ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4872/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 28 august 2006 DIRECȚIA GENERALĂ

DE PAȘAPOARTE a solicitat Tribunalului Harghita să dispună restrângerea

exercitării de către P.V. a dreptului la libera circulație în statele Uniunii

Europene pe o durată de până la 3 ani.

Motivând cererea, reclamanta a

susținut că pârâta a fost returnată din Italia la data de 12 mai 2006 în baza

acordului de readmisie dintre România și acest stat, fiind astfel aplicabile

dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu

care măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulație a

cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani cu

privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de

readmisie încheiat între România și acel stat, măsură care, până la data

aderării României la Uniunea Europeană, trebuie să se refere la teritoriile

tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepția celor pentru care

persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.

Cererea astfel motivată a fost

respinsă prin sentința civilă nr. 3065 din 7 septembrie 2006 pronunțată de

Tribunalul Harghita, secția civilă, iar apelul declarat de reclamantă a fost

respins ca nefondat prin deciziei nr. 210/A din 13 decembrie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie.

Reclamanta a declarat recurs

solicitând casarea hotărârilor pentru cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Recursul nu este fondat.

Dezvoltând critica de nelegalitate,

reclamanta s-a limitat la a susține că hotărârea atacată încalcă prevederile

art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prin aceea că nu s-a observat că

returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei

suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la

libera circulație.

Asemenea susținere nu este corectă

prin ea însăși.

Astfel, art. 38 lit. a) din Legea

nr. 248/2005 prevede că măsura restrângerii dreptului la libera circulație în

străinătate a cetățenilor români poate (s.n) fi dispusă cu privire la persoana

care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat

între România și acel stat.

Posibilitatea, iar nu

obligativitatea, stipulată prin lege obligă pe judecătorul sesizat, fără a

cenzura în vreun fel însăși măsura returnării, să stabilească faptele care au

determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu

aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel

comunitar și să examineze acele fapte și măsura cerută prin prisma raportului

de proporționalitate, numai apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii

dedusă judecății lui, fie în sensul respingerii acesteia.

Tocmai în concordanță cu considerentele

de mai sus au procedat instanțele în cauza de față, stabilind pe bază de probe

că pârâta a fost returnată din Italia, dar fapta care a determinat returnarea a

avut numai aparență de ilegalitate pentru că, în realitate, pârâta se afla pe

deplin legal pe teritoriul Italiei.

Ca urmare, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 210/A din 13 decembrie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

14 iunie 2007.