat de aceasta și anume că respectiva contestație s-a bazat în drept pe prevederile art. 364 lit. i) C. proc.

civ., nu are acoperire... în conținutul concret al contestației. Conform art. 364 lit. i) C. proc. civ. hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă aceasta încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii. Aceste motive, ce pot duce la desființarea unei hotărâri arbitrale nu numai că nu au fost dovedite, dar nici nu au fost invocate în contestație. În aceste condiții hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București este lipsită de temei legal, fiind aplicabil motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prevederile art. 364 C. proc. civ. fiind de ordine publică în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Drept consecință, recursul va fi admis în temeiul art. 312 C. proc.

civ., decizia recurată modificată în sensul respingerii acțiunii în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 59 din 26 ianuarie 2005 a curții de arbitraj menționată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta M.L.C.S.C. Caracal împotriva deciziei nr. 1953/R din 29 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Modifică decizia atacată în sensul că respinge acțiunea în anulare formulată de contestatoarea N.L.C. împotriva sentinței arbitrale nr. 59 din 26 ianuarie 2005 a Curții de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U.C.E.C.O.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.